19 noiembrie

Marți, 19 noiembrie 2024, Isaia 3:1-22

Capitolele 2-4 formează o a doua parte din secțiunea introductivă care cuprinde capitolele 1-5. După acuzațiile usturătoare din capitolul 1, Isaia vine cu un mesaj de restaurare care devine asemenea unui semn distinctiv pentru toate celelalte prorocii ale sale: ,,Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului: Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!” (vers. 1-5)

El folosește câteva expresii care cer a fi explicate:

1.     ,,scurgerea vremurilor” (vers. 2a) se referă la zilele din urmă/în zilele din viitor.

2.     ,,muntele Casei Domnului” (vers. 2b) se referă la Muntele Moria pe care a fost construit Templul.

3.     ,,casa a lui Iacov” (vers. 5) face referire la Israel (Regatul de Nord).

4.     ,,Sion” se referă (în general) la Ierusalim și Isaia îl folosește mai mult decât oricare alt scriitor al Scripturilor.

În cea de-a doua parte a capitolului, versetele 6-22, Isaia prezintă starea omului care se înalță pe sine, neglijându-L cu semeție pe Dumnezeul cel Atotputernic. Versetele 6-11 descriu mândria și autosuficiența umană, însă în egală măsură induc consecința umilinței și suferinței: ,,Omul va trebui să-şi plece privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat” (vers. 11-12)

Aici nu este vorba despre idolatrie, ci despre omul înălțat la nivelul Creatorului. Mândria este o formă de idolatrie. Aici omul i-a luat locul idolului, care idol îi luase deja locul lui Dumnezeu: ,,Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. Toţi idolii vor pieri.” (vers. 17-18)

Avertizarea din versetul 22 este de-a dreptul impresionantă, înduioșătoare: ,,Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?”

Acest ultim verset este o atenționare a iubirii, a salvării. Este avertismentul Părintelui ceresc pentru copilul cuprins de nebunie și aroganță. În acest context putem înțelege valoarea smereniei. Doar atunci când înțelegem nebunia mândriei vom putea înțelege valoarea smereniei.

Să ne rugăm pentru smerenie, fiindcă aceasta este cea mai evidentă manifestare a sfințeniei.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, November 19, 2024 – Isaiah 3:1-22

Chapters 2-4 form a second part of the introductory section encompassing chapters 1-5. After the sharp accusations in chapter 1, Isaiah brings a message of restoration that becomes a hallmark of his other prophecies: “The word that Isaiah son of Amoz saw concerning Judah and Jerusalem: In the last days the mountain of the LORD’s temple will be established as the highest of the mountains; it will be exalted above the hills, and all nations will stream to it. Many peoples will come and say, ‘Come, let us go up to the mountain of the LORD, to the temple of the God of Jacob. He will teach us his ways, so that we may walk in his paths.’ The law will go out from Zion, the word of the LORD from Jerusalem. He will judge between the nations and will settle disputes for many peoples. They will beat their swords into plowshares and their spears into pruning hooks. Nation will not take up sword against nation, nor will they train for war anymore. Come, descendants of Jacob, let us walk in the light of the LORD.” (verses 1-5)

He uses several expressions that require explanation:

1.     “In the last days” (verse 2a) refers to the end times/future days.

2.     “The mountain of the LORD’s temple” (verse 2b) refers to Mount Moriah, where the Temple was built.

3.     “House of Jacob” (verse 5) refers to Israel (the Northern Kingdom).

4.     “Zion” generally refers to Jerusalem, and Isaiah uses it more frequently than any other Scripture writer.

In the second part of the chapter, verses 6-22, Isaiah describes the state of humanity exalting itself, arrogantly neglecting the Almighty God. Verses 6-11 illustrate human pride and self-sufficiency but also lead to the consequences of humiliation and suffering: “The eyes of the arrogant will be humbled and human pride brought low; the LORD alone will be exalted in that day. The LORD Almighty has a day in store for all the proud and lofty, for all that is exalted (and they will be humbled).” (verses 11-12)

This is not about idolatry but about humanity elevating itself to the Creator’s level. Pride is a form of idolatry. Here, humanity has taken the idol’s place, which had already usurped God’s position: “The arrogance of man will be brought low and human pride humbled; the LORD alone will be exalted in that day, and the idols will totally disappear.” (verses 17-18)

The warning in verse 22 is truly striking and moving: “Stop trusting in mere humans, who have but a breath in their nostrils. Why hold them in esteem?”

This final verse is a call of love and salvation. It is the Heavenly Father’s warning to a child overcome by madness and arrogance. In this context, we can grasp the value of humility. Only when we understand the folly of pride can we comprehend the worth of humility.

Let us pray for humility, as it is the most evident manifestation of holiness.