18 iulie
18 iulie
Joi, 18 iulie, 2024, Psalm 82:1-8
Psalmul de față scris de Asaf tratează una dintre cele mai vechi probleme ale omenirii: coruptibilitatea justiției. Mesajul acestui psalm se adresează autorității judecătorești.
Psalmistul a dat glas nemulțumirii sociale care s-a ridicat împotriva corupției și a judecătorilor nedrepți. Psalmistul încearcă să ia apărarea văduvei, orfanului și săracilor care sunt marginalizați și nedreptățiți de subiectivismul deciziilor judecătorești.
Din punct de vedere structural, psalmul este alcătuit din trei părți:
1. Dumnezeu este Judecătorul Suprem (vers. 1)
2. Dumnezeu îi denunță și îi va pedepsi pe judecătorii corupți (vers. 2-7)
3. Rugăciunea psalmistului ca Dumnezeu să judece toți oamenii de pe pământ (vers. 8).
O să facem un scurt popas asupra versetelor unu și șapte din psalmul de față: “Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor … Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.”
Mântuitorul Cristos reia această idee în contextul conflictului cu fariseii redat în Evanghelia după Ioan, 10:34-25. Cine sunt “dumnezeii” în mijlocul cărora judecă “Dumnezeu”? (vers. 1). Termenul “Elohim” este folosit deopotrivă pentru “Dumnezeu” dar și pentru “dumnezei”. Termenul “Elohim” se referă la Dumnezeul Cel Preaînalt, “Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu…” (vers. 1a). Rareori acest termen se folosește și pentru oameni “…El judecă în mijlocul dumnezeilor” (vers. 1b).
Din următoarele trei versete (vers. 2, 3 și 4) înțelegem că termenul “dumnezei” este folosit cu referire la oameni, la judecători și la sistemul de magistratură care sunt chemați să împartă dreptatea între oameni.
Faptul că un judecător este numit “dumnezeu” înseamnă câteva lucruri:
1. Are autoritate să judece oamenii
2. Autoritatea de a judeca între oameni este primită de la Dumnezeu, marele Judecător (Exod 22-23)
3. Datorită autorității pe care o are, judecătorul este de temut.
Există în Scriptură câteva excepții în care cuvântul “elohim” este folosit cu referire la oameni
“Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon, și fratele tău Aaron va fi prorocul tău.” (Exod 7:1). Dumnezeu i-a delegat lui Moise autoritate să judece peste Faraon și sistemul Egiptului.
În Evanghelia după Ioan 10:34-35, Mântuitorul face referire la acest subiect din psalmul 82, folosindu-l cu același înțeles.
În concluzie, versetele 6 și 7 din psalmul 82 îi avertizează pe judecătorii omenești că și ei trebuie să fie judecați la rândul lor de marele Judecător, Dumnezeu: „Eu am zis: ‚Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt. Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare’.” Acest pasaj explică faptul că Dumnezeu a așezat judecători în poziții de autoritate. Datorită autorității, ei sunt priviți ca niște “dumnezei” printre oameni. De aceea ei au obligația să judece cu imparțialitate și dreptate.
Urmează să ne rugăm și vom mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru magistratură și judecători. Dumnezeu să le dea discernământ, responsabilitate și frica Domnului, pentru că ei care judecă oameni astăzi vor fi judecați de marele Judecător mâine.
Pastor Luigi Miţoi
Thursday, July 18, 2024 – Psalm 82:1-8
This psalm written by Asaph addresses one of humanity's oldest problems: the corruptibility of justice. The message of this psalm is directed at judicial authority.
The psalmist voices social dissatisfaction that has risen against corruption and unjust judges. The psalmist tries to defend the widow, the orphan, and the poor who are marginalized and wronged by the subjectivity of judicial decisions.
Structurally, the psalm consists of three parts:
- God is the Supreme Judge (verse 1)
- God denounces and will punish corrupt judges (verses 2-7)
- The psalmist's prayer for God to judge all the people of the earth (verse 8)
Let's take a brief look at verses one and seven of this psalm: “God presides in the great assembly; he renders judgment among the gods … I said, ‘You are “gods”; you are all sons of the Most High.’”
The Savior Christ reiterates this idea in the context of His conflict with the Pharisees in the Gospel of John, 10:34-35. Who are the “gods” among whom “God” judges? (verse 1). The term “Elohim” is used both for “God” and for “gods.” The term “Elohim” refers to the Most High God, “God presides in the great assembly…” (verse 1a). Rarely is this term used for humans “…he renders judgment among the gods” (verse 1b).
From the following three verses (verses 2, 3, and 4), we understand that the term “gods” is used in reference to people, to judges, and to the judicial system called to dispense justice among people.
The fact that a judge is called “god” means several things:
- He has authority to judge people
- The authority to judge among people is received from God, the great Judge (Exodus 22-23)
- Because of the authority he holds, the judge is to be feared.
There are a few exceptions in Scripture where the word “elohim” is used in reference to humans: “The Lord said to Moses: ‘See, I have made you like God to Pharaoh, and your brother Aaron will be your prophet.’” (Exodus 7:1). God delegated authority to Moses to judge over Pharaoh and the Egyptian system.
In the Gospel of John 10:34-35, the Savior refers to this subject from Psalm 82, using it in the same sense.
In conclusion, verses 6 and 7 of Psalm 82 warn human judges that they too will be judged by the great Judge, God: “I said, ‘You are “gods”; you are all sons of the Most High. But you will die like mere mortals; you will fall like every other ruler.’” This passage explains that God has placed judges in positions of authority. Because of their authority, they are seen as “gods” among people. Therefore, they have the obligation to judge impartially and justly.
We will now pray and intercede before God for the judiciary and judges. May God grant them discernment, responsibility, and the fear of the Lord, for those who judge people today will be judged by the great Judge tomorrow.