13 septembrie

Miercuri, 13 septembrie 2023, 1 Samuel 17:1-58 – Războiul cu filistenii

Filistenii au intrat în Palestina prin migrarea popoarelor mării în jurul anilor 1200 î. Cr. Cei mai mulți istorici cred că filistenii sunt responsabili de căderea Imperiului Hitit. Ei au fost întotdeauna în conflict cu evreii, ajungând peste decenii să aibă o reputație de vandali și idolatri. Ei sunt descriși ca fiind războinici cruzi și pasionați de petreceri cu multă băutură. Cartea lui Iosua menționează că filistenii ocupau orașele Ascalon, Gaza, Asdod, Gat şi Ecron, numită şi ,,Ţara Filistenilor”.

După ce David și-a început slujba de muzician și purtător de arme pentru Saul, armata filisteană a declarat război Israelului. Armata filisteană era pe un munte, armata lui Saul pe celălalt, iar între cele două armate era Valea terebinților. Pentru că armata filisteană avea un uriaș între luptători, au avut inițiativa să lupte doi reprezentanți ai celor două armate și va câștiga războiul armata al cărei reprezentant va ieși învingător. Nici un luptător din armata Israelului nu a avut curaj să lupte împotriva uriașului Goliat, deși acesta spunea cuvinte blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu.

David a fost ofensat pentru că uriașul filistean Îl blestema pe Dumnezeu și a hotărât să se lupte cu el, având încredere că Dumnezeu îl va ajuta să învingă. Având doar o praștie și cinci pietre mici, David l-a lovit în cap și l-a omorât pe Goliat. I-a tăiat capul și a adus trofeul în tabăra lui Israel.

Fiind timpul rugăciunii, vom mulțumi lui Dumnezeu pentru că atunci când nu mai există nici o soluție naturală, El face o minune. Apoi, ne vom ruga lui Dumnezeu să fim curajoși și încrezători în Dumnezeu, asemenea lui David. El a făcut ce nu putea în mod normal să facă, însă prin credință a sperat că Dumnezeu se va implica. Motivul lui principal a fost să apere onoarea Domnului.

Apoi, victoria a atribuit-o lui Dumnezeu. Când Saul l-a întrebat care îi este numele, el nu a răspuns ,,Eu sunt David”, ci a spus: ,,Sunt fiul robului tău, Betleemitul”. În primul rând, s-a așezat sub autoritatea tatălui său, ,,fiul robului tău (Isai)”. În al doilea rând, s-a așezat sub autoritatea seminției lui ,,Betleemitul”. De el n-a pomenit nimic. Aceasta se numește modestie. Uneori este mai rară decât aurul. Există o tendință îngrijorătoare cu privire la publicarea oricărei acțiuni, a oricărei slujiri, a oricărei binefaceri. Uneori este necesară pentru proslăvirea numelui Celui Preaînalt, pentru a mobiliza sponsorii/voluntarii sau pentru a strânge fonduri, însă deseori publicarea este făcută din motive care conduc la pierderea răsplătirii veșnice.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, September 13, 2023: 1 Samuel 17:1-58 – War with the Philistines

The Philistines entered Palestine during the migration of the Sea Peoples around 1200 BC. Most historians believe the Philistines were responsible for the fall of the Hittite Empire. They were constantly in conflict with the Jews and gained a reputation as vandals and idolaters over the decades. They were depicted as cruel warriors and lovers of parties with abundant drink. The Book of Joshua mentions that the Philistines occupied the cities of Ashkelon, Gaza, Ashdod, Gath, and Ekron, also called “The Land of the Philistines.”

After David began his service as a musician and armor-bearer for Saul, the Philistine army declared war on Israel. The Philistine army was on one mountain, Saul's army on the other, with the Valley of Elah between them. Because the Philistine army had a giant among their fighters, they proposed that two representatives from both armies should duel, and the army whose representative emerged victorious would win the war. No fighter from the Israelite army dared to confront the giant Goliath, even though he blasphemed God with his words.

David was offended that the Philistine giant was cursing God and decided to confront him, trusting that God would help him prevail. With just a sling and five small stones, David struck Goliath in the head, killing him. He then decapitated Goliath and brought the trophy to the Israelite camp.

As it's time for prayer, we will thank God because when there seems to be no natural solutions, He performs miracles. We will then pray to be brave and trust in God, just like David. He did what he normally couldn't have, but through faith hoped that God would intervene. His primary motive was to defend the Lord's honor.

David attributed the victory to God. When Saul asked for his name, he didn't reply, “I am David.” Instead, he said, “I am the son of your servant, the Bethlehemite.” Firstly, he placed himself under his father's authority, “the son of your servant (Jesse).” Secondly, he recognized the authority of his tribe, “the Bethlehemite.” He made no mention of himself. This is humility. Sometimes it's rarer than gold. There's a concerning trend to broadcast every action, every service, and every good deed. Sometimes it is necessary to glorify the name of the Almighty, to mobilize sponsors/volunteers, or to raise funds. However, often the publicity is done for reasons that lead to the loss of eternal reward.