18 martie

Luni, 18 martie 2024: Iov 2:1-13 – Al doilea test al lui Iov

Înaintea Creatorului se înfățișează din nou ,,fiii lui Dumnezeu” (vers. 1). Împreună cu ei vine și Satana. Dumnezeu Se laudă din nou cu Iov și remarcă faptul că ,,se ține tare în neprihănirea lui”. Ca și în primul capitol, Satana acuză. În cer acuză, pe pământ atacă. Satan Îl contrazice pe Dumnezeu și contestă credincioșia lui Iov. Satan continuă să-l acuze pe Iov și să ceară Domnului proba credincioșiei lui Iov în prezenta unui test.

În primul capitol a cerut un test al suferinței, iar acum cere testul unei boli terminale: ,,… întinde-Ți mâna și atinge-Te de oasele și de carnea lui și sunt încredințat că te va blestema în față” (vers. 5).

Satan spune că Iov dă pentru pielea lui posesiunile și viețile copiilor, dar dacă ar suferi fizic ar renunța la Dumnezeu. Satan a insinuat că Iov este egoist.

Dumnezeu îi permite din nou Satanei să-l încerce pe Iov. Nu era destul de încercat un om care a înmormântat 10 copii? Dacă am încerca să-L înțelegem pe Dumnezeu am eșua. Dacă am încerca să avem încredere în caracterul și în promisiunile Sale am trece cu succes testul suferinței și testul îmbolnăvirii.

Iov s-a îmbolnăvit de o ,,bubă rea” care i-a acoperit tot corpul. Expresia ,,bubă rea” este asemănătoare cu una dintre cele zece urgii din Egipt – ,,bășici fierbinți” (Exod 9:8-11).

În prezenta acestui al doilea test, reacția lui Iov continuă să pună în evidență supunerea prin acceptarea bolii. S-a așezat pe cenușă și se scărpină cu ciobul unei vase spart (vers. 8). Nu cu mult timp în urmă stătea la poarta cetății în calitate de judecător sub privirile respectuoase ale oamenilor. Acum, cu un posibil cancer de piele, cu trupul plin de ulcerații dureroase, își presară cenușă pe răni.

Ce ușor se poate schimba statutul și starea unui om! Soția l-a îndemnat să-L blesteme pe Dumnezeu ca să-i ia viața, însă el i-a spus cu discernământ: ,,Vorbești ca o femeie nebună! Ce, primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?” (vers. 10a). ,,Nebună” înseamnă ,,lipsită de discernământ”.

Ca și în primul test din capitolul unu, Biblia precizează că ,,Iov nu a păcătuit deloc cu buzele lui” (vers. 10b).

Auzind de suferința înspăimântătoare prin care trece Iov, trei prieteni au venit să-l mângâie. Erau Elifaz, Bildad și Țofar. Probabil că Elifaz era cel mai vârstnic, drept pentru care a vorbit primul în toate cele trei discursuri și s-a comportat ca un reprezentant al grupului. Scopul acestor trei prieteni a fost să-i plângă de milă și să-l mângâie în suferința lui. Prietenii lui Iov au fost șocați când l-au văzut, fiind de nerecunoscut sub influența nemiloasă a bolii. (vers. 12a). Au plâns cu țipete, și-au sfâșiat mantalele și au aruncat cu țărână deasupra capetelor lor. Toate aceste gesturi erau manifestări culturale ale durerii lor.

Șapte zile și șapte nopți au stat alături de Iov în tăcere, compătimind cu durerea sfâșietoare în care se găsea prietenul lor.

De data aceasta ne vom ruga să primim milă pentru cei aflați în necazurile vieții. Mila biruiește judecata și rămâne dragostea. ,,Dragostea este plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4). ,,Dragostea acoperă totul… suferă totul” (1 Corinteni 13:7). Să ne fie milă de suferințele și necazurile sfinților. Să-i privim cu multă compasiune și să facem tot ce putem pentru a face suferințele lor mai suportabile.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, March 18, 2024: Job 2:1-13 – Job’s Second Test

The “sons of God” present themselves again before the Creator (verse 1). Together with them comes Satan. God again boasts about Job and remarks that “he holds firm in his righteousness.” As in the first chapter, Satan accuses. In heaven, he accuses, on earth, he attacks. Satan contradicts God and challenges Job's faithfulness. Satan continues to accuse Job and asks the Lord for proof of Job's faithfulness in the presence of a test.

In the first chapter, he requested a test of suffering, and now he requests the test of a terminal illness: “…stretch out Your hand and touch his bones and his flesh, and I am sure he will curse You to Your face” (verse 5).

Satan says Job would give up his possessions and his children's lives for his own skin, but if he were to suffer physically, he would renounce God. Satan insinuated that Job is selfish.

God again allows Satan to test Job. Wasn't a man who had buried 10 children tested enough? If we tried to understand God, we would fail. If we tried to trust in His character and His promises, we would successfully pass the test of suffering and illness.

Job was afflicted with a “severe boil” that covered his entire body. The term “severe boil” is like one of the ten plagues of Egypt – “festering boils” (Exodus 9:8-11).

In the presence of this second test, Job's reaction continues to highlight submission through accepting the illness. He sat in ashes and scraped himself with a piece of broken pottery (verse 8). Not long prior, he had sat at the city gate as a judge under the respectful gazes of people. Now, possibly with skin cancer, his body full of painful ulcers, he sprinkles ashes on his wounds.

How easily the status and condition of a man can change! His wife urged him to curse God and die, but he wisely told her, “You speak as one of the foolish women speaks. Shall we indeed accept good from God and not accept adversity?” (verse 10a). “Foolish” means “lacking in discernment.”

As in the first test from chapter one, the Bible specifies that “Job did not sin with his lips” (verse 10b).

Hearing about the terrifying suffering Job was going through, three friends came to comfort him. They were Eliphaz, Bildad, and Zophar. Eliphaz was probably the eldest, hence he spoke first in all three speeches and acted as a representative of the group. The purpose of these three friends was to sympathize with him and comfort him in his suffering. Job's friends were shocked when they saw him, unrecognizable under the merciless influence of the disease. (verse 12a). They wept loudly, tore their robes, and threw dust over their heads. All these gestures were cultural manifestations of their grief.

For seven days and seven nights, they sat with Job in silence, empathizing with the excruciating pain their friend was in.

This time, let us pray for mercy for those going through the troubles of life. Mercy triumphs over judgment, and love remains. “Love is patient” (1 Corinthians 13:4). “Love bears all things…endures all things” (1 Corinthians 13:7). Let us have mercy on the sufferings and troubles of the saints. Let's look at them with great compassion and do all we can to make their suffering more bearable.