2 noiembrie

Duminică, 2 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 8:1-40

După martiriul diaconului Ștefan (Fapte 7:59–60), persecuția condusă de Saul provoacă împrăștierea credincioșilor în afara Ierusalimului. „…Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Fapte 1:8).

1. Persecuția – instrumentul providenței divine (vers. 1–4)

„În ziua aceea s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim…” (vers. 1a).

Pentru a-și salva viața, creștinii au plecat din Ierusalim „prin părțile Iudeii și Samariei” (vers. 1b). Această împrăștiere a creștinilor a făcut trecerea de la evanghelizare (faza locală) la misiune (faza globală).

„Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță.” (vers. 3). Migrarea creștinilor spre Samaria s-a transformat într-o cruciadă de evanghelizare a Samariei. „Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul.” (vers. 4).

2. Filip în Samaria – Evanghelia depășește barierele etnice (vers. 5–8)

Filip „a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos” (vers. 5). Evanghelia aduce mântuire și vindecare în locuri disprețuite de evrei: „Noroadele luau aminte, într-un cuget, la cele spuse de Filip” (vers. 6).

„Mulți îndrăciți ieșeau… și mulți slăbănogi și șchiopi erau vindecați” (vers. 7).

Biblia menționează că această cruciadă de evanghelizare a transformat starea de spirit a Samariei: „în cetatea aceea a fost o mare bucurie” (vers. 8).

Evanghelia aduce eliberare, unitate și bucurie autentică.

3. Conflictul cu vrăjitorul Simon Magul – religia falsă și ispita puterii (vers. 9–13)

Simon, un magician local, „își zicea că este un om însemnat” (vers. 9), iar poporul spunea: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu” (vers. 10); „Simon… vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei.” (vers. 9).

Lipsa de cunoaștere și de înțelegere a Evangheliei îi transformă pe oameni în victime ale ignoranței și ocultismului.

După ce a văzut minunile făcute de evanghelistul Filip, Simon „a crezut” și a fost botezat (vers. 13), însă convertirea lui a fost superficială.

4. Venirea apostolilor în Samaria (vers. 14–25)

„Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.” (vers. 14)

Ce urmează să se întâmple în viața unui om după ce s-a convertit și s-a botezat în apă?

Apostolii „au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.” (vers. 15)

„Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” (vers. 18–19).

Observați cum se manifestă un om a cărui convertire nu este autentică. Reacția apostolilor a fost fermă. Petru îl mustră spunându-i: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!” (vers. 20).

Simon a fost fascinat de putere și bani, dar nu a fost transformat de harul lui Dumnezeu. El devine simbolul comercializării lucrurilor spirituale. Inima lucrătorilor spirituali trebuie să fie curată, eliberată de dorința de influență, putere și bani.

5. Filip și convertirea famenului etiopian – mântuirea se extinde până la marginile pământului (vers. 26–40)

Un înger al Domnului îl trimite pe Filip pe „drumul care coboară spre Gaza, și care era pustiu” (vers. 26), pentru a-l evangheliza pe „un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor… venit la Ierusalim ca să se închine” (vers. 27).

Ministrul de finanțe al Etiopiei se întorcea de la Ierusalim în carul lui, citind capitolul 53 din cartea Isaia, pe care o cumpărase de la Templu. Filip îl întreabă: „Înțelegi tu ce citești?” și „i-a propovăduit pe Isus” (vers. 35). Ministrul etiopian ascultă Evanghelia, o crede și, convins, cere botezul în apă: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” (vers. 36). Filip răspunde: „Dacă crezi din toată inima, se poate” (vers. 37).

Să creadă ce? Să creadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, pe care dorește să-L primească în viața lui ca Mântuitorul lui personal. Acest adevăr concret trebuia să-l creadă, nu doar un adevăr general: „și eu cred în Dumnezeu.” În Dumnezeu cred toate religiile pământului. Cunoașterea Scripturii Îl descoperă pe Dumnezeu și nevoia omului de pocăință, botez în apă…

Botezul în apă este semnul vizibil al credinței autentice, invizibile.

Scriptura este centrul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Fără Scriptură nu mai există nicio diferență între bine și rău, între Dumnezeu și diavolul.

Capitolul 8 este punctul de cotitură al evanghelizării și misiunii mondiale. El descrie evanghelizarea publică a Samariei și evanghelizarea personală a ministrului Etiopiei. În ambele cazuri, Dumnezeu îl folosește pe evanghelistul Filip. Iată dar, evanghelizarea publică nu exclude evanghelizarea personală și nici invers. Ele sunt două metode ale împlinirii aceleiași porunci: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19-20)

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Să ne rugăm, să evanghelizăm, să ne cheltuim, să ne ostenim și să ne bucurăm. Aceasta este misiunea Bisericii!

