15 februarie

Sâmbătă, 15 februarie 2025, Ieremia 24:1-10

Profetul Ieremia a primit chemarea lui Dumnezeu în anul 647 î.Cr., în al 13-lea an al domniei lui Iosia, unul dintre regii buni din Iuda. Misiunea lui Ieremia a fost foarte grea, pentru că a anunțat din partea lui Dumnezeu mari nenorociri: pustiirea lui Iuda, distrugerea Ierusalimului, a Templului și exilarea israeliților.

Ieremia a profețit o perioadă de 40 de ani, în timpul lui Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin (Ieconia) și Zedechia (Ieremia 1:2, 3). Apoi a profețit împotriva idolatriei practicate de evreii care s-au refugiat în Egipt.

În capitolul 24, Dumnezeu i-a arătat lui Ieremia „două coșuri cu smochine“. Profeția cu cele două coșuri cu smochine a fost trimisă în jurul anului 597 î.Cr., la începutul domniei regelui Zedechia: „Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Iecania, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari.” (vers. 1)

După cum într-un coș erau smochine bune și în celălalt smochine rele, tot așa în țară erau două categorii de oameni: o rămășiță credincioasă, care urma să supraviețuiască în robia babiloniană, și o rămășiță infidelă, care urma să fie distrusă. În ciuda faptului că cei care s-au ascuns în Egipt păreau că au scăpat de robia babiloniană, ei au fost omorâți. Cei care au fost duși în Babilon păreau pierduți, însă ei și urmașii lor s-au întors în țară și au rezidit zidul, Templul și Ierusalimul: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara haldeilor. Și ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca’, zice Domnul, ‘așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc în țara Egiptului.’” (vers. 24:5, 8)

Ascultarea de Dumnezeu nu întotdeauna pare logică, dar întotdeauna aduce viață și biruință. Să ne rugăm pentru un duh smerit, o atitudine de ascultare și o viață de neprihănire.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, February 15, 2025 – Jeremiah 24:1-10

The prophet Jeremiah received God’s calling in 647 B.C., during the 13th year of the reign of Josiah, one of the good kings of Judah. Jeremiah’s mission was very difficult because he announced great calamities that would come from the Lord: the desolation of Judah, the destruction of Jerusalem and the Temple, and the exile of the Israelites.

Jeremiah prophesied for 40 years, during the reigns of Jehoahaz, Jehoiakim, Jehoiachin (Jeconiah), and Zedekiah (Jeremiah 1:2-3). Later, he also prophesied against the idolatry practiced by the Jews who had taken refuge in Egypt.

In chapter 24, God showed Jeremiah “two baskets of figs.” The prophecy of the two baskets of figs was given around 597 B.C., at the beginning of King Zedekiah’s reign: “The Lord showed me two baskets of figs placed in front of the temple of the Lord. One basket had very good figs, like those that ripen early; the other basket had very bad figs, so bad they could not be eaten. Then the Lord asked me, ‘What do you see, Jeremiah?’ ‘Figs,’ I answered. ‘The good ones are very good, but the bad ones are so bad they cannot be eaten.’” (Jeremiah 24:1-3, NIV)

Just as one basket contained good figs and the other bad figs, so too were there two categories of people in the land: a faithful remnant who would survive in Babylonian captivity, and an unfaithful remnant who would be destroyed. Even though those who fled to Egypt seemed to have escaped Babylonian captivity, they were ultimately killed. Meanwhile, those taken to Babylon seemed lost, yet they and their descendants returned to the land and rebuilt the wall, the Temple, and Jerusalem: “This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘Like these good figs, I regard as good the exiles from Judah, whom I sent away from this place to the land of the Babylonians. But like the bad figs, which are so bad they cannot be eaten,’ says the Lord, ‘so will I deal with Zedekiah king of Judah, his officials and the survivors from Jerusalem, whether they remain in this land or live in Egypt.’” (Jeremiah 24:5, 8, NIV)

Obedience to God does not always seem logical, but it always brings life and victory. Let us pray for a humble spirit, an attitude of obedience, and a life of righteousness.