14 mai

Miercuri, 14 mai 2025, Daniel 5:1-31

Evenimentele descrise în primele patru capitole ale cărții lui Daniel s-au petrecut în timpul domniei lui Nebucadnețar, regele care a extins și a dat proeminență Imperiului Babilonian. El a domnit 43 de ani și a murit în anul 562 î.Hr. A urmat la tron fiul său, Evil-Merodac, care a domnit doi ani, fiind asasinat de Neriglisar, cumnatul său. Neriglisar a domnit următorii patru ani pe tronul Babilonului, urmat de fiul său, Labași-Marduc, care a domnit doar două luni. A urmat Nabonidus, care a domnit 17 ani. După moartea acestuia, a domnit fiul său Belșațar, care fusese numit coregent în timpul domniei tatălui său.

Acțiunea din capitolul cinci se petrece în jurul anului 539 î.Hr., în timpul domniei lui Belșațar. Babilonul era asediat de armata persană condusă de celebrul Cirus cel Mare, timp în care Belșațar a dat un mare ospăț, cel mai probabil pentru a liniști populația, dar și pentru a demonstra că nu se teme de armata persană. Se spune că orașul avea rezerve pentru 20 de ani de asediu, drept pentru care Belșațar, ultimul rege babilonian, se simțea în deplină siguranță: „Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor.” (vers. 1)

Tema principală a capitolului cinci descrie judecata divină manifestată asupra mândriei și neascultării lui Belșațar, care L-a sfidat pe Dumnezeu, ignorând lecțiile de viață învățate de Nebucadnețar (bunicul sau socrul său). Nebucadnețar a fost cel mai proeminent rege babilonian, însă a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu după experiența umilitoare de șapte ani (Daniel 4). Belșațar însă, a ignorat lecțiile trecutului, L-a sfidat cu aroganță pe Dumnezeu, profanând vasele sfinte dedicate pentru slujba înaintea Domnului (capitolul 5). Daniel 5 este un capitol dramatic despre mândrie, judecată divină și schimbarea puterii, demonstrând că Dumnezeu este suveran peste istorie. 

Capitolul cinci poate fi împărțit în cinci secțiuni:

1. Ospățul lui Belșațar și profanarea vaselor sfinte (vers. 1-4)
Fără să știe că noaptea aceea urma să fie ultima din istoria strălucită a celebrului Babilon, arogantul Belșațar a ordonat să fie aduse vasele sfinte luate din Templul de la Ierusalim: „…în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui.” (vers. 2)

Regele și-a arătat disprețul față de armata persană care asedia orașul în timpul ospățului și, de asemenea, și-a arătat aroganța față de Dumnezeu, Căruia I-a necinstit Numele și vasele sfinte din Templul de la Ierusalim.

2. Scrierea misterioasă și neînțeleasă de pe zid (vers. 5-9)
În mod absolut misterios și incredibil, o mână a scris un mesaj neînțeles pe zid: „În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.” (vers. 5)

3. Daniel este chemat să interpreteze (vers. 10-16)
Pentru că mesajul a venit de la Dumnezeu, numai Dumnezeu putea să-l interpreteze, sau un slujitor al lui Dumnezeu.

4. Judecata divină asupra lui Belșațar (vers. 17-28)
Daniel, inspirat și călăuzit de Dumnezeu, a interpretat mesajul scris pe zid: „Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit!’ Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt.” (vers. 25-26)

5. Căderea Babilonului (vers. 30-31)
În aceeași noapte, Belșațar a fost ucis, iar necuceritul Babilon a fost cucerit de Cirus cel Mare. În ciuda încrederii lui Belșațar, a securizării orașului, a resurselor adunate, Babilonul a fost cucerit. Orașul a fost cucerit de Dumnezeu pentru că regele orașului L-a sfidat pe Dumnezeu.

