18 decembrie

Luni, 18 decembrie 2023, 1 Cronici 11:1- David împărat

Evreii au recunoscut că Dumnezeu l-a ales pe David să fie regele lor (1 Cronici 11:2). David a încheiat un legământ cu bătrânii poporului, angajându-se să respecte Legea Domnului (Deuteronom 17:14-20). El a fost regele care a influențat cel mai mult istoria poporului evreu. În Scriptură numai el poarta numele David, nume folosit de 1034 de ori în Biblie, inclusiv titlul dat uneori Mântuitorului – ,,Fiul lui David”.

David a avut mulți viteji cu ajutorul cărora a cucerit cetatea Iebus (Ierusalimul) și toate celelalte cetăți: Ioab, care era nepotul lui David (fiul surorii lui vitrege, Teruia), și grupul celor trei conducători: Iasobean (,,conducătorul celor 30”), Eleazar și Sama. Apoi erau cei trei viteji din al doilea grup de conducători: Abisai (nepotul lui David), Abner și Benaia (garda personală a regelui).

Domnia lui David se distinge printr-un lanț neîntrerupt de victorii militare:

1)    I-a înfrânt pe filisteni de repetate ori (2 Samuel 5:17-25; 21:15-22; 23:13-17), a eliberat complet țara de sub influența lor, obligându-i să se retragă în cetățile Gaza, Ascalon, Azdod, Gat și Ecron.

2)    I-a supus pe moabiți, amoniți și edomiți (2 Samuel 8:2.14; 10:6; 11:1; 12:26-31; 1 Cronici 18:2.11-13; 19:1 la 20:3) și a primit tribut de la arameii din Damasc și Toba (2 Samuel 8:3-13; 1 Cron. 18:5-10).

Biblia nu ascunde nici realizările, nici eșecurile oamenilor lui Dumnezeu, aducând încurajări și, în egală măsură, avertizări, prin exemplele acestea. Politica internă a lui David nu a fost la fel de plină de succes ca și politica sa externă, deoarece cele mai multe încercări au venit din partea familiei lui:

1)    Adulterul cu Bat-Șeba și crima împotriva soțului acesteia, Urie hetitul (2 Samuel 11:2-12:25). Calitatea pocăinței lui David în urma păcatelor făcute a atras admirația profeților Natan și Gad, care l-au binecuvântat.

2)    Poligamia, care a avut consecințe nefericite

3)    Incestul lui Amnon, unul dintre fiii lui (2 Samuel 13)

4)    Fratricidul lui Absalom care, după ce l-a omorât pe Amnon, s-a revoltat împotriva propriului tată. Absalom a murit apoi în lupta pe care a inițiat-o (2 Samuel 13-19).

5)    Răzvrătirea beniamitului Seba, care a produs mare necaz și vărsare de sânge (2 Samuel 20)

6)    Încercarea lui Adonia de a pune mâna pe tron, printr-o revoluție la palat (1 Împărați 1).

a)     Răscoalele conduse de fiii săi, Absalom, Adonia și de Seba beniamitul, au fost reprimate fără nicio dificultate. Aceste mișcări sociale au reflectat opoziția unor grupuri din semințiile din nord, nemulțumite de îngrădirea autorității lor.    

7)    Recensământul populației pentru evaluarea potențialului poporului.    

Recensământul a atras mânia lui Dumnezeu și dezaprobarea generalului său, Ioab  (2 Samuel 24; 1 Cronici 21 și 22). Una dintre marile dorințe ale lui David a fost aceea de a construi un templu pentru Dumnezeu, însă Dumnezeu nu i-a permis. A cumpărat însă proprietatea lui Ornan Iebusitul, a pregătit materialele de construcție pentru fiul său, Solomon, care a construit Templul (2 Samuel 7; 1 Cronici 21:18-22:5). 

Făcându-se vinovat de recensământul poporului, a văzut îngerul Domnului pe colina lui Ornan Iebusittul, la marginea Ierusalimului, cu sabia îndreptată spre Ierusalim. David s-a căit de păcatul său, a mers la Ornan și a cumpărat colina Moria, pe care acesta o folosea pentru bătutul grâului.

Aici a zidit un altar Domnului și, mai târziu, fiul său, Solomon, a construit Templul într-o perioadă de 7 ani.

Datorită personalității puternice a lui David și sprijinului neclintit al viteazului general Ioab, toate aceste dificultăți au fost eliminate. La moartea sa, David a transferat împărăția fiului său, Solomon. Credincios, împărat, general de armată, politician și diplomat de excepție, muzician și poet talentat, David devine, la scurt timp după moarte, personaj de legendă.

În trei campanii succesive, David sfărâmă puterea filistenilor, a moabiților și a edomiților. Relațiile de prietenie realizate cu Fenicia, cu Hiram, regele Tirului, cu Talmai din Gesur și cu Regatul Hamat îl înconjoară cu prieteni.

Fiind timpul rugăciunii, vom mulțumi lui Dumnezeu pentru conducătorii pe care îi ridică și îi echipează în fiecare generație. Continuând rugăciunea, vom cere de la Dumnezeu o atitudine pașnică, iertătoare și plină de bunătate.

David, devenind ginerele împăratului, a manifestat aceste virtuți în relația cu socrul său, Saul. Biblia menționează că Saul ,,toată viața i-a fost vrăjmaș” lui David (1 Samuel 18:29). Saul i-a retras onorurile militare și de patru ori a încercat să-l omoare (1 Samuel 19:10, 15, 20, 21, 23, 24), inclusiv în procesul căsătoriei cu fiica sa, Mical (1 Samuel 18:25-30). Se pare că Saul era influențat împotriva lui David de un grup de oameni răi din anturajul său (1 Samuel 24:9).

