17 martie

Duminică, 17 martie 2024: Iov 1:1-22 – Prosperitatea și necazurile lui Iov

Cartea lui Iov este considerată ca fiind o capodoperă inegalabilă în literatura din toate timpurile. În această carte se pun întrebări grele despre durere, suferință și suveranitatea lui Dumnezeu.

Câteva ore au făcut diferența între un Iov credincios, bogat, fericit și un Iov care și-a pierdut averea, copiii și sănătatea. Pe deasupra, soția îl sfătuiește ca să-L blesteme pe Dumnezeu pentru că în felul acesta o să-l omoare și… scapă. Suferința este prezentată în cartea Iov în toată violența și stăpânirea ei.

Dacă ar fi fost așezată în ordine cronologică, cartea Iov ar trebui să fie cea dintâi sau cea de-a doua carte din Biblie. Cel mai probabil că Iov a trăit înainte de vremea lui Avraam. Se pare că viața lui Iov ar trebui plasată între capitolele 11 și 12 ale cărții Geneza. Lungimea vieții lui Iov este caracteristică acelei perioade. Numai după suferința sa, Iov a mai trăit încă 140 de ani (Iov 42:16).

De asemenea, în cartea Iov se amintește de o monedă numită în evreiește: “Chesita” (42:11) “piesa de argint”, termen pe care îl mai întâlnim doar în scrierile patriarhilor (Geneza 33:19). Încă un argument care plasează timpul în care a trăit Iov în epoca patriarhilor este faptul că în cartea lui nu se fac referiri la subiectele des întâlnite în V.T.: Cortul Întâlnirii, sărbătorile evreiești, oficiul preoțesc și levitic, legile…

Concluzia finală a cărții ne asigură de faptul că Dumnezeu este absolut întotdeauna cu noi, indiferent de dificultățile și încercările prin care trecem în viață.

Primul capitol îl prezintă pe Iov ca fiind un om sfânt și temător de Dumnezeu. A avut o familie numeroasă și fericită. A manifestat multă responsabilitate în raport cu educația spirituală a celor zece copii ai săi. De teama să nu-L supere pe Dumnezeu în întâlnirile și petrecerile lor, Iov îi sfințea pe fiii săi, aducând pentru fiecare câte o ardere de tot. (vers. 4-5, 13).

Iov a fost un om respectat: ,,…cel mai cu vază din toți locuitorii Răsăritului” (vers. 3). În limbile semitice, ,,locuitorii Răsăritului” erau locuitorii regiunii de la est de Byblos. În Geneza 29:1, termenul se referă la arameii care locuiau de-a lungul râului Eufrat.

Nu se poate spune cu precizie unde a fost situată țara Ut în care a trăit Iov. Iov a fost un om foarte, foarte bogat. A avut 3000 de cămile. Spre exemplu, Aristotel spune că arabii bogați aveau chiar și 3000 de cămile. Aceste cifre pot fi comparate cu cele 3000 de oi și 1000 de capre ale lui Nabal (1 Samuel 25:2). Adevărul este că acest număr uriaș de animale avea nevoie de mulți slujitori și de foarte mult teren.

Iov a excelat prin faptul că a fost supus la două mari teste.

1.      Primul test este prezentat în capitolul de față. Testul a fost cu privire la pierderea totală a posesiunilor materiale și a celor zece copii (vers. 6-22).

2.      Următorul test îl întâlnim în capitolul doi al cărții.

În ambele teste sunt prezentate două scene, una în cer și cealaltă pe pământ:

a)     În cele două scene din cer, Satan îl acuză pe Iov.

b)    În cele două scene de pe pământ, Satan îl atacă pe Iov.

