2 septembrie

Luni, 2 septembrie 2024, Psalm 127:1-5

Psalmul acesta face parte din grupul supranumit ,,Psalmii Treptelor”. Deși este scurt, psalmul de față abordează două subiecte foarte profunde:

1.     Inutilitatea lucrurilor și activităților făcute în absența lui Dumnezeu (vers. 1-2).

2.      Indispensabilitatea lui Dumnezeu este foarte bine pusă în evidență de experiențele vieții lui Solomon, celebrul rege evreu care a trăit în secolul IX î. Cr.

În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre îndepărtarea să de Dumnezeu în ultima perioadă a vieții, în care perioadă a văzut lumea și viața din perspectiva ateului. În această perioadă a îndepărtării de Dumnezeu, căutările și prioritățile lui Solomon au fost următoarele:

1. Înțelepciunea: ,,Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea” (Eclesiastul 1:17). Înlocuindu-L pe Dumnezeu cu înțelepciunea, Solomon prezintă cu amărăciune următoarea concluzie: ,,Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere” (1:18).

2. Averi și plăceri: ,,Am zis inimii mele: “Haide! Vreau să te încerc cu veselie, și gusta fericirea”. “Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin… mi-am zidit case, am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi… mi-am făcut iazuri… am cumpărat robi şi roabe… mi-am strâns argint şi aur… mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor, o mulţime de femei” (2:1, 3-8). În urma acestei experiențe, Solomon a spus: ,,Apoi când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt, și că nu este nimic trainic sub soare… Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt” (2:17).

3. Concurența și contemplarea lumii materiale: ,,M-am apucat și am cercetat toate lucrurile…” (7:25). În acest pasaj se repetă la nesfârșit ,,am văzut” și ,,am ajuns la cunoștință”. În urma acestor experiențe, regele Solomon are următoarele stări:

a)     Rivalitate: ,,Invidia unuia asupra altuia” (4:4)

b)    Lăcomie: ,,Amândoi pumnii plini de trudă” (4:6)

c)     Egoism: ,,munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății” (4:8)

d)    Nefericire: ,,M-am uitat la asupririle care se fac sub soare” (4:1)

e)     Fatalism: ,,Ce folos are cel ce muncește din truda lui ?” (3:9)

În urma acestor experiențe dobândite în absența lui Dumnezeu, Solomon este dezamăgit de inutilitatea vieții: ,,Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele” (7:15). Tradiția evreiască spune că Solomon a scris cartea Cântarea Cântărilor în tinerețe, cartea Proverbele la maturitate și cartea Eclesiastul spre apusul vieții, când a ajuns să fie copleșit de regrete pentru anii irosiți în plăcerile cărnii și în idolatrie.

Solomon a fost un om înțelept, bogat și puternic, însă spre bătrânețe a scris din propria experiență despre falimentul omului fără Dumnezeu. În urma acestor experiențe păcătoase, Solomon L-a căutat pe Dumnezeu și a scris Psalmul 127, în care proclamă dependența de Dumnezeu, fără de care absolut totul este ,,degeaba”, este ,,deșertăciune”, este ,,inutilitate”. El surprinde în acest psalm al umanității vulnerabilitatea, fragilitatea, limitarea, insuficiența și inutilitatea vieții fără Dumnezeu.

Ar fi înțelept să nu învățăm asemenea lui Solomon, din proprie experiență, ci să ne lăsăm înduplecați de învățătura curată a Scripturilor. Urmează să ne rugăm, cerând Domnului înțelepciunea de a ne trăi fiecare zi din viață în dependență și ascultare de El.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, September 2, 2024 – Psalm 127:1-5

This psalm is part of the group known as the “Psalms of Ascents.” Although brief, this psalm addresses two very profound subjects:

1.     The futility of things and activities done without God (verses 1-2).

2.     The indispensability of God is well highlighted by the experiences of Solomon's life, the famous Jewish king who lived in the 9th century B.C.

In the book of Ecclesiastes, Solomon speaks about his drift away from God in the latter period of his life, during which he viewed the world and life from an atheistic perspective. During this period of estrangement from God, Solomon's pursuits and priorities were as follows:

1.     Wisdom: “I applied my mind to know wisdom” (Ecclesiastes 1:17). Replacing God with wisdom, Solomon bitterly concludes: “For with much wisdom comes much sorrow; the more knowledge, the more grief” (1:18).

2.     Wealth and Pleasures: “I said to myself, 'Come now, I will test you with pleasure to find out what is good.' 'I thought in my heart to cheer my body with wine… I built houses for myself and planted vineyards. I made gardens and parks… I bought male and female slaves… I amassed silver and gold… I acquired male and female singers, and a harem as well—the delights of the heart of man'” (2:1, 3-8). After these experiences, Solomon said: “Then I surveyed all that my hands had done and what I had toiled to achieve; everything was meaningless, a chasing after the wind; nothing was gained under the sun… So I hated life, because the work that is done under the sun was grievous to me. All of it is meaningless, a chasing after the wind” (2:17).

3.     Competition and Contemplation of the Material World: “I applied my mind to understand all things…” (7:25). In this passage, the phrases “I saw” and “I learned” are endlessly repeated. Following these experiences, King Solomon encountered the following states:

a) Rivalry: “One man envying another” (4:4)
b) Greed: “Both hands full of toil” (4:6)
c) Selfishness: “His work has no end; his eyes are never satisfied with wealth” (4:8)
d) Unhappiness: “I observed all the oppressions that are done under the sun” (4:1)
e) Fatalism: “What does the worker gain from his toil?” (3:9)

After these experiences without God, Solomon became disappointed with the futility of life: “I have seen all kinds of things during my fleeting days” (7:15). Jewish tradition says Solomon wrote the Song of Songs in his youth, the book of Proverbs in his maturity, and the book of Ecclesiastes toward the end of his life when he was overwhelmed by regrets for the years wasted in carnal pleasures and idolatry.

Solomon was wise, wealthy, and powerful, but in his old age, he wrote from personal experience about the failure of man without God. Following these sinful experiences, Solomon sought God and wrote Psalm 127, in which he proclaims dependence on God, without whom everything is “in vain,” is “meaningless,” is “futility.” In this psalm, he captures humanity's vulnerability, fragility, limitation, insufficiency, and the futility of life without God.

It would be wise not to learn as Solomon did, from personal experience, but to be guided by the pure teachings of Scripture. Let us pray, asking the Lord for the wisdom to live each day of our lives in dependence on and obedience to Him.