18 ianuarie
18 ianuarie
Sâmbătă, 18 ianuarie 2025, Isaia 62:1-12
Cartea Isaia este cea mai mare carte din Vechiul Testament, cu excepția psalmilor. Isaia este cel mai citat profet în Noul Testament, iar cartea sa este pe locul doi în numărul de citări, după cartea Psalmilor.
Asemenea lui Moise în fața tufișului arzând (Exod 3:5-6), Isaia s-a prăbușit în sine în fața sfințeniei divine, experiență care urma să-i influențeze restul vieții. Asta se vede și din faptul că el a folosit pentru Dumnezeu un nume divin pe care nu l-a folosit nimeni: „Sfântul lui Israel“, nume care apare în cartea sa de 28 de ori.
Cea mai mare parte a acestui capitol vorbește despre venirea lui Mesia și despre restaurarea poporului Său. Mântuirea adusă de Robul Domnului este oferită tuturor națiunilor Pământului, însă oamenii vor intra în ea doar în baza unei pocăințe sincere personale.
Babilonul a fost distrus în anul 539 î.Cr., de regele persan Cirus, care a emis evreilor un decret care le permite să se întoarcă în Ierusalim și să restaureze închinarea înaintea lui Dumnezeu: „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde.” (vers. 1)
Venise vremea ca Dumnezeu să restaureze „femeia părăsită” care reprezenta Ierusalimul antic: „Nu te vor mai numi ‘Părăsită’, și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi ‘Plăcerea Mea este în ea’ și țara ta o vor numi Beula (Măritată), căci Domnul Își pune plăcerea în tine și țara ta se va mărita iarăși. Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta și toți împărații, slava ta și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.” (vers. 4 și 2)
Dumnezeu cheamă în mod metaforic toată creația la restaurarea poporului Său: „Treceți, treceți pe porți! Pregătiți o cale poporului! Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare! Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneți fiicei Sionului: ‘Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui.’” (vers. 10-12)
Aceasta este „vestea bună” pe care au trâmbițat-o profeții, au experimentat-o apostolii și pe care trebuie s-o ducem noi până la marginile Pământului. Acțiunea aceasta se numește evanghelizare în propria cultură și misiune în afara propriei culturi.
Să ne rugăm Domnului pentru o deplină conștientizare și motivare, să ne rugăm pentru dedicare și resurse, pentru viziune și unitate.
La revenirea Sa va spune ce a promis: „Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.’” (Matei 25:34) Dumnezeu să binecuvânteze Biserica Sa din generația noastră!
Pastor Luigi Mițoi
Saturday, January 18, 2025, Isaiah 62:1-12
The book of Isaiah is the longest book in the Old Testament, except for the Psalms. Isaiah is the most quoted prophet in the New Testament, and his book ranks second in number of quotations, after the book of Psalms.
Like Moses before the burning bush (Exodus 3:5-6), Isaiah was overwhelmed by the divine holiness, an experience that shaped the rest of his life. This is evident in his unique use of a divine name for God, “The Holy One of Israel,” which appears 28 times in his book.
Most of this chapter speaks of the coming of the Messiah and the restoration of His people. The salvation brought by the Servant of the Lord is offered to all the nations of the Earth, but people may only enter it through sincere personal repentance.
Babylon was destroyed in 539 B.C. by the Persian king Cyrus, who issued a decree allowing the Jews to return to Jerusalem and restore their worship before God:
“For Zion’s sake I will not keep silent, for Jerusalem’s sake I will not remain quiet, till her righteousness shines out like the dawn, her salvation like a blazing torch.” (v. 1)
The time had come for God to restore the “deserted woman,” representing ancient Jerusalem:
“No longer will they call you Deserted, or name your land Desolate. But you will be called Hephzibah, and your land Beulah; for the Lord will take delight in you, and your land will be married. The nations will see your vindication, and all kings your glory; you will be called by a new name that the mouth of the Lord will bestow.” (v. 4, 2)
God metaphorically calls all creation to participate in the restoration of His people:
“Pass through, pass through the gates! Prepare the way for the people. Build up, build up the highway! Remove the stones. Raise a banner for the nations. The Lord has made proclamation to the ends of the earth: ‘Say to Daughter Zion, ‘See, your Savior comes! See, his reward is with him, and his recompense accompanies him.’” (v. 10-12)
This is the “good news” proclaimed by the prophets, experienced by the apostles, and which we are called to take to the ends of the Earth. This action is called evangelism within one’s culture and mission work beyond one’s culture.
Let us pray to the Lord for full awareness and motivation, for dedication and resources, for vision and unity.
At His return, He will declare what He has promised:
“Then the King will say to those on his right, ‘Come, you who are blessed by my Father; take your inheritance, the kingdom prepared for you since the creation of the world.’” (Matthew 25:34)
May God bless His Church in our generation!