13 decembrie

Vineri, 13 decembrie 2024 – Isaia 26:1-21

Cântarea de laudă în cinstea credincioșiei și bunătății lui Dumnezeu din capitolul 25 continuă și în capitolul 26: ,,În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură.” (vers. 1)

Capitolul 26 este împărțit în mai multe secțiuni:

1. Versetele 1-6 surprind viitorul glorios pe care îl va avea poporul lui Dumnezeu: ,,Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (vers. 3-4)

Dumnezeu, care este ,,Stânca veacurilor”, va binecuvânta cu pace pe toți credincioșii care se vor încrede în El. Profeția precizează că încrederea celor credincioși trebuie să fie pe vecie, oricând și în orice situație.

2. Versetele 7-9 confirmă faptul că cei credincioși care trăiesc în neprihănire vor avea parte de prezența și favoarea divină: ,,Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.” (vers. 7)

În acest pasaj este explicat faptul că neprihănirea este practicarea dreptății. Cine trăiește în dreptate va fi numit neprihănit.

3. Versetele 10-11 demască faptul că oamenii nelegiuiți nu pot înțelege nimic în afara de nuiaua pedepsei: ,,Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului.” (vers. 10)

O lecție de viață foarte importantă este surprinsă în acest pasaj. Faptul că îl ierți pe cel rău nu înseamnă că el se va corecta și va înceta să mai fie rău. Iertarea pe care un om credincios o acordă unui om rău demonstrează că cel credincios se poate controla doar pe sine și alegerile pe care le face. Bunătatea credincioșilor nu va îndrepta răutatea oamenilor răi, ci doar va face mai evidentă diferența dintre cele două categorii de oameni.

4. Versetele 12-15 prezintă apelul ca Dumnezeu să-i scape pe oamenii credincioși care se încred în El: ,,Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numai Numele Tău îl chemăm.” (vers. 13)

5. Versetele 16-19 demonstrează că uneori, în ciuda încrederii pe care oamenii credincioși o au în Dumnezeu, apar încercări și necazuri care au rolul să încerce credința: ,,Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare; au început să se roage când i-ai pedepsit.” (vers. 16) De cele mai multe ori aceste încercări au rolul să corecteze slăbiciunile care apar în viețile credincioșilor.

6. Ultima secțiune, versetele 20-21, exprimă compasiunea și grija de Tată a lui Dumnezeu pentru poporul Său: ,,Du-te, poporul meu, intră în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!” (vers. 20)

Este de-a dreptul impresionantă răbdarea, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru credință și încredere în promisiunile Sale veșnice.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, December 13, 2024 – Isaiah 26:1-21

The song of praise honoring God’s faithfulness and goodness from chapter 25 continues in chapter 26: “In that day this song will be sung in the land of Judah: ‘We have a strong city; God makes salvation its walls and ramparts.’” (v. 1)

Chapter 26 is divided into several sections:

1. Verses 1-6 depict the glorious future that God’s people will have: “You will keep in perfect peace those whose minds are steadfast, because they trust in You. Trust in the Lord forever, for the Lord, the Lord Himself, is the Rock eternal.” (vv. 3-4)
   God, who is “the Rock eternal,” will bless with peace all the faithful who trust in Him. The prophecy emphasizes that the trust of the faithful must be forever and at all times and in all circumstances.
2. Verses 7-9 affirm that the faithful who live in righteousness will experience God’s presence and favor: “The path of the righteous is level; You, the Upright One, make the way of the righteous smooth.” (v. 7)
   This passage explains that righteousness is the practice of justice. Those who live in justice will be called righteous.
3. Verses 10-11 reveal that the wicked cannot understand anything except the rod of discipline: “But when grace is shown to the wicked, they do not learn righteousness; even in a land of uprightness they go on doing evil and do not regard the majesty of the Lord.” (v. 10)
   A profound life lesson is highlighted in this passage. Forgiving the wicked does not mean they will correct themselves or stop being wicked. The forgiveness a faithful person offers to a wicked person demonstrates that the faithful one can control only their own choices. The goodness of the faithful will not correct the wickedness of evil people but will only make the difference between the two groups more apparent.
4. Verses 12-15 present an appeal for God to deliver the faithful who trust in Him: “Lord our God, other lords besides You have ruled over us, but Your name alone do we honor.” (v. 13)
5. Verses 16-19 demonstrate that, at times, despite the trust that the faithful have in God, trials and hardships arise to test their faith: “Lord, they came to You in their distress; when You disciplined them, they could barely whisper a prayer.” (v. 16)
   Most of the time, these trials are meant to correct weaknesses that appear in the lives of the faithful.
6. The last section, verses 20-21, expresses God’s fatherly compassion and care for His people: “Go, my people, enter your rooms and shut the doors behind you; hide yourselves for a little while until His wrath has passed by.” (v. 20)

God’s patience, kindness, and love are truly remarkable. Let us pray for faith and trust in His eternal promises.