15 februarie

Joi, 15 februarie 2024, Ezra 3:1-13 – Reconstruirea altarului și a Templului

Zorobabel era moștenitorul tronului davidic, fiind nepotul lui Ioiachin. El a fost guvernator în Iuda sub regele persan Darius. Unii se așteptau de la el să aducă eliberarea și să pună bazele împărăției promise. Acum, conducerea era împărțită între Zorobabel și Marele Preot. Chiar dacă îndatoririle lui Zorobabel erau laice, în cartea Ezra îl întâlnim alături de Marele Preot Iosua, ca forța din spatele reconstrucției Templului.

Restaurarea Templului și închinarea au început cu restaurarea altarului pentru reluarea sistemului de jertfe. În luna a șaptea se țineau trei mari sărbători:

1. Sărbătoarea Trâmbițelor în prima zi a lunii (Levitic 23:23-25)

2. Ziua Ispășirii în ziua a zecea (Levitic 23:26-32)

3. Sărbătoarea Corturilor între zilele 15 și 21 (Levitic 23:33-36).

Tot poporul s-a strâns la un loc și au ajuns în consens să înceapă reconstrucția. Altarul a fost reconstruit și lucrarea a fost condusă de Iosua și Zorobabel, împreună cu frații și cu preoții. După 50 de ani au fost aduse din nou jertfe lui Dumnezeu.

În al doilea an de la revenirea lor în țară, s-au apucat să toarne temelia Casei Domnului (536 î. C.). Organizarea și procurarea materialelor au întârziat începerea Construcției. Trecuseră 430 de ani de la construcția primului Templu (966 î. C.).

Trei grupe de leviți supraveghetori sunt menționate: Iosua, Canmiel și Henadad. În ciuda dorinței lor, măreția primului Templu nu putea fi egalată. Solomon avusese resurse superioare, de aceea calitatea și măreția primului Templu nu puteau fi atinse.

Slujba de dedicare a temeliei Templului a fost organizată de preoți și leviți, după rânduiala lui David (1 Cronici 16:5-6). În acea atmosferă de bucurie, preoții, leviții și oamenii în vârstă care văzuseră slava primului Templu erau triști – triști în mijlocul bucuriei. Cei care se bucurau priveau temelia care tocmai fusese turnată. Cei care erau triști priveau în mintea lor la slava nevăzută a primului Templu.

Întotdeauna bătrânii poartă și poverile trecutului, nu doar pe ale prezentului. De aceea, uneori sunt greu de înțeles. În sufletul lor sunt ascunse lucruri pe care cei tineri nu le pot vedea. Din acest motiv ei sunt mai precauți, mai exigenți, grijulii și responsabili. Ei știu pentru că au văzut. Tinerii doar știu. Ei au văzut ce ușor poți pierde totul. Ei au văzut cât de ademenitor este păcatul. Ei au văzut cât de vulnerabil este omul muritor.

Să ne rugăm pentru bătrâni, pentru sănătatea și bucuria lor, să ne rugăm pentru ei și să-i respectăm! Când ajungem alături de ei la ușă, să le dăm prioritate. Măcar atât. Când îi întâlnim, să-i privim în ochi și să-i salutăm. Măcar atât.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 15, 2024: Ezra 3:1-13 – Rebuilding the Altar and the Temple

Zerubbabel was the heir to the Davidic throne, as the grandson of Jehoiachin. He served as governor in Judah under the Persian king Darius. Some expected him to bring deliverance and lay the foundations of the promised kingdom. Now, leadership was shared between Zerubbabel and the High Priest. Although Zerubbabel's duties were secular, in the book of Ezra he is found alongside High Priest Joshua, as the driving force behind the reconstruction of the Temple.

The restoration of the Temple and worship began with the restoration of the altar to resume the sacrificial system. In the seventh month, three major festivals were held:

1.     The Feast of Trumpets on the first day of the month (Leviticus 23:23-25)

2.     The Day of Atonement on the tenth day (Leviticus 23:26-32)

3.     The Feast of Tabernacles from the 15th to the 21st day (Leviticus 23:33-36).

The entire people gathered and reached a consensus to begin reconstruction. The altar was rebuilt, and the work was led by Joshua and Zerubbabel, along with their brothers and the priests. After 50 years, sacrifices were once again brought to God.

In the second year after their return to the country, they began to lay the foundation of the House of the Lord (536 B.C.). Organization and procurement of materials delayed the start of construction. It had been 430 years since the construction of the first Temple (966 B.C.).

Three groups of Levite supervisors are mentioned: Joshua, Kadmiel, and Henadad. Despite their desire, the grandeur of the first Temple could not be equaled. Solomon had superior resources, thus the quality and grandeur of the first Temple could not be matched.

The dedication service of the Temple's foundation was organized by priests and Levites, according to the order of David (1 Chronicles 16:5-6). In that atmosphere of joy, the priests, Levites, and the elderly who had seen the glory of the first Temple were sad – sad in the midst of joy. Those who rejoiced looked at the foundation that had just been laid. Those who were sad envisioned in their minds the unseen glory of the first Temple.

Elders always carry the burdens of the past, not just of the present. Therefore, sometimes they are difficult to understand. Their souls hide things that the young cannot see. For this reason, they are more cautious, more demanding, careful, and responsible. They know because they have seen. The young only know. They elders have seen how easily everything can be lost. They have seen how tempting sin is. They have seen how vulnerable mortal man is.

Let us pray for the elderly, for their health and joy, let us pray for them and respect them! When we get to a door alongside them, let's give them priority. This is the very least we can do. When we meet them, let's look them in the eye and greet them. Let us do at least this much.