Termenul de ,,Satan” se referă la cineva care are oficiul de procuror al acuzării. Același termen se folosește pentru un adversar politic care încearcă să-l înlăture pe rege de la domnie (2 Samuel 19:22). De asemenea, se referă la cineva care aduce acuzații cuiva într-o sală de judecată (Zaharia 3:1-2). Cartea prezintă scena în care ,,fiii lui Dumnezeu” s-au înfățișat înaintea lui Dumnezeu pentru a prezenta un raport al activității lor. Satana a venit și el. Este cel puțin interesant că el a avut acces în cer. Ultima carte a Bibliei menționează aruncarea lui Satan din cer ,,prâslea fraților noștri care zi și noapte îi pare înaintea lui Dumnezeu, a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10). Când Dumnezeu s-a lăudat cu Iov și l-a numit ,,robul Meu” (2:3), Satan l-a acuzat pe Iov de oportunism: ,,oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu” (vers. 9). Prin aceasta el a sugerat că Iov comercializează prezența lui Dumnezeu pentru beneficii personale.

,,Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara” (vers. 10). Ca o verificare a motivației lui Iov, Satan propune testul suferinței: ,,… întinde-Ți mâna și atinge-te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față” (vers. 11).

Prin această acuzație, Satan atacă și integritatea lui Dumnezeu prin faptul că îi motivează pe oameni să se închine pentru bogățiile materiale de care le face parte. Cel mai probabil că din cauza acestei acuzații, Dumnezeu i-a permis Satanei să-l încerce pe Iov.

Toate animalele lui Iov au fost furate, slujitorii lui au fost uciși și cei zece copii au fost zdrobiți de casă care s-a prăbușit peste ei (vers. 13-19). Aceste mari nenorociri au lovit în plin sufletul acestui viteaz al credinței și ascultării de Dumnezeu. Pentru că noi nu știm ce urmează să se întâmple și nu înțelegem scopul final al lui Dumnezeu, în mintea noastră de oameni limitați s-ar putea să apară următorul gând: Cum a putut Dumnezeu să se uite la această nedreptate fără să intervină?

Reacția lui Iov este incredibilă și absolut dezarmantă:

1.     Și-a sfâșiat mantaua.

2.     Și-a tuns capul.

3.     S-a aruncat la pământ și s-a închinat zicând: ,,Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie numele Domnului” (vers. 21).

Prin felul în care a reacționat, Iov a recunoscut dreptul suveran al lui Dumnezeu și în loc să spere într-o restaurare a situației, a acceptat cu supunere realitatea înfiorătoare în care se afla. Iov a ales să se supună lui Dumnezeu, acceptând nenorocirea îngăduită de Cel Preaînalt.

În fața acestei lecții incredibile de ascultare rămâi mut de uimire! Câtă durere neglijată, câtă demnitate manifestată! Ce fel de om a fost acest om? Cum o să-l putem privi în ochi când, întâlnindu-l în cer, ne vom aminti cu rușine de nemulțumirile și certările noastre aproape inexistente? Acest Iov de demult va rămâne o dovadă a faptului că atunci când omul alege să facă un lucru, Dumnezeu îi dă puterea necesară să-l îndeplinească.

Să ne oprim pentru rugăciune. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru situațiile potențiale când speranța în restaurarea unei încercări nu va exista; să acceptăm cu supunere voia lui Dumnezeu. Grea rugăciune, însă cei care au speranța vieții de dincolo de moarte vor primi puterea să o facă și să o împlinească!

,,Doamne ajută, Doamne dă izbândă.” (Psalm 118:25)

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, March 17, 2024: Job 1:1-22 – Job’s Prosperity and Troubles

The Book of Job is considered an unparalleled masterpiece in literature of all times. This book poses difficult questions about pain, suffering, and the sovereignty of God.

Just a few hours made the difference between a faithful, wealthy, happy Job and a Job who lost his wealth, children, and health. Moreover, his wife advises him to curse God so that he might die and escape. Suffering is presented in the Book of Job in all its violence and dominion.

If it were to be placed in chronological order, the Book of Job would have to be the first or second book of the Bible. Job likely lived before the time of Abraham. It seems that Job's life should be placed between chapters 11 and 12 of the Book of Genesis. The length of Job's life is characteristic of that period. After his suffering, Job lived another 140 years (Job 42:16).

