13 noiembrie

Luni, 13 noiembrie 2023, 2 Regi 1:1-18 – Boala lui Ahazia și moartea lui

Cartea 2 Regi este o continuare firească a cărții 1 Regi, ambele fiind la început o singura carte. Cartea 2 Regi descrie divizarea Împărăției în Regatul de Sud, cu capitala la Ierusalim, și Regatul de Nord, cu capitala la Samaria.

Regatul de Nord, Israel, a fost distrus în 723/722 î. Hr. de către regele asirian Salmanasar V, fiul celebrului rege asirian Tigalt Pileser III (2 Regi 18:10). El a atacat Samaria și, după 3 ani de asediu, a cucerit-o, a distrus-o și a risipit israelienii printre popoare. După 254 de ani, Israel, care a luat naștere într-un context al răzvrătirii, este distrus. Dacă nu ar fi fost slujirea prorocilor Ilie și Elisei, probabil că ar fi fost distrus mult mai devreme.

Regatul de Sud, Iuda, a fost cucerit și distrus în anul 586 î. Cr. de către regele babilonian Nebucadnețar care a asediat timp de 30 de luni Ierusalimul. Asedierea capitalei a început la 15 ianuarie 588 î. Hr. (2 Regi 25:1) și a durat până la 19 iulie 586 î. Hr. (2 Regi 25:2; Ier. 39:2), când oștirea caldeeana a reușit să intre în cetate, unde domneau stări de foamete îngrozitoare.

Ierusalimul a fost prădat sistematic și apoi distrus. Zidurile au fost dărâmate și Templul, palatele și toate celelalte clădiri au fost arse până în temelii. Focul a ars trei zile în Ierusalim – 15-18 august 586 î. Hr. – așa cum se pare că arată datele din 2 Regi 25:8 și Ieremia 52:12-13. Cea mai mare parte dintre iudei au fost duși captivi în Babilon, dar unii dintre oamenii cei mai săraci ai țării au fost lăsați pe loc. Nebucadnețar a numit guvernator peste ei un iudeu pe nume Ghedalia, care a ales Mițpa ca reședință a administrației (2 Regi 25:22; 2 Cron. 36:20).

În cartea 2 Regi sunt prezente trei teme proeminente:

1)      Dumnezeu îl va judeca pe Israel atunci când nu va asculta și va practica idolatria.

2)      Mesajele trimise de Dumnezeu lui Israel s-au împlinit întotdeauna.

3)      Domnul este bun și credincios; El accepta pocăința oamenilor și acordă iertare deplină.

Relatarea domniei lui Azaria, fiul cel mare al lui Ahab, începută în cartea 1 Regi 22:51-53, continuă în primul capitol al cărții 2 Regi. După moartea lui Ahab, Moab, care era supus lui Israel, s-a răzvrătit în timpul domniei lui Ahazia. Samaria era cetatea capitală a Israelului. În timp ce Ahazia, fiul lui Ahab, se afla în casa lui din Samaria, a căzut prin grilajul de la etaj. Fiind pe moarte, a trimis soli la Ecron ca să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeitatea orașului, dacă se va vindeca sau nu. Ecronul era o cetate filisteană, situată la aproximativ 65 de kilometri de Samaria. Gestul lui Ahazia de a întreba un idol despre starea sănătății lui dovedește cât de afectat a fost de învățătura păgână și de modelul de viață al părinților lui, Ahab și Izabela.

Ilie locuia pe un munte și Dumnezeu l-a trimis la Ahazia cu următorul mesaj: ,,Oare nu este Dumnezeu în Israel de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Nu te vei mai

da jos din patul în care te-ai suit și vei muri” (vers. 3-4).

Ahazia a trimis un comandat însoțit de 50 de soldați să-i poruncească lui Ilie din partea împăratului să vină la palat. Deși a folosit apelativul ,,om al lui Dumnezeu”, comandantul i-a poruncit, vorbindu-i cu autoritate din partea împăratului. De fapt, Ahazia îl disprețuia pe Ilie și acum trimisese 51 de soldați să-l aresteze și să-l aducă în fața sa. Confruntarea nu a fost între Ilie și trimișii împăratului, ci între Dumnezeul cel Atotputernic și sistemul idolatru instaurat de Izabela și validat de servilul ei soț, Ahab. În felul acesta se explică asprimea lui Ilie, care cere foc din cer să-i omoare pe cei 50 de soldați și comandatul lor.

