17 noiembrie

Luni, 17 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 23:1-35

Faptele Apostolilor 23 prezintă continuarea procesului lui Pavel, început în capitolul 22, în faţa Sinedriului, precum şi conspiraţia împotriva vieţii sale şi protecţia providenţială oferită de autorităţile romane. Sinedriul este cel mai înalt tribunal religios al iudeilor, format din farisei şi saduchei (vers. 6–8).

Între cele două grupări religioase existau tensiuni doctrinare majore:

(a) Fariseii credeau în învierea morţilor, îngeri şi duhuri (vers. 8). Respectau Legea lui Moise, dar şi tradiţiile orale (Talmudul). erau influenţi în sinagogi şi în rândul poporului. de asemenea, erau mai deschişi spre ideea unei vieţi de după moarte şi spre interpretări spirituale.
(b) Saducheii nu credeau în înviere, îngeri sau duhuri (vers. 8). Ei acceptau doar Legea scrisă (Tora), respingând tradiţiile orale. Proveneau din aristocraţia preoţească; controlau Templul şi Sinedriul, fiind mai raţionalişti, conservatori, cu o viziune materialistă asupra religiei.

Pavel, fost fariseu, foloseşte această diviziune pentru a provoca o dezbinare între farisei şi saduchei. Capitolul acesta este o lecţie despre înţelepciune şi curaj, identitate spirituală şi suveranitatea lui Dumnezeu.

1.     Mărturia lui Pavel înaintea Sinedriului (vers. 1–5)
a) Pavel îşi afirmă conştiinţa curată: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” (vers. 1).

b) Marele Preot Anania porunceşte să fie bătut: „Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.” (vers. 2)

c) Pavel îl mustră pentru nedreptate: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit!” (vers. 3a)

d) El recunoaşte autoritatea, dar denunţă ipocrizia lui religioasă: „Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!” (vers. 3b) Atitudinea nedreaptă a lui Anania arată decăderea morală a conducătorilor religioşi.

2.     Pavel foloseşte diferenţele doctrinare dintre farisei şi saduchei (vers. 6–10)
„Eu sunt fariseu… din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată” (vers. 6). Fariseii ajung să-l apere pe Pavel şi Sinedriul se polarizează între farisei şi saduchei (vers. 7–9): „Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.” (vers. 7) Conflictul devine atât de mare încât comandantul intervine pentru a-l salva pe apostol (vers. 10): „Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.” (vers. 10)

3.     Dumnezeu îl încurajează pe Pavel să continue să predice (vers. 11)
„Domnul i Se arată lui Pavel şi îi spune: «Îndrăzneşte! … trebuie să mărturiseşti şi la Roma.»” (vers. 11)

Intervenţia lui Dumnezeu transmite două mesaje slujitorului Său credincios:

a) Promisiunea divină îl asigură pe Pavel de călăuzirea şi protecţia Sa.
b) Locul unde îşi va sfârşi misiunea va fi Roma, nu Ierusalim.

4.     Complotul împotriva lui Pavel (vers. 12–15)
În înţelegere cu preoţii cei mai de seamă, un grup de 40 de iudei fac un jurământ prin care se angajează: „să nu mănânce nici să nu bea până nu-l omoară” (vers. 12–15). Această conspiraţie demonstrează degradarea spirituală a conducătorilor religioşi, care acceptă crima ca soluţie pentru eliminarea lui Isus Cristos. Este aşa de dureros să recunoaştem că atunci când omul respinge adevărul, religia devine nedreaptă, violentă şi murdară.

5.     Intervenţia providenţială a lui Dumnezeu (vers. 16–22)
Nepotul lui Pavel aude şi denunţă complotul (vers. 16). Comandantul roman ia informaţia în serios şi îl scoate pe Pavel din oraş. În cartea Faptelor vedem mereu cum Dumnezeu împleteşte naturalul cu supranaturalul.