In the Book of Job, a coin called in Hebrew “Kesita” (42:11) “a piece of silver” is mentioned, a term we encounter only in the writings of the patriarchs (Genesis 33:19). Another argument placing the time in which Job lived in the era of the patriarchs is the fact that this book makes no reference to subjects commonly found in the Old Testament: the Tent of Meeting, Jewish festivals, the priestly and Levitical office, laws…

The conclusion of the book assures us that God is always with us, regardless of the difficulties and trials we go through in life.

The first chapter presents Job as a holy and God-fearing man. He had a large and happy family. He showed great responsibility regarding the spiritual education of his ten children. Fearing to displease God in their meetings and feasts, Job would sanctify his sons, offering a burnt offering for each one. (verses 4-5, 13).

Job was a respected man: “…the greatest of all the men of the East” (verse 3). In Semitic languages, “the men of the East” were the inhabitants of the region east of Byblos. In Genesis 29:1, the term refers to the Arameans who lived along the Euphrates River.

It cannot be said with precision where the land of Uz, where Job lived, was situated. Job was a very, very wealthy man. He had 3000 camels. Aristotle says that rich Arabs “even” had 3000 camels. These numbers can be compared to Nabal’s  3000 sheep and 1000 goats (1 Samuel 25:2). The truth is that this huge number of animals needed many servants and a lot of land.

Job excelled in that he was subjected to two major tests.

1.     The first test is presented in this chapter. The test was about the total loss of material possessions and his ten children (verses 6-22).

2.     The next test is encountered in the second chapter of the book.

 In both tests, two scenes are presented, one in heaven and the other on earth:

a)     In the two scenes in heaven, Satan accuses Job.

b)    In the two scenes on earth, Satan attacks Job.

The term “Satan” refers to someone who has the office of the prosecutor of the accusation. The same term is used for a political adversary trying to remove the king from the throne (2 Samuel 19:22). It also refers to someone who brings accusations in a courtroom (Zechariah 3:1-2). The book presents the scene where “the sons of God” presented themselves before God to give a report of their activity. Satan also came. It is interesting that he had access to heaven. The last book of the Bible mentions Satan’s casting out from heaven “the accuser of our brothers, who accuses them before our God day and night, has been hurled down” (Revelation 12:10). When God boasted of Job and called him “My servant” (2:3), Satan accused Job of opportunism: “Does Job fear God for nothing?” (verse 9). By this, he suggested that Job monetizes God's presence for personal benefits.

“Have you not put a hedge around him and his household and everything he has? You have blessed the work of his hands, and his flocks cover the land” (verse 10). As a check on Job's motivation, Satan proposes the test of suffering: “…stretch out Your hand and strike everything he has, and I am sure he will curse You to Your face” (verse 11).

With this accusation, Satan also attacks God’s integrity of by suggesting that people worship for the material riches he grants them. Because of this accusation, God likely allowed Satan to test Job.

All of Job's animals were stolen, his servants were killed, and his ten children were crushed by the house that collapsed on them (verses 13-19). These great misfortunes struck the soul of this hero of faith and obedient man of God. Because we do not know what is going to happen and do not understand God's ultimate purpose, the following thought might appear in our limited human minds: How could God watch this injustice without intervening?

 Job's reaction is incredible and absolutely disarming:

1.     He tore his robe.

2.     He shaved his head.

3.     He fell to the ground and worshiped, saying: “Naked I came from my mother's womb, and naked I will depart. The Lord gave and the Lord has taken away; may the name of the Lord be praised” (verse 21).

By the way he reacted, Job acknowledged God's sovereign right and, instead of hoping for a restoration of the situation, he submitted to the terrible reality he was in.

Job chose to submit to God, accepting the misfortune allowed by the Almighty. In the face of this incredible lesson of obedience, we are left speechless! How much pain overlooked, how much dignity shown! What kind of man was this? How will we be able to look him in the eye when, meeting him in heaven, we will remember our complaints and quarrels with shame? This ancient Job will remain proof that when a man chooses to do something, God gives him the necessary power to accomplish it.

Let's pause for prayer. Let us pray to God for the potential situations when hope in the restoration of a trial will not exist; to accept God's will with submission. A difficult prayer, yet those who have the hope of life beyond death will receive the power to make and fulfill it!

“Lord, save us, Lord, grant us success.” (Psalm 118:25)