Ahazia trimite un alt comandant și alți 50 de soldați să-l aresteze pe Ilie. Porunca acestuia a fost amenințătoare: ,,Grăbește-te de pe pogoară” (vers. 11). Au avut aceeași soartă ca și prima grupă de soldați. Și aceștia i-au spus ,,om al lui Dumnezeu”, însă aceasta era pentru ei o poreclă care însemna că Ilie are un dumnezeu (zeu) diferit de al lor. Biblia menționează că de 7 ori i s-a spus lui Ilie ,,om al lui Dumnezeu” și de peste 20 de ori i s-a spus la fel lui Elisei.

Împăratul a trimis o a treia grupă de 50 de soldați împreună cu un comandant. Acesta se pare că a fost mai înțelept, sau cel puțin mai speriat: ,,…s-a aplecat în genunchi înaintea lui Ilie și i-a zis, rugândă-l: „…te rog… viața mea să fie scumpă înaintea ta” (vers. 13-14). Ilie nu s-a înduplecat, însă Dumnezeu i-a poruncit să meargă la împărat.

Faptul că lui Ilie i-a fost frică să meargă cu trimișii împăratului este precizat de Dumnezeu când îi spune prin descoperire: ,,Pogoară-te împreună cu ei (soldații), n-ai nici o frică de el (Ahazia)” (vers. 15). Oamenii lui Dumnezeu aproape întotdeauna au fost respinși, urâți și/sau persecutați de reprezentații autorității. Fiindcă nu credeau în Dumnezeu, erau incomodați de slujitorii Domnului. Simpla lor prezență le aducea aminte de existența și prezența lui Dumnezeu. Și pentru ei exista riscul ca Dumnezeu să existe! Ahazia a murit, după cuvântul Domnului rostit de Ilie, și în locul lui a domnit Ioram.

Urmează să ne rugăm și, cu multă recunoștință, vom mulțumi Stăpânului că ne iubește și ne apară. Oricât de mulți vor fi dușmanii noștri, Dumnezeu va fi Apărătorul nostru! Vom continua rugăciunea cerând Domnului să ne dea umilința necesară pentru a nu ne încrede în noi datorită binecuvântărilor sau performanțelor pe care El ne-a ajutat să le avem. Să nu ne închinăm la nimic din ce ne-a dat Dumnezeu. Să rămânem loiali, consacrați și disponibili pentru Domnul. Să-L iubim pe Domnul, Cartea Domnului, Casa Domnului, slujitorii Domnului și poporul Domnului. Înainte să ieși din casă, te rog să te gândești un singur minut dacă faci toate aceste lucruri.

Monday, November 13, 2023: 2 Kings 1:1-18 – Ahaziah’s Illness and Death

The book of 2 Kings is a natural continuation of the book of 1 Kings; originally they were a single book. 2 Kings describes the division of the Kingdom into the Southern Kingdom, with its capital in Jerusalem, and the Northern Kingdom, with its capital in Samaria.

The Northern Kingdom, Israel, was destroyed in 723/722 BC by the Assyrian king Shalmaneser V, son of the famous Assyrian king Tiglath-Pileser III (2 Kings 18:10). He attacked Samaria and, after a 3-year siege, conquered it, destroyed it, and scattered the Israelites among the various nations. After 254 years, Israel, which was born in a context of rebellion, was destroyed. If it weren't for the ministry of the prophets Elijah and Elisha, it probably would have been destroyed much earlier.

The Southern Kingdom, Judah, was conquered and destroyed in 586 BC by the Babylonian king Nebuchadnezzar, who besieged Jerusalem for 30 months. The siege of the capital began on January 15, 588 BC (2 Kings 25:1) and lasted until July 19, 586 BC (2 Kings 25:2; Jer. 39:2), when the Chaldean army managed to enter the city, where terrible states of famine reigned.

