2 martie

Sâmbătă, 2 martie 2024, Neemia 9:1-37 – Postul și mărturisirea păcatelor

Cuvântul lui Dumnezeu predicat în cele șapte zile ale sărbătorii a avut un mare impact asupra oamenilor. În următoarea zi după încheierea sărbătorii, israelienii s-au hotărât să se detașeze de toți străinii și să se dedice lui Dumnezeu (10:28). Trei ore au ascultat citirea Legii și apoi alte trei ore și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea lui Dumnezeu (v. 3). Cât de puternic au fost influențați de mesajul Bibliei!

De obicei, rugăciunea este o vorbire, însă uneori rugăciunea devine un strigat. Câțiva leviți ,,au strigat cu glas tare spre Dumnezeu” (v. 4). În astfel de momente sufletul omului este cuprins ori de o durere adâncă, ori de o bucurie profundă. Tonul vocii variază în intensitate în funcție de starea sufletească. Starea de bază este normalul, însă această stare este uneori străpunsă de emoții puternice generate de suferință sau bucurie mare.

Postul este puțin menționat în Orientul Apropiat antic în afara Bibliei. În VT postul este asociat cu o cerere adresată lui Dumnezeu. Ideea de bază a postului sugerează că nevoile spirituale sunt atât de importante, încât nevoile fizice coboară pe planul secundar. În urma citirii și înțelegerii Legii, evreii au devenit preocupați de iertarea păcatelor lor și ale strămoșilor lor. Ei au înțeles pe deplin că Dumnezeu le poate da țara înapoi.

Foarte des în VT se vorbește despre post în sac și cenușă: ,,Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă” (Daniel 9:3). Îmbrăcarea cu sac și presărarea cu cenușă erau semne de jale, umilință și pocăință. ,,Sacul” se referea la o haină aspră din păr de capră neagră.

Ei erau robi în propria țară pentru că plăteau taxe împăratului persan. Poporul acesta dominat de Artaxerxe, înconjurat de dușmani, asediat de popoarele păgâne, urât de guvernatori regionali, era acum atins de minunea lui Dumnezeu. Puterea Cuvântului i-a condus la conștientizarea vinovăției și apoi la refularea acesteia prin rugăciuni. În felul acesta s-au eliberat de presiunea și apăsarea păcatelor. Bucuria le-a invadat sufletele pustiite de frică și vinovăție. Niciodată un astfel de popor nu poate fi biruit pentru că Dumnezeu este în mijlocul laudelor, chemat de mărturisirea păcatelor, onorat de pocăința dovedită prin separarea de păcat.

Este timpul rugăciunii. Este lucru mare să fii sigur că Dumnezeu te ascultă atunci când te rogi. Să ne rugăm pentru detașarea de păcat, pentru abandonarea viciilor, pentru apropierea de Dumnezeu. Atunci vom trăi în libertatea Duhului! Păcatul înfășoară, neprihănirea ocrotește: ,,să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1b). ,,Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!” (Psalm 25:21)

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, March 2, 2024: Nehemiah 9:1-37 – Fasting and Confession of Sins

The word of God preached during the seven days of the festival had a great impact on the people. The day after the festival ended, the Israelites decided to separate themselves from all foreigners and dedicate themselves to God (10:28). They listened to the reading of the Law for three hours and then for another three hours confessed their sins and worshiped God (v. 3). They were powerfully influenced by the message of the Bible!

Prayer is usually spoken, but sometimes it becomes a cry. A few Levites “cried out with a loud voice to God” (v. 4). In such moments, a person's soul is engulfed either by deep pain or profound joy. The tone of voice varies in intensity depending on the emotional state. The baseline is normal, but this state is sometimes pierced by strong emotions generated by suffering or great joy.

Fasting is seldom mentioned in the Ancient Near East outside the Bible. In the Old Testament (OT), fasting is associated with a petition to God. The basic idea of fasting suggests that spiritual needs are so important that physical needs take a back seat. Following the reading and understanding of the Law, the Jews became concerned about the forgiveness of their sins and those of their ancestors. They fully understood that God could give their land back to them.

In the OT, fasting in sackcloth and ashes is frequently mentioned: “So I turned my face to the Lord God, seeking him by prayer and pleas for mercy with fasting and sackcloth and ashes” (Daniel 9:3). Wearing sackcloth and sprinkling ashes were signs of mourning, humility, and repentance. “Sackcloth” referred to a coarse garment made from black goat hair.

They were slaves in their own country because they paid taxes to the Persian king. This people, dominated by Artaxerxes, surrounded by enemies, besieged by pagan nations, hated by regional governors, were now touched by the miracle of God. The power of the Word led them to an awareness of guilt and then to the expression of this guilt through prayers. In this way, they were freed from the pressure and burden of sins. Joy invaded their souls, that had been desolated by fear and guilt. Such a people can never be defeated because God is amid praises, called by the confession of sins, honored by repentance demonstrated through separation from sin.

It is time for prayer. It is a great thing to be sure that God listens when you pray. Let us pray for detachment from sin, for abandoning vices, for drawing closer to God. Then we will live in the freedom of the Spirit! Sin entangles, righteousness protects: “let us also lay aside every weight, and sin which clings so closely, and let us run with endurance the race that is set before us” (Hebrews 12:1b). “May integrity and uprightness preserve me, for I wait for you” (Psalm 25:21).