13 februarie

Marți, 13 februarie 2024, Ezra 1:1-11 – Decretul și dispozițiile lui Cirus

Cărțile Ezra, Neemia și Estera încheie seria celor 17 cărți istorice care alcătuiesc prima secțiune a Vechiului Testament. Ezra și Neemia se ocupă de „rămășița” care s-a întors în Ierusalim și în Iudea, iar Estera explică ce s-a întâmplat cu poporul care a preferat să rămână în Babilon.

Ezra, scriitorul cărții, face parte din marele triumvirat al cărturarilor responsabili pentru scrierea Vechiului Testament: Moise, Samuel și Ezra. Lui îi sunt atribuite cinci lucrări capitale pentru identitatea evreilor ca națiune:

1. Înființarea în Babilon a unei instituții cu numele de „Sinagoga cea mare”;

2. Alcătuirea „canonului” Vechi Testamental: Legea, Profeții și Scrierile;

3. Trecerea de la scrierea antică ebraică la scrierea evreiască cu caractere grafice asiriene;

4. Alcătuirea Cronicilor ca un rezumat al istoriei evreilor și scrierea cărților Ezra și Neemia.

5. Înființarea sinagogilor în care poporul să citească și să învețe Legea.

După 70 de ani de robie, împăratul persan Cir le-a dat dreptul evreilor să se întoarcă în țara lor. Babilonul căzuse între timp sub cucerirea medo-persanilor (538 î. C.). Cir mărturisește că Domnul ,,i-a trezit Duhul” și  ,,i-a poruncit să-I zidească o casă la Ierusalim” (v. 2, 5). De asemenea, decretul lui Cir conținea obligații pentru vecinii Persiei să le dea evreilor aur, argint, vite, lucruri scumpe… și daruri de bunăvoie (v. 6).

Numărul celor întorși din Babilon cu ocazia plecării primului convoi a fost de aproximativ 50.000 de oameni. Cir a poruncit să li se dea evreilor vasele și uneltele care fuseseră luate de babilonieni din Templul de la Ierusalim. Numărul obiectelor înapoiate a fost 5400 (v. 11). Cu 70 de ani înainte, Nebucadnețar i-a prădat și i-a adus prizonieri în Babilon. Acum, la 70 de ani de la acel dramatic eveniment, Cir le restituie vasele și lucrurile sfinte, le dă resurse materiale și scrisori de împuternicire pentru căpeteniile întâlnite pe drum și cele învecinate cu Ierusalimul.

Dumnezeu i-a pedepsit prin Nebucadnețar pentru apostazia lor, însă tot Dumnezeu i-a vorbit lui Cir să îi trimită înapoi în ,,țara în care curge lapte și miere”.

În acești 70 de ani s-au născut câteva generații de copii pe un pământ străin, cu o limbă, o cultură și o religie străină. Acesta este prețul păcatului (idolatriei). Cine nu acceptă să fie convins de Dumnezeu va sfârși să fie constrâns. Uneori, Babilonul este nuiaua lui Dumnezeu! Ce adevăr trist! Ce mici și răi sunt oamenii (uneori)! Câteodată nici măcar de ei nu le este milă.

Fiind timpul rugăciunii, ne vom ruga împreună pentru un duh de pocăință, pentru un duh de sfințire. Să ne rugăm Domnului pentru puterea de a rămâne credincioși și ascultători!

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, February 13, 2024: Ezra 1:1-11 – The Decree and Provisions of Cyrus

The books of Ezra, Nehemiah, and Esther conclude the series of 17 historical books that make up the first section of the Old Testament. Ezra and Nehemiah deal with the “remnant” that returned to Jerusalem and Judea, while Esther explains what happened to the people who chose to remain in Babylon.

Ezra, the writer of the book, is part of the great triumvirate of scholars responsible for writing the Old Testament: Moses, Samuel, and Ezra. Five major works are attributed to him, works that are essential for the identity of the Jews as a nation:

1.     The establishment in Babylon of an institution called “The Great Synagogue”

2.     The composition of the Old Testament “canon”: The Law, The Prophets, and The Writings

3.     The transition from ancient Hebrew writing to Assyrian script Hebrew writing

4.     The writing of the Chronicles as a summary of Jewish history and the writing of the books of Ezra and Nehemiah

5.     The establishment of synagogues where the people could read and learn the Law

After 70 years of captivity, the Persian king Cyrus gave the Jews the right to return to their land. Babylon had meanwhile fallen under the conquest of the Medes and Persians (538 B.C.). Cyrus confesses that the Lord “had stirred up his spirit” and “commanded him to build a house at Jerusalem” (v. 2, 5). Cyrus's decree also contained obligations for Persia’s neighbors to give the Jews gold, silver, livestock, precious things… and voluntary gifts (v. 6).

The number of those who returned from Babylon on the first convoy was about 50,000 people. Cyrus commanded that the vessels and tools that had been taken by the Babylonians from the Temple at Jerusalem be given to the Jews. The number of returned items was 5,400 (v. 11). Seventy years earlier, Nebuchadnezzar had plundered them and brought them as prisoners to Babylon. Now, 70 years after that dramatic event, Cyrus restored the vessels and holy things, gave them material resources, and letters of authorization for the leaders encountered on the road and those neighboring Jerusalem. God had punished them through Nebuchadnezzar for their apostasy, yet it was God who spoke to Cyrus to send them back to the “land flowing with milk and honey.”

In these 70 years, several generations of children were born on a foreign land, with a foreign language, culture, and religion. This is the price of sin (idolatry). Those who do not accept to be convinced by God will end up being compelled. Sometimes, Babylon is God's rod! What a sad truth! How petty and evil people are (sometimes)! Sometimes they do not even pity themselves.

At this time for prayer, let us pray together for a spirit of repentance, for a spirit of sanctification. Let us pray to the Lord for the strength to remain faithful and obedient!