18 mai

Sâmbătă, 18 mai 2024, Psalm 21:1-13

Psalmul 21 este, de fapt, o mulțumire pe care o înalță David către Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea din psalmul 20. Poate s-a referit la criza prin care a trecut cu socrul său, Saul, sau cu fiul său, Absalom.

Acest psalm poate fi împărțit în două părți:

1. Mulțumirea lui David pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu (vers. 1-7):

–       ,,împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-ai dat-o Tu” (vers. 1a).

–       ,,îl umpli cu veselie de ajutorul Tău” (vers. 1b).

–       ,,i-ai dat ce-i dorea inima” (vers. 2a).

–       ,,i-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire” (vers. 3a).

–       ,,îți cerea viață și i-ai dat-o” (vers. 4a).

–       ,,mare este slava lui în urma ajutorului Tău” (vers. 5a).

–       ,,Tu pui peste el strălucire și măreție” (vers. 5b).

–       ,,îl umpli de bucurie înaintea feței Tale” (vers. 6b).

–       ,,bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine” (vers. 7b).

David recunoaște că perioada dramatică din care Dumnezeu l-a scăpat cu viață s-a încheiat, iar acum are liniște, pace și bucurie, drept pentru care își verbalizează mulțumirea și recunoștința.

Un exemplu opus este cel al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care a spus despre sine: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Daniel 4:30)

Ambii împărați recunosc faptul că sunt bogați, puternici și fericiți, doar că, în timp ce David Îi atribuie lui Dumnezeu toate meritele, regele babilonian își atribuie sieși aceste merite. Aceasta face diferența între oamenii credincioși și necredincioși.

2. Perspectiva binecuvântărilor divine (vers. 8-12)

David anticipează pedeapsa dreptății lui Dumnezeu peste toți cei necredincioși și răi.

–       ,,mâna ta, împărate, va ajunge pe toți vrăjmașii tăi” (vers. 8a);

–       ,,Domnul îi va nimici în mânia Lui” (vers. 9b);

–       ,,le vei șterge sămânța de pe pământ” (vers. 10).

În încheiere, David revine la atitudinea de mulțumire și se angajează în mijlocul poporului să laude și să cânte în cinstea Domnului pentru că l-a scăpat și l-a binecuvântat.

Este timpul rugăciunii și pentru noi. Și în trecutul nostru întâlnim urmele pașilor lui Dumnezeu care ne-a scăpat de boli și de necazuri. Este timpul potrivit să-I mulțumim și să-L lăudăm pe Dumnezeu fiindcă este singurul autor al binelui de care ne bucurăm în mijlocul celor dragi.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, May 18, 2024 –  Psalm 21:1-13

Psalm 21 is a thanksgiving that David offers to God for answering his prayer from Psalm 20. It may refer to the crisis he went through with his father-in-law, Saul, or with his son, Absalom.

This psalm can be divided into two parts:

1.     David's thanksgiving for the manifestation of God's power (verses 1-7):

–       “The king rejoices in your strength, Lord.” (verse 1a)

–       “How great is his joy in the victories you give!” (verse 1b)

–       “You have granted him his heart's desire…” (verse 2a)

–       “You came to greet him with rich blessings…” (verse 3a)

–       “He asked you for life, and you gave it to him…” (verse 4a)

–       “Through the victories you gave, his glory is great…” (verse 5a)

–       “You have bestowed on him splendor and majesty.” (verse 5b)

–       “You make him glad with the joy of your presence.” (verse 6b)

–       “For the king trusts in the Lord; through the unfailing love of the Most High he will not be shaken.” (verse 7)

David acknowledges that the dramatic period from which God saved his life has ended, and now he has peace, tranquility, and joy, for which he expresses his thanks and gratitude.

An opposite example is that of Nebuchadnezzar, the king of Babylon, who said about himself: “Is not this the great Babylon I have built as the royal residence, by my mighty power and for the glory of my majesty” (Daniel 4:30)

Both kings recognize that they are wealthy, powerful, and happy, but while David attributes all merits to God, the Babylonian king attributes them to himself. This is what makes the difference between believers and nonbelievers.

2.     The perspective of divine blessings (verses 8-12)

David anticipates the punishment of God's justice upon all nonbelievers and evil people.

–       “Your hand will lay hold on all your enemies…” (verse 8a)

–       “The Lord will swallow them up in his wrath…” (verse 9b)

–       “You will destroy their descendants from the earth…” (verse 10)

In conclusion, David returns to an attitude of thanksgiving and engages among the people to praise and sing in honor of the Lord for saving and blessing him.

It is time to pray for us as well. In our past, we find the traces of God's steps as He saved us from sickness and trouble. It is a fitting time to thank and praise God because He is the sole author of the goodness we enjoy in the midst of our loved ones.