20 martie

Miercuri, 20 martie 2024, Iov 4:1-21 – Primul discurs al lui Elifaz

Elifaz, unul dintre cei trei prieteni ai lui Iov veniți să-l mângâie în necazul greu prin care trecea, după o săptămână de tăcere, a luat cuvântul. Dat fiind faptul că a luat primul cuvântul, putem crede că era cel mai în vârstă dintre cei trei.

Elifaz a început prin a-l lăuda pe suferindul Iov: ,,De multe ori tu ai învățat pe alții, ai întărit mâinile slăbite. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau” (vers. 3-4). Această aparentă apreciere era, de fapt, introducerea unei critici nemiloase: ,,Acum când este vorba de tine ești slab. Acum când ești atins tu, te tulburi” (vers. 5a).

Elifaz nu a contestat absența sau calitatea învățăturii lui Iov, ci faptul că el nu trăiește ce-i învăța pe alții. Cu alte cuvinte, Elifaz a spus că învățătura lui Iov este bună, însă viața lui este rea, altfel nu l-ar fi pedepsit Dumnezeu.

Probabil că cel mai potrivit exemplu este Ioan Botezătorul. Dumnezeu l-a pedepsit când i s-a tăiat capul la dispoziția unei femei stricate?

Un alt exemplu este Stefan. Dumnezeu l-a pedepsit când a fost ucis cu pietre de un grup de ipocriți și extremiști evrei?

Să-l amintim și pe apostolul Pavel. Dumnezeu l-a pedepsit când a murit în închisoarea din Roma în jurul anilor 64-67 d. Cr., la dispoziția lui Nero, un împărat păgân?

Dumnezeu i-a pedepsit pe apostolii care au murit ca martiri?

–       Iacov a fost ucis cu sabia de împăratul Irod.

–       Petru și Andrei au fost uciși prin răstignire pe o cruce în formă de X.

–       Petru a fost ucis în Roma, Andrei la Petras, în Grecia.

–       Bartolomeu a fost jupuit de viu la curtea regelui Polimius din Armenia.

–       Iacov, fratele evanghelistului Ioan, a fost ucis prin decapitare la Ierusalim, în anul 44 d. Cr., din ordinul împăratului Irod-Agripa.

–       Matei a fost ucis în anul 74, fiind înjunghiat pe la spate cu o spadă, din ordinul împăratului etiopian Eggipus.

–       Iacov, fratele Domnului (nu a fost în mod oficial apostol), liderul bisericii din Ierusalim, a fost aruncat de pe turnul din partea de sud-est a Templului, de la o înălțime de aproape 35m atunci când a refuzat să renunțe la credința lui în Cristos.

–       Matei a fost tăiat cu o sabie.

–       Natanael a murit răstignit în Britania.

–       Toma a fost străpuns cu o lance.

–       Levi a murit străpuns cu săgeți în Beirut.

–       Matia, care a luat locul lui Iuda, a murit în Ierusalim.

Toți aceștia au murit oare pedepsiți de Dumnezeu? Dacă, totuși, Dumnezeu l-ar fi pedepsit pe Iov pentru păcatele lui, cum se face că Elifaz a scăpat nepedepsit? Cât de bună trebuie să fie părerea unui om despre sine să își asume că necazul prin care trece aproapele lui este o pedeapsă venită de la Dumnezeu? Ce dovezi poate avea atunci când își permite să gândească în acest fel?

O astfel de părere înaltă despre sine, cel mai probabil că vine din ignoranță, mândrie sau răutate. Este drept, subiectul suferinței nu va fi epuizat niciodată. Dumnezeu face ce vrea cu ce este al Lui. El face vrea cu cine vrea, când vrea și cum vrea.

Noi nu suntem Dumnezeu, de aceea, libertatea de a gândi că alți creștini născuți din nou suferă ca o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcat este o judecată pe care nu ar trebui să ne-o permitem. Nu uitați, toți suntem făcuți din țărână! În cazul acesta, smerenia ar ajuta mult!

Să ne rugăm împreună, cerând milă și îndurare, cerând putere de pocăință și sfințire. În situația în care Dumnezeu va îngădui suferința, cel mai înțelept este să cerem trei lucruri:

1. Izbăvirea

2. Puterea de a o răbda cu demnitate

3. Întrebarea: ,,Doamne, ce trebuie să învăț din această experiență dureroasă?” 

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, March 20, 2024:  Job 4:1-21 – Eliphaz’ First Discourse

Eliphaz, one of Job’s three friends who came to comfort him in his severe affliction, after a week of silence, spoke up. Given the fact that he was the first to speak, we can believe that he was the oldest among the three.

Eliphaz began by praising the suffering Job: “Many times you have taught others, you have strengthened weak hands. Your words have lifted up those who were faltering, and you have made firm knees that were bending” (verses 3-4). This apparent appreciation was, in fact, the introduction to a merciless criticism: “Now when it comes to you, you are weak. Now when you are affected, you are disturbed” (verse 5a).

Eliphaz did not dispute the absence or quality of Job's teaching but the fact that he did not live out what he taught others. In other words, Eliphaz said that Job's teaching is good, but his life is bad; otherwise, God would not have punished him.

Perhaps the most fitting example is John the Baptist. Was God punishing him when his head was cut off at the whim of a corrupt woman?

Another example is Stephen. Was God punishing him when he was stoned to death by a group of hypocritical and extremist Jews?

Let's also remember the Apostle Paul. Was God punishing him when he died in the prison in Rome around the years 64-67 AD, at the behest of Nero, a pagan emperor?

Did God punish the apostles who died as martyrs?

–       James was killed by sword by Emperor Herod.

–       Peter and Andrew were killed by crucifixion on an X-shaped cross.

–       Peter was killed in Rome, Andrew in Petras, Greece.

–       Bartholomew was skinned alive at the court of King Polymius of Armenia.

–       James, the brother of the evangelist John, was beheaded in Jerusalem, in the year 44 AD, by the order of Emperor Herod Agrippa.

–       Matthew was killed in the year 74, stabbed in the back with a sword, by order of the Ethiopian emperor Eggipus.

–       James, the brother of the Lord (who was not officially an apostle), the leader of the church in Jerusalem, was thrown from the southeast tower of the Temple, from a height of nearly 35 meters when he refused to renounce his faith in Christ.

–       Matthew was killed with a sword.

–       Nathaniel died crucified in Britain.

–       Thomas was pierced with a lance.

–       Levi died pierced with arrows in Beirut.

–       Matthias, who took the place of Judas, died in Jerusalem.

Were all these people punished by God? If God did punish Job for his sins, how is it that Eliphaz escaped unpunished? How good must a person's opinion of himself be to assume that the trouble his neighbor is going through is a punishment from God? What proof can he have when he allows himself to think this way?

Such a high opinion of oneself probably comes from ignorance, pride, or malice. It is true, the subject of suffering will never be exhausted. God does what He wants with what is His. He does what He wants with whom He wants, when He wants, and how He wants.

We are not God, therefore, the freedom to think that other born-again Christians suffer as a punishment from God for sin is a judgment we should not allow ourselves. Do not forget, we are all made from dust! In this case, humility would help a lot!

Let us pray together, asking for mercy and grace, asking for the power of repentance and sanctification. In the situation where God allows suffering, the wisest thing is to ask for three things:

1.     Deliverance

2.     The power to endure it with dignity

3.     The question: “Lord, what should I learn from this painful experience?”