Diferența de atitudine dintre Saul și David i-a convins pe doi dintre copiii lui Saul, Ionatan și Mical, să treacă de partea lui David. Capitolele 24 și 25 din 1 Samuel prezintă generozitatea lui David, care îi cruță viața lui Saul de două ori, în ciuda faptului că acesta îl urmărea cu intenția să-l omoare. Bunătatea întotdeauna câștigă!

Pastor Luigi Mițoi

Monday, December 18, 2023: 1 Chronicles 11:1 – David the Emperor

The Jews recognized that God had chosen David to be their king (1 Chronicles 11:2). David made a covenant with the elders of the people, committing to obey the Law of the Lord (Deuteronomy 17:14-20). He was the king who most influenced the history of the Jewish people. In Scripture, only he bears the name David, and it is mentioned 1034 times in the Bible, including the title sometimes given to the Savior – “Son of David“.

David had many warriors with whose help he conquered the city of Jebus (Jerusalem) and all the other cities: Joab, who was David’s nephew (the son of his half-sister, Zeruiah), and the group of the three leaders: Jashobeam (“the leader of the thirty”), Eleazar, and Shammah. Then there were the three warriors from the second group of leaders: Abishai (David’s brother), Abner, and Benaiah (the king’s personal guard).

David’s reign is distinguished by an unbroken chain of military victories:

1)    He repeatedly defeated the Philistines (2 Samuel 5:17-25; 21:15-22; 23:13-17), completely freeing the land from their influence, forcing them to retreat to the cities of Gaza, Ashkelon, Ashdod, Gath, and Ekron.

2)    He subdued the Moabites, Ammonites, and Edomites (2 Samuel 8:2,14; 10:6; 11:1; 12:26-31; 1 Chronicles 18:2,11-13; 19:1 to 20:3) and received tribute from the Arameans of Damascus and Toba (2 Samuel 8:3-13; 1 Chron. 18:5-10).

The Bible does not hide neither the achievements nor the failures of God’s people, offering encouragement and warnings in equal measure, through these examples. David’s domestic policy was not as successful as his foreign policy, as most trials came from his family:

1)    Adultery with Bathsheba and the murder of her husband, Uriah the Hittite (2 Samuel 11:2-12:25). David’s repentance following his sins drew the admiration of the prophets Nathan and Gad, who blessed him.

2)    Polygamy, which had unfortunate consequences

3)    The incest of Absalom, one of his sons (2 Samuel 13)

4)    The fratricide of Absalom, who, after killing Amnon, rebelled against his own father. Absalom then died in the battle he initiated (2 Samuel 13-19).

5)    The rebellion of the Benjamite Sheba, which caused great distress and bloodshed (2 Samuel 20)

6)    Adonijah’s attempt to seize the throne through a palace revolution (1 Kings 1). The rebellions led by his sons, Absalom, Adonijah, and Sheba the Benjamite, were suppressed without any difficulty. These social movements reflected the opposition of some groups from the northern tribes, dissatisfied with the limitation of their authority.

7)    The census of the population to assess the potential of the people.

The census drew the wrath of God and the disapproval of his general, Joab (2 Samuel 24; 1 Chronicles 21 and 22). One of David’s great desires was to build a temple for God, but God did not allow him. However, he bought the property of Ornan the Jebusite, prepared the building materials for his son, Solomon, who built the Temple (2 Samuel 7; 1 Chronicles 21:18-22:5).

Guilty of the census of the people, he saw the angel of the Lord on the hill of Ornan the Jebusite, on the outskirts of Jerusalem, with a sword pointed towards Jerusalem. David repented of his sin, went to Ornan, and bought the hill of Moriah, which he used for threshing wheat. Here he built an altar to the Lord, and later, his son Solomon built the Temple over a period of 7 years.

Thanks to David’s strong personality and the unwavering support of the valiant general Joab, all these difficulties were overcome. At his death, David transferred the kingdom to his son, Solomon. Faithful, emperor, army general, outstanding politician and diplomat, talented musician and poet, David soon became a legendary figure after his death.

In three successive campaigns, David shattered the power of the Philistines, Moabites, and Edomites. Friendly relations were established with Phoenicia, with Hiram, king of Tyre, with Talmai of Geshur, and with the Kingdom of Hamath surrounded him with friends.

In this time of prayer, we will thank God for the leaders He raises and equips in each generation. Continuing in prayer, we will ask God for a peaceful, forgiving, and kind attitude.

As David became the the son-in-law of the emperor, he displayed these virtues in his relationship with his father-in-law, Saul. The Bible mentions that Saul “was David’s enemy throughout his lifetime” (1 Samuel 18:29). Saul withdrew his military honors and tried to kill him four times (1 Samuel 19:10, 15, 20, 21, 23, 24), including in the process of marrying his daughter, Michal (1 Samuel 18:25-30). It seems that Saul was influenced against David by a group of evil men in his entourage (1 Samuel 24:9).

The difference in attitude between Saul and David convinced two of Saul’s children, Jonathan and Michal, to side with David. Chapters 24 and 25 of 1 Samuel show David’s generosity, sparing Saul’s life twice, despite Saul pursuing him with the intent to kill him. Kindness always wins!