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, November 2, 2025, Acts 8:1–40

After the martyrdom of the deacon Stephen (Acts 7:59–60), the persecution led by Saul caused the believers to scatter outside Jerusalem. “You will be my witnesses in Jerusalem, and in all Judea and Samaria, and to the ends of the earth.” (Acts 1:8)

1. Persecution – the instrument of divine providence (vv. 1–4)

“On that day a great persecution broke out against the church in Jerusalem…” (v. 1a)

To save their lives, Christians left Jerusalem “throughout the regions of Judea and Samaria” (v. 1b). This dispersion of believers marked the transition from evangelism (the local phase) to mission (the global phase).

“But Saul began to destroy the church. Going from house to house, he dragged off both men and women and put them in prison.” (v. 3) The migration of Christians toward Samaria became a crusade of evangelization in that region. “Those who had been scattered preached the word wherever they went.” (v. 4)

2. Philip in Samaria – The Gospel breaks ethnic barriers (vv. 5–8)

Philip “went down to a city in Samaria and proclaimed the Messiah there.” (v. 5) The Gospel brought salvation and healing to places despised by the Jews: “When the crowds heard Philip and saw the signs he performed, they all paid close attention to what he said.” (v. 6)

“For with shrieks, impure spirits came out of many, and many who were paralyzed or lame were healed.” (v. 7)

The Bible notes that this evangelistic crusade transformed the spirit of Samaria: “There was great joy in that city.” (v. 8)

The Gospel brings deliverance, unity, and true joy.

3. The conflict with Simon the sorcerer – false religion and the temptation of power (vv. 9–13)

Simon, a local magician, “boasted that he was someone great” (v. 9), and the people said, “This man is rightly called the Great Power of God.” (v. 10); “Simon had practiced sorcery in the city and amazed all the people of Samaria.” (v. 9)

A lack of knowledge and understanding of the Gospel turns people into victims of ignorance and occult deception.

After witnessing the miracles performed by the evangelist Philip, Simon “believed and was baptized” (v. 13), but his conversion was superficial.

4. The apostles visit Samaria (vv. 14–25)

“When the apostles in Jerusalem heard that Samaria had accepted the word of God, they sent Peter and John to Samaria.” (v. 14)

What should happen in a person’s life after conversion and water baptism?

The apostles “arrived and prayed for the new believers there that they might receive the Holy Spirit.” (v. 15)

“When Simon saw that the Spirit was given at the laying on of the apostles’ hands, he offered them money and said, ‘Give me also this ability so that everyone on whom I lay my hands may receive the Holy Spirit.’” (vv. 18–19)

Observe how someone whose conversion is not genuine behaves. The apostles responded firmly. Peter rebuked him, saying: “May your money perish with you, because you thought you could buy the gift of God with money!” (v. 20)

Simon was fascinated by power and wealth, but he was not transformed by the grace of God. He became a symbol of the commercialization of spiritual things. The hearts of spiritual workers must remain pure—free from the desire for influence, power, and money.

5. Philip and the conversion of the Ethiopian eunuch – salvation reaches the ends of the earth (vv. 26–40)

An angel of the Lord sent Philip to “the desert road that goes down from Jerusalem to Gaza” (v. 26), to evangelize “an Ethiopian eunuch, an important official in charge of all the treasury of the Kandake (which means ‘queen of the Ethiopians’) who had gone to Jerusalem to worship.” (v. 27)

The Ethiopian minister of finance was returning from Jerusalem in his chariot, reading Isaiah chapter 53, which he had purchased from the Temple. Philip asked him, “Do you understand what you are reading?” and “told him the good news about Jesus.” (v. 35) The Ethiopian listened to the Gospel, believed it, and—convinced—asked to be baptized in water: “Look, here is water. What can stand in the way of my being baptized?” (v. 36) Philip replied: “If you believe with all your heart, you may.” (v. 37)

Believe what? To believe that Jesus is the Son of God and to receive Him personally as his Savior. This concrete truth was what he had to believe—not just a vague statement like “I believe in God.” All religions claim belief in God. The knowledge of Scripture reveals who God truly is and the human need for repentance and water baptism.

Water baptism is the visible sign of an invisible, genuine faith.

Scripture is the center of man’s encounter with God. Without Scripture, there is no longer any difference between good and evil, between God and the devil.

Acts 8 marks the turning point of evangelism and global missions. It describes both the public evangelism of Samaria and the personal evangelism of the Ethiopian official. In both cases, God used the evangelist Philip. Thus, public evangelism does not exclude personal evangelism—and vice versa. They are two methods of fulfilling the same command: “Therefore go and make disciples of all nations, baptizing them in the name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit, and teaching them to obey everything I have commanded you.” (Matthew 28:19–20)

Let us pray to God for the salvation of souls. Let us pray, evangelize, give of ourselves, labor, and rejoice. This is the mission of the Church!