16 februarie

 Joi, 16 februarie 2023, Geneza 44:1-34 – Frica este consecința vinovăției

Fiecare capitol din Cartea Sfântă are strălucirea lui, însă capitolul de față prezintă o lecție dumnezeiască: MIJLOCIREA. Cu o astfel de mijlocire, Isus Mijlocitorul Și-a asumat păcatele tuturor oamenilor și a cerut Tatălui din ceruri să pună asupra Lui vinovăția tuturor păcatelor. Mijlocirea este semnul măreției, este revărsarea iubirii, este manifestarea bunătății, este cea mai înaltă formă de virtute, este metoda care-l scapă pe vinovat. Noi, cei scăpați, să nu uităm de Mijlocitorul care a plătit cu propria viață pentru ca noi să rămânem în viață.

Așa a făcut și Iuda, la o scară mai mică. Iosif a înscenat totul pentru a-i conduce la pocăință pe frații lui vinovați. El știa că fericirea lor depinde de pocăința lor. Pocăința eliberează de frică, de ură, de resentimente. Pocăința este atât de importantă în fața lui Dumnezeu, încât El îi iartă pe oamenii care se pocăiesc. Ca și Dumnezeu, Iosif i-a constrâns pe frații lui ca să-i conducă la pocăință, la eliberare, la adevărata împăcare.

Înainte ca cei 11 frați ai lui să-și ia sacii cu alimente și să plece în Canaan, Iosif i-a spus slujitorului său să pună din nou argintul fiecăruia în sac. Mai mult, în sacul celui mai mic să pună cupa din care el bea în fiecare zi. Frații lui Iacov au plecat bucuroși – Simeon și Beniamin erau împreună cu ei. Când erau să iasă din oraș, slujitorul lui Iosif i-a ajuns din urmă și i-a acuzat că au furat argintul cu care au plătit alimentele și paharul din care bea al doilea om din țară. Ei au negat și, convinși pe deplin de propria lor nevinovăție, s-au jurat, zicând: ,,Să moară acela dintre noi la care se va găsi paharul”. Administratorul lui Iosif a căutat și în sacul fiecăruia a găsit argintul. Pe deasupra, în sacul lui Beniamin a găsit cupa lui Iosif. Îngroziți, frații lui Iosif și-au rupt hainele (v. 13). S-au întors cu toții la palat și au ajuns în fața lui Iosif care i-a mustrat cu ,,asprime” pentru fapta lor. Iosif le-a spus că vinovatul (Beniamin) va rămâne în Egipt, iar toți ceilalți vor pleca acasă.

Iuda îi cere permisiunea lui Iosif să ia cuvântul și urmează una dintre cele mai mișcătoare mijlociri (v. 18-34). După ce-i spune toată întâmplarea cu Simeon și Beniamin, Iuda îl roagă insistent pe Iosif să-i permită să rămână el rob și Beniamin să plece acasă. Toată pledoaria lui este expresia iubirii, respectului și grijii față de tatăl lor, Iacov. Apoi, este manifestarea responsabilității pe care și-a asumat-o și a dragostei față de Beniamin.

Fiind dimineață, urmează să ne rugăm. Vom mulțumi lui Dumnezeu pentru harul pocăinței, pentru minunea pocăinței. Apoi vom cere de la Dumnezeu iubire pentru semeni, pentru toți semenii: vânzători, trădători, dușmani… Iubirea este Dumnezeu, de aceea este cea mai mare poruncă, de aceea este totul!

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 16, 2023: Genesis 44:1-34 – Fear is the Consequence of Guilt

Each chapter in the Holy Book has its own radiance, but the present chapter presents a divine lesson: INTERCESSION. With such intercession, Jesus the Mediator took upon himself the sins of all mankind and asked the Father in heaven to place the guilt of all sins upon him. Intercession is a sign of greatness, the overflow of love, the manifestation of kindness, the highest form of virtue, and the method that frees the guilty. We, the saved, should not forget the Mediator who paid with his own life so that we may live.

This is what Judah also did, on a smaller scale. Joseph set everything up to lead his guilty brothers to repentance. He knew that their happiness depended on their repentance. Repentance liberates from fear, hatred, and resentment. Repentance is so important in the eyes of God that He forgives those who repent. Like God, Joseph compelled his brothers to lead them to repentance, freedom, and true reconciliation.

Before Jacob’s 11 brothers took their food sacks and left for Canaan, Joseph told his servant to put each one’s silver back into their sack. Furthermore, he told him to put his own cup, from which he drank every day, into the youngest brother’s sack. Jacob’s brothers left happily – Simeon and Benjamin were with them. When they were about to leave the city, Joseph’s servant caught up to them and accused them of stealing the silver with which they had paid for the food and the cup from which the second in command of the country drank. They denied it and fully convinced of their own innocence, swore, saying, “Let the one in whose sack the cup is found die.” Joseph’s administrator searched and found the silver in each one’s sack. Furthermore, in Benjamin’s sack, he found Joseph’s cup. Terrified, Joseph’s brothers tore their clothes (v. 13). They all returned to the palace and stood before Joseph, who rebuked them harshly for their actions. Joseph told them that the guilty party (Benjamin) would remain in Egypt, and all the others would go home.

Judah asked Joseph for permission to speak and gave one of the most moving intercessions (v. 18-34). After telling him the whole story about Simeon and Benjamin, Judah begged Joseph insistently to let him remain as a slave and let Benjamin go home. His entire plea was an expression of love, respect, and care for their father, Jacob. It was a manifestation of the responsibility he had assumed and the love he had for Benjamin. 

As it is morning, we will pray. We will thank God for the grace of repentance, for the miracle of repentance. Then we will ask God for love for our neighbors, for all our neighbors: sellers, traitors, enemies… Love is God, that is why it is the greatest commandment, that is why it is everything!