13 septembrie

Sâmbătă, 13 septembrie 2025, Luca 3:1-38

Luca 3 descrie începutul lucrării publice a lui Ioan Botezătorul și oferă cadrul istoric al apariției Mântuitorului în public. De asemenea, acest capitol se constituie într-o punte între perioada copilăriei Domnului Isus și începutul misiunii Sale publice.

Sistemul religios era corupt, fariseii și saducheii accentuau legalismul și compromisurile politice, iar Marele Preot nu mai era ales după rânduiala biblică, ci prin numire romană.

1. Chemarea și misiunea lui Ioan Botezătorul (vers. 1-6)

Primele versete ale capitolului așează în timp și spațiu începutul lucrării lui Ioan Botezătorul și a Domnului Cristos, dovedind faptul că Evanghelia este parte din istorie, nu este o legendă.

„În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei și al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei” (vers. 1).

Primele 3 versete menționează domnia lui Tiberiu Cezar (împărat roman, 14–37 d.Cr.), guvernarea lui Ponțiu Pilat în Iudeea, a lui Irod Antipa în Galileea, a lui Filip și a lui Lisania în alte teritorii, și slujirea marilor preoți Ana și Caiafa: „Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan… în pustie” (vers. 2) și acesta primește o chemare profetică „… propovăduia botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor” (vers. 3).

Este absolut necesar să menționăm faptul că pregătirea și începutul lucrării lui Dumnezeu presupun sfințirea inimii, nu ritualuri exterioare. Pocăința nu este doar o emoție, ci o schimbare radicală a vieții și a direcției. Botezul lui Ioan era simbolul acestei transformări.

2. Chemarea la pocăință autentică (vers. 7-14)

Ioan confruntă mulțimile „Pui de năpârci!” (v. 7), cerându-le transformare reală a vieții „Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră” (vers. 8).

El cere mulțimilor o inimă plină de bunătate: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” (vers. 11). Vameșilor le cere să fie corecți: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.” (vers. 13). Ostașilor le cere să renunțe la abuzuri: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.” (vers. 14)

Este ușor de observat că adevărata pocăință are implicații sociale: generozitatea, dreptatea, onestitatea și mila.

3. Mărturia despre Mesia și confruntarea cu ipocrizia religioasă (vers. 15-18)

Ioan a clarificat statutul său pentru a nu se crede că el este Mesia: „Eu vă botez cu apă, dar vine Acela… El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc” (vers. 16). Ioan a fost integru și a precizat câteva lucruri importante:

(a) Nu el este Cristosul, el doar pregătește calea: „Cât despre mine … eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.” (vers. 16)

(b) Ioan nu menajează elitele religioase și conducătorii politici, ci îi confruntă.

(c) El cere roade demne de pocăință, nu doar ritualuri și forme.

4. Întemnițarea lui Ioan (vers. 19-20)

Pentru că Ioan îl confruntă pe Irod pentru relația imorală și nelegitimă cu soția fratelui său, este pus în închisoare.

5. Botezul lui Isus și confirmarea divină (vers. 21-22)

Domnul Isus este botezat de Ioan împreună cu mulțimea, ca semn de identificare cu păcătoșii. Mai mult, cerurile se deschid, Duhul Sfânt coboară în mod fizic în formă de porumbel, și Tatăl confirmă: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (vers. 22)

Botezul Domnului marchează începutul slujirii Sale publice și manifestarea unei teofanii: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt apar împreună.

6. Genealogia lui Isus Cristos (vers. 23-38)

Luca duce genealogia până la Adam, nu doar până la Avraam așa cum o face Matei.

După cum Ioan pregătea calea Domnului, și noi suntem chemați să pregătim inimile noastre pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Să ne rugăm pentru viață sfântă și roditoare ca niște fii preaiubiți ai lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, September 13, 2025, Luke 3:1-38

Luke 3 describes the beginning of John the Baptist’s public ministry and provides the historical framework for the public appearance of the Savior. This chapter also serves as a bridge between the childhood of the Lord Jesus and the start of His public mission.

The religious system was corrupt—Pharisees and Sadducees emphasized legalism and political compromises, and the High Priest was no longer chosen according to the biblical order but through Roman appointment.

1. The calling and mission of John the Baptist (vv. 1–6)

The opening verses of the chapter set in time and space the beginning of the ministry of John the Baptist and of the Lord Christ, proving that the Gospel is part of history, not a legend.

“In the fifteenth year of the reign of Tiberius Caesar—when Pontius Pilate was governor of Judea, Herod tetrarch of Galilee, his brother Philip tetrarch of Iturea and Traconitis, and Lysanias tetrarch of Abilene” (v. 1).

The first three verses mention the reign of Tiberius Caesar (Roman emperor, A.D. 14–37), the governance of Pontius Pilate in Judea, of Herod Antipas in Galilee, of Philip and Lysanias in other regions, and the ministry of the high priests Annas and Caiaphas: “The word of God came to John… in the wilderness” (v. 2), and he received a prophetic calling: “…he went into all the country around the Jordan, preaching a baptism of repentance for the forgiveness of sins” (v. 3).

It is absolutely necessary to emphasize that the preparation and beginning of God’s work require the sanctification of the heart, not external rituals. Repentance is not just an emotion but a radical change of life and direction. John’s baptism was the symbol of this transformation.

2. The call to genuine repentance (vv. 7–14)

John confronted the crowds: “You brood of vipers!” (v. 7), calling them to a real transformation of life: “Produce fruit in keeping with repentance.” (v. 8).

He asked the crowds for a heart full of kindness: “Anyone who has two shirts should share with the one who has none, and anyone who has food should do the same.” (v. 11). He asked the tax collectors to be honest: “Don’t collect any more than you are required to.” (v. 13). He asked the soldiers to give up abuse: “Don’t extort money and don’t accuse people falsely—be content with your pay.” (v. 14).

It is easy to see that true repentance has social implications: generosity, justice, honesty, and mercy.

3. The testimony about the Messiah and confrontation with religious hypocrisy (vv. 15–18)

John clarified his status so that no one would think he was the Messiah: “I baptize you with water. But one who is more powerful than I will come… He will baptize you with the Holy Spirit and fire.” (v. 16). John was integrous and emphasized a few important points:

(a) He was not the Christ; he only prepared the way: “The straps of whose sandals I am not worthy to untie.” (v. 16).

(b) John did not spare the religious elites and political leaders but confronted them.

(c) He demanded fruit worthy of repentance, not just rituals and forms.

4. The imprisonment of John (vv. 19–20)

Because John confronted Herod for his immoral and illegitimate relationship with his brother’s wife, he was put in prison.

5. The baptism of Jesus and divine confirmation (vv. 21–22)

The Lord Jesus was baptized by John along with the crowd, as a sign of identification with sinners. Moreover, heaven opened, the Holy Spirit descended in bodily form like a dove, and the Father confirmed: “You are my Son, whom I love; with you I am well pleased.” (v. 22).

The baptism of the Lord marks the beginning of His public ministry and the manifestation of a theophany: the Father, the Son, and the Holy Spirit appear together.

6. The genealogy of Jesus Christ (vv. 23–38)

Luke traces the genealogy back to Adam, not just to Abraham as Matthew does.

Just as John prepared the way for the Lord, we too are called to prepare our hearts for the work of God.

Let us pray for holy and fruitful lives as beloved children of God.