20 martie

Joi, 20 martie 2025, Ieremia 4:1-31

Un nou capitol, un nou ,,Vai”… Jalea continuă să domnească peste sufletele evreilor împrăștiați peste tot. Amintirile dor, realitatea îngrozește, perspectiva lipsește: ,,Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!” (vers. 1)

Câtă măreție a fost în ziua dedicării Templului și apoi în fiecare zi în care oamenii s-au închinat înaintea lui Dumnezeu! Câtă durere și groază a fost în ziua dărâmării Templului, a jefuirii lui și apoi în fiecare zi în care ruinele au transmis doar mesajul judecății divine pentru trăirea lor în păcat. Bucuria și siguranța din trecut este pusă alături de groaza și rușinea din prezent, iar aceste două imagini explică diferența dintre sfințenie și păcat.

Cartea Plângerile lui Ieremia reprezintă un strigăt de durere al omului către Dumnezeu. Este o carte a pedepsei, a lacrimilor, o carte a durerii și dezastrului, o carte a consecinței trăirii în păcat. Ieremia se identifică de multe ori cu Iov în experiența și exprimarea suferinței, o suferință înțeleasă doar de Dumnezeu.

Comparația din versetul trei ne ajută să înțelegem dimensiunea îngrozitoare și intensitatea dezastrului din timpul asediului babilonian: ,,Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.” (vers. 3)

Specialiștii spun că mama puilor de struț este extrem de aspră cu puii și, după ce ies din ou, îi abandonează în grija tatălui. Dacă apar anumite pericole, și tatăl, și mama pleacă și îi lasă expuși pericolului pe puii lor. Așa s-a întâmplat în manifestarea pedepsei divine. Dumnezeu i-a lăsat expuși, pradă urii și răutății babilonienilor și aliaților lor. Cât de adâncă este nenorocirea să fii părăsit de Dumnezeu!

Capitolul se încheie într-o notă de speranță: Dumnezeu Își asumă restaurarea, binecuvântarea și protecția lor. Nimeni nu este ca Dumnezeu! Nimeni nu iartă ca Domnul! Nu există bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu!

Să ne rugăm Domnului pentru puterea de a sta pe calea credinței și pocăinței!

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, March 20, 2025 – Jeremiah 4:1-31

A new chapter, a new “Woe”… Grief continues to reign over the souls of the Jews scattered everywhere. Memories ache, reality terrifies, perspective is missing: “How the gold has lost its luster, the fine gold become dull! The sacred jewels are scattered at every street corner.” (verse 1)

How much splendor there was on the day of the Temple's dedication and then every day when people worshiped before God! How much pain and horror there was on the day of the Temple's destruction, its plundering, and then every day when the ruins conveyed only the message of divine judgment for their life in sin. The joy and security of the past are placed alongside the horror and shame of the present, and these two images explain the difference between holiness and sin.

The book of Lamentations represents a cry of pain from man to God. It is a book of punishment, of tears, a book of pain and disaster, a book of the consequence of living in sin. Jeremiah often identifies with Job in the experience and expression of suffering, a suffering understood only by God.

The comparison in verse three helps us understand the terrible dimension and intensity of the disaster during the Babylonian siege: “Even jackals offer their breasts to nurse their young, but my people have become heartless like ostriches in the desert.” (verse 3)

Experts say that the mother of ostrich chicks is extremely harsh with her chicks and, after they hatch, abandons them to the care of the father. If certain dangers appear, both the father and the mother leave and expose their chicks to danger. This is what happened in the manifestation of divine punishment. God left them exposed, prey to the hatred and malice of the Babylonians and their allies. How deep is the misfortune of being forsaken by God!

The chapter concludes on a note of hope: God assumes their restoration, blessing, and protection. No one is like God! No one forgives like the Lord! There is no goodness like God's goodness!

Let us pray to the Lord for the strength to stay on the path of faith and repentance!