1 octombrie

Duminică, 1 octombrie 2023, 2 Samuel 4:1-12 – Moartea lui Is-Boșet

Când David s-a făcut rege peste israelieni, Abner, căpetenia armatei, l-a luat pe Is-boșet, al patrulea fiu al lui Saul, și l-a făcut rege peste Israel. Is-boșet avea patruzeci de ani când s-a făcut rege și a domnit doi ani.

Conflictul dintre Is-Boșet și Abner a apărut atunci când Is-Boșet l-a mustrat pe Abner pentru că a luat-o la el pe Rițpa, țiitoarea lui Saul. Dacă luam în considerare reacția puternică a lui Abner, înțelegem că aceasta a fost o jignire foarte serioasă pentru el. Abner s-a răzbunat pe Is-Boșet întorcându-se împotriva casei lui Saul și trecând de partea lui David.

Lipsit de protecția lui Abner, Is-Boșet rămâne expus și într-o zi, când se odihnea la amiază, conducătorii armatei sale, Baana și Recab, l-au ucis. I-au tăiat capul și i l-au dus lui David, sperând să câștige favoarea sa. Ei au ucis un om nevinovat în somn (2 Samuel 4:5-7), iar David a penalizat această faptă josnică. David este dezgustat de ticăloșia lor și poruncește să fie uciși (2 Samuel 4:9-12).

Întâlnim în acest capitol două mari lecții de viață în legătură cu justiția divină:

1)      Justiția este retributivă: pedeapsa pentru Recab și Baana este echivalentă cu crima pe care au comis-o. Mânia neprihănită a lui David a manifestat dreptatea lui Dumnezeu.

2)      Justiția este restaurativă: pedepsirea ucigașelor a restabilit ordinea și dreptatea în Israel.

Urmează rugăciunea și vom mulțumi lui Dumnezeu pentru dreptate. Dreptatea dă echilibru, siguranță și liniște sufletească. Vom continua să ne rugăm, cerând Domnului ajutor pentru a fi drepți. În Epistola trimisă lui Tit, Apostolul Pavel spune: ,,Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:11-13).

Din bogăția acestui pasaj desprindem câteva idei importante:

1.     Pavel remarcă caracterul pedagogic al harului – ,,harul ne învață”.

2.     Stabilește felul în care trebuie să ne raportăm la Dumnezeu, la oameni și la noi înșine – ,,evlavie, dreptate și cumpătare”. Ne raportăm la Dumnezeu cu evlavie, la oameni cu dreptate și la noi înșine cu cumpătare.

3.     Promite răsplata divină – ,,așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu”. Dreptatea are o răsplată veșnică.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, October 1, 2023: 2 Samuel 4:1-12 – The Death of Ish-Bosheth

When David became king over the Israelites, Abner, the head of the army, took Ish-Bosheth, Saul's fourth son, and made him king over Israel. Ish-Bosheth was forty years old when he became king and reigned for two years.

The conflict between Ish-Bosheth and Abner arose when Ish-Bosheth rebuked Abner for taking Saul's concubine, Rizpah, for himself. Considering Abner's strong reaction, we understand that this was a great insult to him. Abner avenged himself on Ish-Bosheth by turning against Saul's house and siding with David.

Without Abner's protection, Ish-Bosheth became vulnerable, and one day, while he was resting at noon, his army commanders, Baanah and Recab, killed him. They decapitated him and brought his head to David, hoping to gain his favor. They had killed an innocent man in his sleep (2 Samuel 4:5-7), and David penalized this vile act. David was appalled by their wickedness and ordered them to be executed (2 Samuel 4:9-12).

In this chapter, we encounter two major life lessons regarding divine justice:

1.     Justice is retributive: the punishment for Recab and Baanah is equivalent to the crime they committed. David's righteous anger manifested God's justice.

2.     Justice is restorative: the murderers’ punishment restored order and righteousness in Israel.

We are ready to pray, and we will thank God for justice. Justice brings balance, safety, and peace of mind. We will continue to pray, asking the Lord for help to be righteous. In the Epistle to Titus, the Apostle Paul says: “For the grace of God has appeared that offers salvation to all people. It teaches us to say 'No' to ungodliness and worldly passions, and to live self-controlled, upright, and godly lives in this present age, while we wait for the blessed hope—the appearing of the glory of our great God and Savior, Jesus Christ” (Titus 2:11-13).

From the richness of this passage, we glean a few important ideas:

1.     Paul points out the pedagogical nature of grace – “grace teaches us.”

2.     He establishes how we should relate to God, others, and ourselves – “godliness, righteousness, and self-control.” We relate to God with godliness, to others with righteousness, and to ourselves with self-control.

3.     He promises divine reward – “waiting for our blessed hope and the appearing of the glory of our great God.” Righteousness has an eternal reward.