18 octombrie

Sâmbătă, 18 octombrie 2025, Ioan 14:1-31

Ioan 14 face parte din secțiunea „Discursul de despărțire” (cap. 13–17), rostit de Mântuitorul înainte de crucificare. Ucenicii sunt confuzi și tulburați, motiv pentru care Domnul le oferă mângâiere, direcție și speranță.

Isus Se descoperă ca fiind „Calea, Adevărul și Viața” și promite Duhul Sfânt ca Mângâietor.

1.     Mângâierea promisiunii cerești (vers. 1–4)
„Să nu vi se tulbure inima” – chemare la încredere (vers. 1).

„În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe” – încredere în promisiune eternă (vers. 2).

În necaz, creștinul își găsește liniștea în persoana lui Isus și în promisiunea locului ceresc.

2.     Descoperirea Tatălui prin Fiul (vers. 5–11)
Exclusivitatea mântuirii în Isus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (vers. 6).

Accentul cade pe centralitatea credinței în Hristos: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (vers. 9)

3.     Puterea rugăciunii și a credinței (vers. 12–14)
Aici sunt două promisiuni puternice:

(a)   Delegarea de autoritate: „…cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu” (vers. 12)

(b)  Puterea rugăciunii: „…orice veți cere în Numele Meu, voi face” (vers. 13)

4.     Promisiunea Duhului Sfânt (vers. 15–26)
„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (vers. 15)

Ascultarea de Dumnezeu este un semn de iubire: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor” (vers. 16).

După ce S-a înălțat Mântuitorul la cer, din cer a coborât Mângâietorul. Scopul lui Dumnezeu a fost să nu ne lase singuri.

5.     Pace și încredere în mijlocul tulburării (vers. 27–31)
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” (vers. 27)

Pentru că ucenicii erau tulburați, Domnul le dă pace. Mântuirea e relațională, de la Dumnezeu, în Numele lui Hristos. Nu este doar o problemă juridică, ci este intrarea în viață, intrarea în relație și comuniune cu Dumnezeu.

Chiar dacă Mântuitorul Se întoarce în cer, Dumnezeu Sfânt va rămâne cu Biserica.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, October 18, 2025 — John 14:1–31

John 14 is part of the “Farewell Discourse” (chapters 13–17), spoken by the Savior before His crucifixion. The disciples were confused and troubled, so the Lord offered them comfort, direction, and hope.
Jesus reveals Himself as “the Way, the Truth, and the Life” and promises the Holy Spirit as the Comforter.

1.     The Comfort of the Heavenly Promise (vv. 1–4)
“Do not let your hearts be troubled” — a call to trust (v. 1).

“My Father’s house has many rooms” — confidence in an eternal promise (v. 2).

In trouble, the believer finds peace in the person of Jesus and in the promise of the heavenly home.

2.     The Revelation of the Father through the Son (vv. 5–11)
The exclusivity of salvation in Jesus: “I am the way and the truth and the life.” (v. 6)

The emphasis falls on the centrality of faith in Christ: “Anyone who has seen Me has seen the Father.” (v. 9)

3.     The Power of Prayer and Faith (vv. 12–14)
Here we find two powerful promises:

(a)   Delegation of authority: “…whoever believes in Me will do the works I have been doing” (v. 12)

(b)  The power of prayer: “…and I will do whatever you ask in My name” (v. 13)

4.     The Promise of the Holy Spirit (vv. 15–26)
“If you love Me, keep My commands.” (v. 15)

Obedience to God is a sign of love: “And I will ask the Father, and He will give you another Advocate.” (v. 16)

After the Savior ascended to heaven, the Comforter descended from heaven. God’s purpose was not to leave us alone.

5.     Peace and Confidence in the Midst of Turmoil (vv. 27–31)
“Peace I leave with you; My peace I give you.” (v. 27)

Because the disciples were troubled, the Lord gave them peace. Salvation is relational—from God, in the name of Christ. It is not merely a legal matter, but an entry into life, into relationship and fellowship with God.

Even though the Savior returned to heaven, the Holy God remains with the Church.