11 septembrie

Luni, 11 septembrie 2023, 1 Samuel 15:1-35 – Eșecul lui Saul cu amaleciții

Amaleciții erau un trib nomad, care locuia în partea de sud a lui Iuda, în deșertul Neghev și Sinai, la sud de Iudeea. Amalec a fost fiul lui Elifaz și nepotul lui Esau. ,,Timna era țiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec.” (Geneza 36:12,16) Deci amaleciții erau verișorii israelienilor.

Israel i-a întâlnit prima oară pe amaleciți la Refidim, în pustia Sinai (Exod 17:8-13; Deuteronom 25:17-18). Amaleciții au fost primul popor care a declarat război evreilor și a blocat drumul lor după ieșirea din Egipt, în drumul spre Țara Promisă. Din cauza acestui atac, amaleciții au intrat sub blestemul divin și trebuiau să fie nimiciți (Deuteronom 25:19; 1 Samuel 15:2-3). Mai mult, amaleciții l-au ajutat pe Eglon, regele Moabului, să atace teritoriul israelian (Judecători 3:13), iar mai târziu s-au alăturat madianiților și fiilor Răsăritului ca să distrugă ogoarele şi turmele evreilor. Ghedeon i-a alungat pe amaleciți (Judecători 6:3-5, 33; 7:12; 10:12).

Când Saul a fost uns împărat peste Israel, prorocul Samuel i-a adus aminte porunca lui Moise: ,,Du-te și bate-l pe Amalec, nimicește-l cu desăvârșire” (1 Samuel 15:3). Saul nu a ascultat; dimpotrivă, ,,a nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă” (1 Samuel 15:9). Când a văzut împăratul cât de grase erau oile și vitele amalecite, s-a gândit că este o ocazie potrivită să braveze în fața evreilor, prezentând această pradă de război ca o dovadă a capacității lui de conducător (vers. 9). În fața profetului Samuel și-a justificat neascultarea spunând că, la insistența poporului, a păstrat aceste animale pentru jertfă (vers. 13, 15). Pentru această neascultare Dumnezeu l-a lepădat pe Saul.

Samuel l-a confruntat, amintindu-i un principiu important în slujire: ,,Ascularea face mai mult decât jertfele. Și păzirea cuvântului lui Dumnezeu face mai mult decât grăsimea berbecilor” (vers. 22). Pentru Saul, scopul scuză mijloacele.

Înțelegând că Dumnezeu l-a lepădat, Samuel nu l-a vizitat nicioadată pe Saul (vers. 35). Mai târziu, după moartea sa, un amalecit i-a furat cununa și brățara împărătească, și i le-a dus lui David, mințind că el a ucis pe Saul (2 Samuel 1:10). David l-a ucis pe tânărul amalecit mincinos, care se aștepta la o recompensă necuvenită. ,,Nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului?”, l-a întrebat noul rege.

Fiind timpul rugăciunii, ne vom smeri la picioarele Dumnezeului care a făcut ceruruile și pământul și-I vom mulțumi pentru dreptatea Sa desăvârșită. În cea de-a doua parte a rugăciunii vom cere Domnului să ne dea putere pentru a numi răul, rău și binele, bine. Uneori, pentru a brava sau pentru alte interese personale suntem tentați să numim binele sau răul în funcție de circumstanță, nu în funcție de adevăr. Saul a folosit această metodă și a fost lepădat de Domnul.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, September 11, 2023: 1 Samuel 15:1-35 – Saul's Failure With the Amalekites

The Amalekites were a nomadic tribe that lived in the southern part of Judah, in the Negev and Sinai desert, south of Judea. Amalek was the son of Eliphaz and the grandson of Esau. “Timna was a concubine to Eliphaz, Esau’s son; she bore Amalek to Eliphaz.” (Genesis 36:12,16) Therefore, the Amalekites were cousins of the Israelites.

Israel first encountered the Amalekites at Rephidim, in the wilderness of Sinai (Exodus 17:8-13; Deuteronomy 25:17-18). The Amalekites were the first nation to declare war on the Jews and blocked their way after their exodus from Egypt, en route to the Promised Land. Because of this attack, the Amalekites were cursed by God and were to be destroyed (Deuteronomy 25:19; 1 Samuel 15:2-3). Moreover, the Amalekites assisted Eglon, the king of Moab, in attacking Israelite territory (Judges 3:13), and later joined the Midianites and the people of the East to destroy the fields and flocks of the Jews. Gideon drove out the Amalekites (Judges 6:3-5, 33; 7:12; 10:12).

When Saul was anointed king over Israel, the prophet Samuel reminded him of Moses' command, “Go and strike down Amalek, and totally destroy all that belongs to them” (1 Samuel 15:3). Saul did not obey; instead, “these they were unwilling to destroy completely, but everything that was despised and weak they totally destroyed” (1 Samuel 15:9). Seeing how fat the Amalekite sheep and cattle were, he thought it was an appropriate opportunity to boast in front of the Jews, presenting spoils of war as proof of his leadership capabilities (verse 9). In front of the prophet Samuel, he justified his disobedience by saying that at the people's insistence, he kept these animals for sacrifice (verses 13, 15). Because of this disobedience, God rejected Saul.

Samuel confronted him, reminding him of an essential principle in service: “To obey is better than sacrifice. And to heed is better than the fat of rams” (verse 22). For Saul, the end justified the means.

Realizing that God had rejected him, Samuel never visited Saul again (verse 35). Later, after his death, an Amalekite stole his royal crown and bracelet, and brought them to David, falsely claiming he had killed Saul (2 Samuel 1:10). David killed the lying Amalekite youth, who expected an undeserved reward. “Were you not afraid to lay your hands on the Lord's anointed?” the new king asked.

Since it is the time for prayer, we will humble ourselves at the feet of the God who made the heavens and the earth and thank Him for His perfect justice. In the second part of our prayer, we will ask the Lord to give us the strength to call evil, evil and good, good. Sometimes, to boast or for other personal interests, we are tempted to label good or evil depending on the circumstance, not based on the truth. Saul used this method and was rejected by the Lord.