6.     Protecţia romană şi trimiterea lui Pavel la Cezareea (vers. 23–35)
La porunca comandantului, 470 de soldaţi romani, având asupra lor o scrisoare oficială explicativă, îl duc sub escortă pe Pavel în faţa guvernatorului Felix din Cezareea (vers. 23–24). Roma, deşi păgână, se dovedeşte mai dreaptă decât conducerea religioasă a Israelului, autorităţile romane devenind instrumente ale protecţiei divine. Drumul spre Roma, anunţat de Mântuitorul, a început în mod oficial.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru încredere şi curaj, aşteptându-ne de oriunde să primim ajutor în încercare. Providenţa divină lucrează prin mijloace naturale şi supranaturale.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, November 17, 2025, Acts 23:1–35

Acts 23 presents the continuation of Paul’s trial, which began in chapter 22, before the Sanhedrin, as well as the conspiracy against his life and the providential protection offered by the Roman authorities. The Sanhedrin was the highest religious tribunal of the Jews, made up of Pharisees and Sadducees (vv. 6–8).

Between the two religious groups there were major doctrinal tensions:
(a) The Pharisees believed in the resurrection of the dead, angels, and spirits (v. 8). They upheld the Law of Moses, as well as the oral traditions (the Talmud). They were influential in the synagogues and among the people. They were also more open to the idea of life after death and to spiritual interpretations.
(b) The Sadducees did not believe in resurrection, angels, or spirits (v. 8). They accepted only the written Law (the Torah), rejecting the oral traditions. They came from the priestly aristocracy; they controlled the Temple and the Sanhedrin, being more rationalistic, conservative, and holding a materialistic view of religion.

Paul, a former Pharisee, uses this division to provoke a dispute between Pharisees and Sadducees. This chapter is a lesson on wisdom and courage, spiritual identity, and the sovereignty of God.

1.     Paul’s testimony before the Sanhedrin (vv. 1–5)
a) Paul affirms his clear conscience: “My brothers, I have fulfilled my duty to God in all good conscience to this day.” (v. 1)

b) The high priest Ananias orders him to be struck: “Then the high priest Ananias ordered those standing near Paul to strike him on the mouth.” (v. 2)

c) Paul rebukes him for injustice: “God will strike you, you whitewashed wall!” (v. 3a)

d) He acknowledges authority but denounces his religious hypocrisy: “You sit there to judge me according to the law, yet you yourself violate the law by commanding that I be struck!” (v. 3b)
The unjust attitude of Ananias shows the moral decline of the religious leaders.

2.     Paul uses the doctrinal differences between Pharisees and Sadducees (vv. 6–10)
“My brothers, I am a Pharisee, descended from Pharisees. I stand on trial because of the hope of the resurrection of the dead.” (v. 6)
The Pharisees begin to defend Paul, and the Sanhedrin becomes polarized between Pharisees and Sadducees (vv. 7–9): “When he said this, a dispute broke out between the Pharisees and the Sadducees, and the assembly was divided.” (v. 7)

The conflict becomes so intense that the commander intervenes to rescue the apostle (v. 10):
“The dispute became so violent that the commander was afraid Paul would be torn to pieces by them. He ordered the troops to go down and take him away from them by force and bring him into the barracks.” (v. 10)

3.     God encourages Paul to continue preaching (v. 11)
“The following night the Lord stood near Paul and said, ‘Take courage! … You must also testify in Rome.’” (v. 11)

God’s intervention conveys two messages to His faithful servant:
a) The divine promise assures Paul of God’s guidance and protection.
b) The place where he will complete his mission will be Rome, not Jerusalem.

4.     The plot against Paul (vv. 12–15)
In agreement with the chief priests, a group of forty Jews take an oath in which they vow “not to eat or drink until they have killed him” (vv. 12–15). This conspiracy demonstrates the spiritual degradation of the religious leaders, who accept murder as a solution for eliminating Jesus Christ’s messenger. It is painful to acknowledge that when a person rejects truth, religion becomes unjust, violent, and corrupt.

5.     God’s providential intervention (vv. 16–22)
Paul’s nephew hears of the plot and reports it (v. 16). The Roman commander takes the information seriously and removes Paul from the city. In the book of Acts we repeatedly see how God weaves the natural with the supernatural.

6.     Roman protection and Paul’s transfer to Caesarea (vv. 23–35)
By the commander’s order, 470 Roman soldiers, carrying an official explanatory letter, escort Paul to the governor Felix in Caesarea (vv. 23–24). Rome, though pagan, proves to be more just than the religious leadership of Israel—the Roman authorities become instruments of divine protection. The road to Rome, announced by the Lord, has officially begun.

Let us pray to God for trust and courage, expecting help from anywhere in times of trial. Divine providence works through both natural and supernatural means.