2 octombrie

Luni, 2 octombrie 2023, 2 Samuel 5:1-25 – David ajunge împărat peste tot Israelul

Saul, Ionatan și Is-Boșet erau deja morți. Profeția lui Samuel era deja împlinită cu privire la casa lui Saul (1 Samuel 15:26, 28, 33). Din cauza neascultării, Dumnezeu l-a lepădat pe Saul și familia lui. Învățăm de aici că ascultarea de Dumnezeu este singurul lucru care contează.

La vârsta de 30 de ani, David ajunge împărat peste toate cele 12 seminții ale lui Israel. David a fost uns de trei ori împărat:

1.     a fost uns de Samuel la Betleem (1 Samuel 16:13);

2.     bărbații lui Iuda au venit la Hebron și l-au uns pe David împărat peste Iuda (2 Samuel 2:4);

3.     bătrânii lui Israel l-au uns pe David rege peste cele 12 seminții la Hebron.    

David a fost rege la Hebron șapte ani și jumătate. Apoi, a cucerit Ierusalimul din mâna iebusiților și a domnit acolo patruzeci și doi de ani și jumătate. Iebusiții erau descendenți ai lui Canaan (Geneza 10:16).

Oamenii lui David au pătruns în cetate prin canalul de apă. David promisese că omul care va găsi o cale de a intra în cetate va fi promovat ca general al armatei (1 Cronici 11:6). Ioab a ajuns comandantul armatei pentru că a intrat în cetate prin canalul de apă din interiorul cetății (2 Regi 5:8).

Ierusalimul a fost numit „perfecțiunea frumuseții“ și „orașul marelui Rege“ (Psalm 48:2; 50:2; Plângerile lui Ieremia 2:15). În antichitate, Ierusalimul era înconjurat de două văi: Valea lui Hinom în partea de sud-vest și Valea Chedronului în partea de est (2 Împărați 23:10; Ieremia 31:40). În sudul Ierusalimului, în Valea Chedronului, exista fântâna Roquel de la izvorul Ghihona, care oferea o sursă suficientă de apă potabilă în timpul eventualelor asedii militare (2 Samuel 17:17).

Muntele Sionului și muntele Otel au fost uniți prin umplerea văii dintre ei și acest loc a fost numit ,,Cetatea lui David” (5:7; 9 :6-12; 1 Regi 2:10). Familia lui David a crescut și faima lui s-a mărit. Ca o recunoaștere a succesului său, Hiram, împăratul Tirului, i-a trimis lui David materiale și oameni să-i construiască o casă (1 Regi 5:1-11).

Filistenii, îngrijorați de succesul lui David și de dezvoltarea cetății Ierusalim, au declarat război evreilor și s-au strâns în Valea Refaim, aproximativ la 5-7 km de Ierusalim. David i-a învins și locul acela s-a numit Baal-Peratim ,,Domnul care rupe”. Surprinzător, filistenii s-au repliat și au revenit cu o nouă armată în Valea Refaim (v. 22). Ca și prima dată, David l-a întrebat pe Domnul cum să reacționeze la atacul filistean și Dumnezeu le-a promis victoria. Filistenii au fost învinși din nou și faima lui David a crescut tot mai mult.

Avem din nou oportunitatea să ne rugăm și vom mulțumi Domnului pentru toate victoriile nemeritate. Dumnezeu S-a luptat în locul nostru și pentru noi. Noi suntem doar beneficiarii.

Slavă lui Dumnezeu! Vom continua rugăciunea, cerând Domnului o mai mare dependență de El. Asemenea lui David, și noi suntem ispitiți, provocați și amenințați din toate părțile. Avem nevoie de discernământ și călăuzire divină pentru a face diferența între războaiele pe care trebuie să le ducem și războaiele pe care trebuie să le evităm sau să le amânăm.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 2, 2023: 2 Samuel 5:1-25 – David Becomes King Over All Israel

Saul, Jonathan, and Ish-Bosheth were already dead. Samuel's prophecy concerning Saul's house was already fulfilled (1 Samuel 15:26, 28, 33). Due to disobedience, God rejected Saul and his family. From this, we learn that obedience to God is the only thing that matters.

At the age of 30, David became king over all 12 tribes of Israel. David was anointed king three times:

1.     He was anointed by Samuel in Bethlehem (1 Samuel 16:13);

2.     The men of Judah came to Hebron and anointed David king over Judah (2 Samuel 2:4);

3.     The elders of Israel anointed David king over the 12 tribes at Hebron.

David reigned in Hebron for seven and a half years. Then, he conquered Jerusalem from the Jebusites and reigned there for forty-two and a half years. The Jebusites were descendants of Canaan (Genesis 10:16).

David's men entered the city through the water tunnel. David promised that the man who found a way into the city would be promoted to army general (1 Chronicles 11:6). Joab became the army commander because he entered the city through the city water tunnel (2 Kings 5:8).

Jerusalem was called the “perfection of beauty” and the “city of the great King” (Psalms 48:2; 50:2; Lamentations 2:15). In ancient times, Jerusalem was surrounded by two valleys: the Valley of Hinnom to the southwest and the Kidron Valley to the east (2 Kings 23:10; Jeremiah 31:40). In the south of Jerusalem, in the Kidron Valley, was the En Rogel spring from the Gihon Spring, which provided a sufficient water source during potential military sieges (2 Samuel 17:17).

Mount Zion and Mount Ophel were connected by filling the valley between them, and this place was called the “City of David” (5:7; 9:6-12; 1 Kings 2:10). David's family grew, and his fame increased. In recognition of his success, Hiram, the king of Tyre, sent David materials and men to build him a house (1 Kings 5:1-11).

The Philistines, worried about David's success and the development of Jerusalem, declared war on the Jews and gathered in the Valley of Rephaim, about 3-4 miles from Jerusalem. David defeated them, and that place was called Baal-Perazim, meaning “The Lord Who Breaks Through.” Surprisingly, the Philistines retreated and returned with a new army to the Valley of Rephaim (v. 22). As before, David inquired of the Lord about how to respond to the Philistine attack, and God promised them victory. The Philistines were defeated again, and David's fame grew even more.

We have the opportunity to pray again and we will thank the Lord for all the undeserved victories. God has fought on our behalf and for us. We are merely the beneficiaries. Glory to God! We will continue our prayer, asking the Lord for a greater dependence on Him. Like David, we too are tempted, provoked, and threatened from all sides. We need discernment and divine guidance to distinguish between the wars we must wage and the wars we must avoid or postpone.