12 septembrie

Vineri, 12 septembrie 2025, Luca 2:1-52

Luca 2 descrie întruparea Mântuitorului Isus Cristos și primele momente din copilăria Sa.

Mesajul capitolului doi conține câteva idei profunde:

·      Umilința este împletită cu gloria prin faptul că întruparea Domnului are loc între animalele din grajd, însă este vestită de îngeri.

·      Mântuirea, fiind universală, este pentru toate națiunile, nu doar pentru Israel.

·      Duhul Sfânt îi inspiră pe Simeon și Ana, însă este prezent și în vestirea către păstorii de pe câmpia Betleemului.

Capitolul de față poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Întruparea Mântuitorului Isus Cristos (vers. 1–7)
„Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle…” (vers. 7) Narațiunea începe cu menționarea recensământului poruncit de regele roman Cezar August, care îi obligă pe Iosif și Maria să meargă la Betleem. Această ancorare într-un cadru istoric concret demonstrează că evenimentele descrise în Evanghelie se înscriu în istoria universală și nu sunt doar o tradiție iudaică locală. Pentru că nu au găsit loc de găzduire la hanul din Betleem și pe Maria au apucat-o durerile nașterii, Pruncul Isus a fost născut în grajdul animalelor, înfășat și pus în iesle. Simplitatea locului unde S-a născut Mesia subliniază smerenia întrupării.

2.     Vestirea îngerilor – gloria cerească arătată celor umili (vers. 8–20)
Îngerul vestește păstorilor întruparea lui Mesia Cel așteptat: „Nu vă temeți; căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul…” (vers. 10). Un înger a vestit Mariei, un înger a vestit lui Iosif și un înger vestește păstorilor. Primul colind a fost cântat de îngeri: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ” (vers. 14). Evanghelia se adresează mai întâi celor smeriți și marginalizați. Să facem și noi la fel. Reacția păstorilor contrastează cu ignoranța celor mari din Ierusalim (Matei 2): „Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu…” (vers. 20)

3.     Împlinirea Legii la Templu (vers. 21–24)
Pruncul este numit Isus după cuvântul îngerului și este tăiat împrejur după Lege (vers. 21). Ascultarea lui Iosif și Maria de Lege ne învață respectul pentru disciplina spirituală. Părinții Pruncului aduc jertfa săracului – două turturele sau doi pui de porumbel (vers. 24).

4.     Mărturia lui Simeon și a Anei (vers. 25–38)
Simeon, om temător de Dumnezeu și călăuzit de Duhul Sfânt, Îl recunoaște pe Isus ca „mântuirea” și „lumina pentru neamuri” (vers. 30–32). Ana, o văduvă credincioasă, „nu se depărta de Templu” (vers. 37). Mărturia lui Simeon și Ana ne arată valoarea rugăciunii și a așteptării cu credincioșie și perseverențǎ: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău… căci au văzut ochii mei mântuirea Ta…” (vers. 29-30)

5.     Întoarcerea la Nazaret și copilăria lui Isus (vers. 39–40)
„Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” (vers. 40)

6.     Isus la 12 ani în Templu (vers. 41–52)
Iosif, Maria și Isus la 12 ani mergeau în fiecare an la Templul din Ierusalim la sărbătoarea Paștelui (vers. 41). Într-un an, când Isus avea vârsta de 12 ani, părinții au plecat spre casă și nu au observat că Isus a rămas în Templu. Când au conștientizat absența Lui, s-au întors și L-au găsit discutând cu învățătorii (vers. 46–47). Explicația Lui se constituie în prima Sa afirmație teologică: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (vers. 49). Aici apare pentru prima dată conștientizarea identității Sale. După ce s-au întors la Nazaret, Scriptura menționează faptul că Isus „le era supus” (vers. 51). Adolescentul Isus conștientizează chemarea Sa divină, dar trăiește în ascultare și maturizare umană.

