11 octombrie

Sâmbătă, 11 octombrie 2025, Ioan 7:1-53

Acțiunea din capitolul 7 se petrece în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Corturilor (Sucot), comemorând călătoria evreilor prin pustie și protecția lui Dumnezeu. Această sărbătoare ținea șapte zile, conform poruncii biblice din Leviticul 23:34: „În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea este Sărbătoarea Corturilor, timp de șapte zile, pentru Domnul.”

Ioan 7 se constituie într-o trecere de la popularitatea miracolelor Domnului la polarizarea opiniei publice. Ioan descrie descoperirea treptată a identității Mântuitorului în mijlocul necredinței:

(a)            Tensiunea crescândă dintre El și conducătorii religioși
(b) Mulți ucenici Îl părăsesc în urma predicii despre „Pâinea vieții” (capitolul 6)
(c) Se confruntă cu necredința fraților Săi în timpul Sărbătorii Corturilor
(d) Accentuarea confuziei mulțimilor
(e) Creșterea ostilității liderilor iudei

În ciuda acestei controverse, Domnul Isus Se revelează ca Izvorul vieții și Trimisul lui Dumnezeu.

1.     Planul și timpul lui Dumnezeu (vers. 1–9)

Secțiunea aceasta, care explică dialogul dintre Isus și frații Lui, se desfășoară în Galileea. Frații lui Isus Îl îndeamnă să meargă la Ierusalim pentru „publicitate” (vers. 3–4), însă El le răspunde: „Vremea Mea n-a sosit încă.” (vers. 6) Credința autentică nu se bazează pe presiune sau publicitate, ci pe ascultarea de voia lui Dumnezeu.

2.     Confuzia și murmurul mulțimii (vers. 10–24)

Activitatea din restul capitolului se mută la Ierusalim. Mântuitorul ajunge mai târziu la Ierusalim: „După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.” (vers. 10)

Domnul participă la Sărbătoarea Corturilor, dar mai discret, provocând în rândul oamenilor o dezbatere intensă despre cine este El: „Unde este El?”, „Este El Mesia?”, „De unde vine?”, „Cum, din Galileea are să vină Hristosul?”, „De ce nu este arestat?”, „Este bun?”, „Înșală poporul?”

Toate aceste întrebări demonstrează dimensiunea confuziei din mintea oamenilor. Toți evreii așteptau un Mesia care să vină „în mod glorios”, dar nu „din Galileea”.

Pe lângă confuzia oamenilor întâlnim și contestarea liderilor religioși, care se legau de faptul că Isus nu are „școală rabinică (teologică)” (vers. 15). Este ușor să găsești argumente atunci când ești rău intenționat: „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (vers. 24)

Cunoașterea autentică a lui Isus cere discernământ spiritual, nu judecată subiectivă și superficială. Domnul le sugerează criteriul discernământului: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” (vers. 17)

3.     Dezbaterea despre originea lui Isus – originea cerească este respinsă (vers. 25–36)

Liderii vor să-L prindă, dar „Ei căutau deci să-L prindă şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.” (vers. 30)

Identitatea lui Cristos este respinsă din cauza presupunerilor omenești: „Ştim de unde este omul acesta” (vers. 27). Cristos le răspunde: „Pe Mine M-a trimis Cel ce este adevărat, pe care voi nu-L cunoaşteţi.” (vers. 28–29)

4.     Isus oferă apa vie a Duhului Sfânt (vers. 37–39)

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (vers. 37–38)

Mântuitorul a făcut această afirmație în timpul în care preotul turna apă. În fiecare dimineață a sărbătorii, un preot cobora la izvorul Siloam, lua apă într-un vas de aur și o aducea la Templu.

Turnarea apei la Sucot avea multe semnificații: belșugul agricol, apa izvorâtă din stâncă…

5.     Reacții diferite cu privire la persoana și activitatea Mântuitorului (vers. 40–53)

„S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui.” (vers. 43)

Aprozii trimiși să-L prindă au fost cuceriți de profunzimea mesajului Său, încât s-au întors fără El: „De ce nu L-aţi adus?” Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” (vers. 45–46)

Nicodim apără dreptatea și aduce argumente raționale: „Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” (vers. 51)

Mulțimea spunea lucruri diferite:
„Acesta este cu adevărat Prorocul.” (vers. 40)
„Acesta este Hristosul.” (vers. 41a)
„Alţii ziceau: ‘Cum, din Galileea are să vină Hristosul?’” (vers. 41b)

Argument superficial: „Dar Hristosul nu vine din Galileea!” (vers. 41–42)
Argument subiectiv: „Niciunul din căpetenii sau din farisei nu a crezut în El.” (vers. 48)

Argument terminal: autoritățile religioase (farisei, preoți, leviți) complotau să-L omoare (vers. 1, 19).

Batjocură în loc de argumente: „Şi tu eşti din Galileea?” (vers. 52)

Cuvintele Mântuitorului expun ipocrizia religioasă și provoacă o alegere personală.

