21 februarie

Marți, 21 februarie 2023, Geneza 49:1-33 – Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi, profeția sa referitoare la seminții

            Dumnezeu a binecuvântat bărbații pe care i-a chemat, făcându-i influenți peste descendenții lor. Capitolul 49 păstrează până la noi modul lui Dumnezeu de lucru, dragoste care se împletește cu dreptatea într-un mod divin. Acest penultim capitol al cărții Geneza păstrează ultimele rostiri ale patriarhului Iacov: binecuvântări și blesteme, promisiuni și pedepse. Dumnezeu a folosit constant profeția și în cronología ,,seminței” promise să încurajeze și să direcționeze spre ,,țara promisă”. Un Dumnezeu suveran și credincios!

            Rostirea lui Iacov a fost o astfel de profeție (49:1): ,,Strângeți-vă și vă voi vesti ce se va întâmpla în vremurile care vor veni”:

·         1: Ruben (v. 3-4), fiul cel mare, a pierdut dreptul de conducere pentru iuțimea și adulterul pe care l-a comis cu Bilha, țiitoarea tatălui său, Iacov. Profeția lui Iacov a fost confirmată în vremea judecătorilor, când seminția lui Ruben a manifestat nehotărâre (Jud. 5:15-16).

·         2 & 3: Simeon și Levi (v. 5-7), caracterizați de mânie, violență și anarhie, nu erau drepți și nu aveau respect pentru oameni. Dumnezeu face diferența între războiul sfânt și răzbunare. Aceste două seminții au fost împrăștiate, tribul lui Iuda fiind împrăștiat peste tot în lume.

·         4: Iuda (v. 8-12) va fi un cuceritor, iar dușmanii și frații lui i se vor închina. Din Iuda va ieși Mesia (Apoc. 5:5).

·         5 & 6: Zabulon (v. 13-15) se va îmbogăți făcând comerț pe mare. Puternicul Isahar, comparat cu un măgar neobosit, va fi deseori supus invaziilor dușmanilor.

·         7: Dan (v. 16-17) are o chemare înaltă, însă o realizare slabă. El trebuia să judece (Dan = judecător), dar a ales trădarea asemenea unui șarpe din praful drumului. În perioada judecătorilor, practicarea pe scară largă a idolatriei a avut loc în seminția lui Dan.

·         8: Gad (v. 19), prin așezarea sa marginală în țară, va fi deseori atacat de dușmani, însă la rândul lui, și el îi va ataca și-i va urmări (1 Cron. 5:18-19).

·         9: Așer (v. 20) va fi productiv și va ajunge bogat. Ținutul lui era pe bogata coastă nordică a Canaanului.

·         10: Neftali (v. 21) va fi o seminție liberă care trăiește pe munte, la NV de Marea Galileii.

·         11: Iosif (v. 22-26) va fi puternic, stabil, binecuvântat, conducător și bogat (1 Cron. 5:1-2).

·         12: Beniamin (v. 27) va fi o seminție violentă și crudă, ,,un lup care sfâșie”. 

            Iacov își organizează înmormântarea, dându-i instrucțiuni precise lui Iosif. El a cerut fiului său să-l înmormânteze în peștera de la Macpela, lângă Hebron. Trei verbe definesc momentul solemn al morții marelui patriarh Iacov: (1) și-a tras picioarele în pat; (2) și-a dat duhul; (3) a fost adăugat la poporul lui. Acest bărbat a aparținut unui popor, unei culturi, unei familii. Nu a fost un însingurat, un egoist, un individualist sau un leneș.

            În dimineața aceasta ne vom ruga mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că ne învață din nou lecția semănatului și seceratului: ,,ce seamănă omul aceea va secera”. Privind la cei 12 fii ai lui Iacov acceptăm faptul că totul se pedepsește și totul se răsplătește în viață. Să fim plini de râvnă pentru fapte bune, iar Dumnezeu ne va face parte de o mare și veșnică răsplată. Apoi vom continua rugăciunea, cerând lui Dumnezeu să ne dea putere și înțelepciune pentru a gestiona cu responsabilitate și onoare sexualitatea, mânia și bunurile materiale pe care El ni le-a dat.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, February 21, 2023: Genesis 49:1-33 – The Blessings Jacob Gives His Children, His Prophecy Regarding the Tribes      

God blessed the men whom He called, making them influential over their descendants. Chapter 49 preserves to this day, God’s way of working – love that intertwines with justice in a divine way. This penultimate chapter of the book of Genesis memorializes the final utterances of the patriarch Jacob: blessings and curses, promises and punishments. God constantly used prophecy in the chronology of the promised “seed” to encourage and direct toward the “promised land”. A sovereign and faithful God!

Jacob’s utterance was indeed a prophecy (49:1): “Gather together and I will tell you what will happen to you in the days to come”:

•       1: Reuben (vv. 3-4), the firstborn, lost the right to leadership because of his immorality and the adultery he committed with Bilhah, his father Jacob’s concubine. Jacob’s prophecy was confirmed during the time of the judges, when Reuben’s tribe manifested indecisiveness (Judg. 5:15-16).

•       2 & 3: Simeon and Levi (vv. 5-7), characterized by anger, violence, and anarchy, were not righteous and had no respect for people. God makes a distinction between holy war and revenge. These two tribes were scattered, with the tribe of Judah being scattered all over the world.

•       4: Judah (vv. 8-12) would be a conqueror, and his enemies and brothers would bow down to him. The Messiah would come from Judah (Rev. 5:5).

•       5 & 6: Zebulun (vv. 13-15) would become wealthy by trading on the sea. The strong Issachar, compared to a tirelessly working donkey, would often be subjected to enemy invasions.

•       7: Dan (vv. 16-17) had a lofty calling but poor fulfillment. He was supposed to judge (Dan = judge), but he chose betrayal like a snake in the dust of the road. During the time of the judges, widespread idolatry occurred in Dan’s tribe.

•       8: Gad (v. 19), through his marginal placement in the land, would often be attacked by enemies, but in turn, he would also attack and pursue them (1 Chron. 5:18-19).

•       9: Asher (v. 20) would be productive and become rich. His territory was on the wealthy northern coast of Canaan.

•       10: Naphtali (v. 21) would be a free tribe, living on the mountain, northwest of the Sea of Galilee.

•       11: Joseph (vv. 22-26) would be strong, stable, blessed, a leader, and wealthy (1 Chron. 5:1-2).

•       12: Benjamin (v. 27) would be a violent and cruel tribe, “a wolf that tears.”

Jacob organized his funeral, giving precise instructions to Joseph. He asked his son to bury him in the cave at Machpelah, near Hebron. Three verbs define the solemn moment of death of the great patriarch Jacob: (1) he drew up his feet into the bed; (2) he breathed his last; (3) he was gathered to his people. This man belonged to a people, a culture, a family. He was not a loner, a selfish person, a rebel, or a lazy person.

This morning we will pray, thanking God for once again teaching us the lesson of sowing and reaping: “whatsoever a man soweth, that shall he also reap.”