Oricât de sus vom ajunge în viața spirituală și în slujirea din biserică, să nu uităm să fim supuși și smeriți. Să ne rugăm să fim găsiți în voia lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, September 12, 2025, Luke 2:1-52

Luke 2 describes the incarnation of the Savior Jesus Christ and the first moments of His childhood.

The message of chapter two contains several profound ideas:
• Humility is intertwined with glory, since the incarnation of the Lord takes place among the animals in a stable, yet is announced by angels.
• Salvation, being universal, is for all nations, not just for Israel.
• The Holy Spirit inspires Simeon and Anna, but He is also present in the announcement to the shepherds on the fields of Bethlehem.

This chapter can be divided into several sections:

1.     The Incarnation of the Savior Jesus Christ (vv. 1–7)
“And she gave birth to her firstborn, a son. She wrapped him in cloths and placed him in a manger…” (v. 7) The narrative begins with the mention of the census ordered by the Roman emperor Caesar Augustus, which forced Joseph and Mary to go to Bethlehem. This anchoring in a concrete historical framework demonstrates that the events described in the Gospel belong to universal history and are not just a local Jewish tradition. Because they did not find lodging at the inn in Bethlehem and Mary went into labor, the Child Jesus was born in the stable of animals, wrapped, and placed in a manger. The simplicity of the place where the Messiah was born underlines the humility of the incarnation.

2.     The Announcement of the Angels – Heavenly Glory Revealed to the Humble (vv. 8–20)
The angel announces to the shepherds the incarnation of the awaited Messiah: “Do not be afraid. I bring you good news that will cause great joy for all the people.” (v. 10). An angel announced to Mary, an angel announced to Joseph, and an angel announces to the shepherds. The first carol was sung by angels: “Glory to God in the highest heaven, and on earth peace” (v. 14). The Gospel is addressed first to the humble and marginalized. Let us do the same. The reaction of the shepherds contrasts with the ignorance of the rulers in Jerusalem (Matthew 2): “The shepherds returned, glorifying and praising God…” (v. 20)

3.     The Fulfillment of the Law at the Temple (vv. 21–24)
The Child is named Jesus according to the angel’s word and is circumcised according to the Law (v. 21). The obedience of Joseph and Mary to the Law teaches us respect for spiritual discipline. The parents of the Child bring the offering of the poor—two turtledoves or two young pigeons (v. 24).

4.     The Testimony of Simeon and Anna (vv. 25–38)
Simeon, a man who feared God and was led by the Holy Spirit, recognized Jesus as “salvation” and “a light for revelation to the Gentiles” (vv. 30–32). Anna, a faithful widow, “never left the temple” (v. 37). The testimony of Simeon and Anna shows us the value of prayer and of waiting with faithfulness and perseverance: “Sovereign Lord, as you have promised, you may now dismiss your servant in peace. For my eyes have seen your salvation…” (vv. 29-30)

5.     The Return to Nazareth and the Childhood of Jesus (vv. 39–40)
“And the child grew and became strong; he was filled with wisdom, and the grace of God was on him.” (v. 40)

6.     Jesus at 12 Years Old in the Temple (vv. 41–52)
Joseph, Mary, and Jesus at age twelve went every year to the Temple in Jerusalem for the Feast of the Passover (v. 41). One year, when Jesus was twelve years old, His parents left for home without realizing that He had stayed behind in the Temple. When they became aware of His absence, they returned and found Him discussing with the teachers (vv. 46–47). His explanation forms His first theological statement: “Why were you searching for me? Didn’t you know I had to be in my Father’s house?” (v. 49). Here, for the first time, His awareness of His identity appears. After they returned to Nazareth, Scripture mentions that Jesus “was obedient to them” (v. 51). The adolescent Jesus was aware of His divine calling but lived in obedience and human maturity.

No matter how high we may rise in spiritual life and in service in the church, let us not forget to be submissive and humble. Let us pray to be found in the will of God.