Noi nu suntem regi ca Belșațar și nu trăim în Babilon, dar și noi putem fi cuceriți de împăratul Babilonului contemporan, diavolul. Dacă ne predăm lui Dumnezeu, diavolul nu ne mai poate cuceri niciodată. Dacă rămânem sub stăpânirea lui Dumnezeu, diavolul nu va avea niciodată puterea să ne cucerească. Să ne rugăm pentru înțelepciunea și smerenia de a sta sub stăpânirea și autoritatea lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții noastre.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, May 14, 2025 – Daniel 5:1–31

The events described in the first four chapters of the book of Daniel took place during the reign of Nebuchadnezzar, the king who expanded and brought prominence to the Babylonian Empire. He reigned for 43 years and died in 562 B.C. He was succeeded by his son Evil-Merodach, who reigned for two years before being assassinated by Neriglissar, his brother-in-law. Neriglissar reigned for the next four years over Babylon, followed by his son, Labashi-Marduk, who reigned for only two months. Next came Nabonidus, who reigned for 17 years. After his death, his son Belshazzar reigned, having been appointed co-regent during his father’s reign.

The events of chapter five take place around the year 539 B.C., during the reign of Belshazzar. Babylon was under siege by the Persian army led by the famous Cyrus the Great, during which time Belshazzar hosted a great banquet, most likely to calm the people and show that he was unafraid of the Persian army. It is said that the city had enough provisions to endure a 20-year siege, which is why Belshazzar, the last Babylonian king, felt completely secure: “King Belshazzar gave a great banquet for a thousand of his nobles and drank wine with them.” (v. 1)

The main theme of chapter five is the divine judgment displayed against the pride and disobedience of Belshazzar, who defied God and ignored the life lessons learned by Nebuchadnezzar (his grandfather or father-in-law). Nebuchadnezzar had been the most prominent Babylonian king, but he acknowledged God’s sovereignty after a humiliating seven-year experience (Daniel 4). Belshazzar, however, ignored the lessons of the past and arrogantly defied God by profaning the sacred vessels dedicated for service before the Lord (chapter 5). Daniel 5 is a dramatic chapter about pride, divine judgment, and the shift in power, demonstrating that God is sovereign over history. 

Chapter five can be divided into five sections:

1. Belshazzar’s Feast and the Profaning of the Holy Vessels (verses 1–4)
Unaware that this night would be the last in the glorious history of Babylon, the arrogant Belshazzar ordered the holy vessels taken from the Temple in Jerusalem to be brought in: “While Belshazzar was drinking his wine, he gave orders to bring in the gold and silver goblets that Nebuchadnezzar his father had taken from the temple in Jerusalem, so that the king and his nobles, his wives and his concubines might drink from them.” (v. 2)

The king showed his contempt both toward the Persian army besieging the city and toward God, whose Name and holy vessels from the Temple in Jerusalem he dishonored.

2. The Mysterious and Incomprehensible Writing on the Wall (verses 5–9)
In a completely mysterious and astonishing event, a hand wrote an undecipherable message on the wall: “Suddenly the fingers of a human hand appeared and wrote on the plaster of the wall, near the lampstand in the royal palace. The king watched the hand as it wrote.” (v. 5)

3. Daniel Is Called to Interpret (verses 10–16)
Since the message came from God, only God could interpret it—or a servant of God.

4. Divine Judgment Upon Belshazzar (verses 17–28)
Daniel, inspired and led by God, interpreted the message written on the wall: “This is the inscription that was written: MENE, MENE, TEKEL, PARSIN. Here is what these words mean: Mene: God has numbered the days of your reign and brought it to an end.” (vv. 25–26)

5. The Fall of Babylon (verses 30–31)
That very night, Belshazzar was killed, and unconquered Babylon fell to Cyrus the Great. Despite Belshazzar’s confidence, the city's security, and the stored provisions, Babylon was conquered. It was conquered by God, because the city’s king had defied God.

We are not kings like Belshazzar, and we do not live in Babylon, but we too can be conquered by the king of contemporary Babylon—the devil. If we surrender to God, the devil can never conquer us. If we remain under God’s authority, the devil will never have the power to defeat us. Let us pray for the wisdom and humility to remain under God's rule and authority until the end of our lives.