Jerusalem was systematically plundered and then destroyed. The walls were torn down, and the Temple, palaces, and all other buildings were burned to the ground. The fire burned for three days in Jerusalem – August 15-18, 586 BC – as it seems to be indicated by the information in 2 Kings 25:8 and Jeremiah 52:12-13. Most of the Judeans were taken captive to Babylon, but some of the poorest people of the land were left behind. Nebuchadnezzar appointed a governor over them, a Judean named Gedaliah, who chose Mizpah as the place of administration (2 Kings 25:22; 2 Chron. 36:20).

Three prominent themes are present in the book of 2 Kings:

1.     God will judge Israel when they do not listen and practice idolatry.

2.     The messages sent by God to Israel have always been fulfilled.

3.     The Lord is good and faithful; He accepts people's repentance and grants full forgiveness.

The reign of Azariah, the eldest son of Ahab, which began in 1 Kings 22:51-53, continues in the first chapter of 2 Kings. After Ahab's death, Moab, which was subject to Israel, rebelled during Ahaziah's reign. Samaria was the capital city of Israel. While Ahaziah, the son of Ahab, was in his house in Samaria, he fell through the lattice of his upper room. Being mortally injured, he sent messengers to Ekron to inquire of Baal-Zebub, the deity of the city, whether he would recover or not. Ekron was a Philistine city, located about 65 kilometers from Samaria. Ahaziah's act of inquiring an idol about his health condition shows how much he was influenced by pagan teaching and the lifestyle of his parents, Ahab and Jezebel.

Elijah lived on a mountain, and God sent him to Ahaziah with the following message: “Is it because there is no God in Israel that you are going to inquire of Baal-Zebub, the god of Ekron? You will not leave the bed you are lying on; you will certainly die” (verses 3-4).

Ahaziah sent a commander accompanied by 50 soldiers to order Elijah, on behalf of the king, to come to the palace. Although he used the title “man of God,” the commander ordered him, speaking with the authority of the king. In fact, Ahaziah despised Elijah and now had sent 51 soldiers to arrest him and bring him before him. The confrontation was not between Elijah and the king's messengers, but between the Almighty God and the idolatrous system established by Jezebel and validated by her servile husband, Ahab. This explains Elijah's harshness, who called down fire from heaven to kill the 50 soldiers and their commander.

Ahaziah sent another commander and another 50 soldiers to arrest Elijah. His command was threatening: “Hurry down” (verse 11). They met the same fate as the first group of soldiers. They also called him “man of God,” but for them, it was a nickname that meant Elijah had a god (deity) different from theirs. The Bible mentions that Elijah was called “man of God” seven times and Elisha over 20 times.

The king sent a third group of 50 soldiers with a commander. This group seems to have been wiser, or at least more frightened: “…he fell on his knees before Elijah and said, pleading: '…I beg you… let my life be precious in your sight'” (verses 13-14). Elijah was not swayed, but God commanded him to go to the king.

The fact that Elijah was afraid to go with the king's messengers is specified by God when He says through revelation: “Go down with them (the soldiers), do not be afraid of him (Ahaziah)” (verse 15). God's people have almost always been rejected, hated, and/or persecuted by the representatives of authority. Since they did not believe in God, they were uncomfortable with the servants of the Lord. Their very presence reminded them of the existence and presence of God. And for them, the risk was that God might actually exist! Ahaziah died, according to the word of the Lord spoken by Elijah, and Joram reigned in his place.

We are ready to pray and, with much gratitude, we will thank the Master for loving and defending us. No matter how many enemies we have, God will be our Defender! We will continue praying, asking the Lord to give us the humility necessary not to trust in ourselves because of the blessings or achievements that He has helped us gain. Let's not worship anything that God has given us. Let's remain loyal, consecrated, and available for the Lord. Let's love the Lord, the Book of the Lord, the House of the Lord, the servants of the Lord, and the people of the Lord. Before you leave your house today, please think for just one minute if you are doing all these things.