Oriunde și oricând, adevărul despre Isus Cristos polarizează inimile oamenilor, pentru că unii cred, alții nu cred, iar alții sunt ostili. Necredința are multiple fețe: cinism (frații Lui), superficialitate (mulțimea), ipocrizie (fariseii)…

Credința autentică implică discernământ, curaj și deschidere la revelație. Să ne rugăm pentru înțelepciune, discernământ, călăuzire și, mai presus de orice, o inimă curată.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, October 11, 2025 – John 7:1–53

The events of chapter 7 take place in Jerusalem, during the Feast of Tabernacles (Sukkot), commemorating the Israelites’ journey through the wilderness and God’s protection. This feast lasted seven days, according to the biblical command in Leviticus 23:34: “On the fifteenth day of the seventh month the Lord’s Festival of Tabernacles begins, and it lasts for seven days.”

John 7 marks a transition from the popularity of the Lord’s miracles to the polarization of public opinion. John describes the gradual revelation of the Savior’s identity amid unbelief:
(a) The growing tension between Him and the religious leaders
(b) Many disciples leave Him after the sermon on “the Bread of Life” (chapter 6)
(c) He faces the unbelief of His brothers during the Feast of Tabernacles
(d) The increasing confusion among the crowds
(e) The growing hostility of the Jewish leaders

Despite the controversy, the Lord Jesus reveals Himself as the Source of life and the One sent by God.

1.     God’s Plan and Timing (vv. 1–9)

This section, explaining the dialogue between Jesus and His brothers, takes place in Galilee. Jesus’ brothers urge Him to go to Jerusalem for “public exposure” (vv. 3–4), but He replies: “My time is not yet here.” (v. 6) Genuine faith is not based on pressure or publicity but on obedience to God’s will.

2.     The Confusion and Murmuring of the Crowd (vv. 10–24)

The rest of the chapter takes place in Jerusalem. The Savior arrives there later: “However, after His brothers had left for the festival, He went also, not publicly, but in secret.” (v. 10)

Jesus participates in the Feast of Tabernacles, but quietly, which sparks intense debate among the people about who He is: “Where is He?”, “Is He the Messiah?”, “Where does He come from?”, “How can the Messiah come from Galilee?”, “Why hasn’t He been arrested?”, “Is He good?”, “Does He deceive the people?”

All these questions show the extent of the people’s confusion. The Jews expected a Messiah who would come “in glory,” but not “from Galilee.”

In addition to the people’s confusion, we also see the challenge of the religious leaders, who objected that Jesus lacked “rabbinic (theological) training” (v. 15). It is easy to find arguments when one’s heart is ill-intentioned: “Stop judging by mere appearances, but instead judge correctly.” (v. 24)

True knowledge of Jesus requires spiritual discernment, not superficial or subjective judgment. The Lord gives them the key to discernment: “Anyone who chooses to do the will of God will find out whether My teaching comes from God or whether I speak on My own.” (v. 17)

3.     The Debate over Jesus’ Origin – His Heavenly Origin Is Rejected (vv. 25–36)

The leaders want to seize Him, but “At this they tried to seize Him, but no one laid a hand on Him, because His hour had not yet come.” (v. 30)

The identity of Christ is rejected because of human assumptions: “We know where this man is from.” (v. 27) Christ answers: “Yes, you know Me, and you know where I am from. I am not here on My own authority, but He who sent Me is true. You do not know Him.” (vv. 28–29)

4.     Jesus Offers the Living Water of the Holy Spirit (vv. 37–39)

“Let anyone who is thirsty come to Me and drink. Whoever believes in Me, as Scripture has said, rivers of living water will flow from within them.” (vv. 37–38)

The Savior made this declaration during the water-pouring ceremony. Each morning of the feast, a priest would go down to the Pool of Siloam, draw water in a golden pitcher, and bring it to the Temple.

The pouring of the water at Sukkot symbolized many things: agricultural abundance, the water that flowed from the rock…

5.     Different Reactions to the Person and Ministry of the Savior (vv. 40–53)

“Thus the people were divided because of Jesus.” (v. 43)

The officers sent to arrest Him were captivated by the depth of His message and returned without Him: “Why didn’t you bring Him in?” The officers replied, “No one ever spoke the way this man does.” (vv. 45–46)

Nicodemus defends justice and presents a rational argument: “Does our law condemn a man without first hearing him to find out what he has been doing?” (v. 51)

The crowd said different things:
“Surely this man is the Prophet.” (v. 40)
“He is the Messiah.” (v. 41a)
“How can the Messiah come from Galilee?” (v. 41b)

A superficial argument: “Does not the Scripture say that the Messiah will come from David’s descendants and from Bethlehem, the town where David lived?” (vv. 41–42)
A subjective argument: “Have any of the rulers or of the Pharisees believed in Him?” (v. 48)
A terminal argument: the religious authorities (Pharisees, priests, Levites) plot to kill Him (vv. 1, 19).

Mockery replaces reason: “Are you from Galilee, too?” (v. 52)

The words of the Savior expose religious hypocrisy and demand a personal choice.

Everywhere and at all times, the truth about Jesus Christ divides hearts—some believe, others doubt, and still others oppose. Unbelief takes many forms: cynicism (His brothers), superficiality (the crowds), hypocrisy (the Pharisees)…

Authentic faith requires discernment, courage, and openness to revelation. Let us pray for wisdom, discernment, guidance, and above all, a pure heart.