11 mai

Sâmbătă, 11 mai 2024, Psalm 14:1-7

Psalmul 14 este unul dintre psalmii atipici ai lui David. De obicei, psalmii lui încep cu laude la adresa lui Dumnezeu sau cu plângeri și implorarea ajutorului divin. De data aceasta însă David atacă necredința și scepticismul, chemându-i pe oameni la înțelepciunea de a-L căuta pe Dumnezeu.

Atât psalmul 14:1, cât și 53:1 spun: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»”. David nu se referă la o nebunie medicală, ci la una morală. Aici nu este vorba de o dereglare mintală, ci un derapaj etic. Biblia nu pune la îndoială discernământul și inteligența oamenilor care nu cred în Dumnezeu, ci remarcă tendința depravării universale a omenirii.

În textul de față, cuvântul evreiesc e nabal se referă la o persoană neinteresată de adevărul moral, religios, o persoană lipsită de pietate. Următorul verset (vers. 2) enumeră câteva caracteristici ale omului ,,nebun”/nereligios: „S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.”

a)     Nebunii sunt netrebnici – răi, păcătoși: ,,…toți au rătăcit, toți au devenit niște netrebnici” (vers. 3).

b)    Nebunii săvârșesc fărădelegea: ,,Și-au pierdut mintea cei ce săvârșesc fărădelegea” (vers. 4a).

c)     Ei îi persecută pe oamenii buni: ,,mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea” (vers. 4b).

d)    Nebunii nu au o relație personală cu Dumnezeu: ,,…nu cheamă pe Domnul” (vers. 4c).

e)     Ei sunt batjocoritori față de cei nenorociți: ,,Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit” (vers. 6).

Ideea pe care o transmite psalmul 14:1-2 este că oamenii păcătoși nu cred în Dumnezeu.

Ateul Aldous Huxley, pentru a scăpa de condamnarea conștiinței, a respins ideea existenței lui Dumnezeu. Așa a ajuns să scrie în cartea sa ,,Scopuri și mijloace” următoarea explicație: „Am avut motive să nu vreau ca lumea să aibă un înțeles și, în consecință, am presupus că nu are, și am putut, fără nicio dificultate, să găsesc motive satisfăcătoare pentru această presupunere. Filosoful care nu găsește niciun rost în lume nu e preocupat în mod exclusiv de o problemă de metafizică pură. El e, de asemenea, preocupat să dovedească că nu există un motiv valid pentru care el personal nu ar trebui să facă așa cum vrea să facă. În ceea ce mă privește, și fără îndoială în cazul majorității prietenilor mei, filosofia lipsei de înțeles a fost în esență un instrument de eliberare dintr-un anumit sistem moral. Am obiectat față de moralitate pentru că interfera cu libertatea noastră sexuală. Cei care susțin acest sistem au pretins că întruchipa înțelesul – înțelesul creștin, au insistat ei – al lumii. A existat o singură metodă simplă, admirabilă, de a combate acești oameni și de a ne justifica în revolta noastră erotică: urma să negăm că lumea are vreun înțeles.”

Încercați să observați cât de bine a surprins regele David un astfel de raționament în versetul 1: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»”.

Ateii nu resping ideea existenței lui Dumnezeu pentru că au argumente suficiente, ci pentru că doresc să-și trăiască viața eliberați de constrângerile morale pe care le implică existența lui Dumnezeu.

,,Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” (v. 22) ,,S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit…” (Romani 1:18)

Toate lucrurile din interiorul și exteriorul nostru sunt îmbibate de existența și dragostea lui Dumnezeu.

,,Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi…” (Romani 1:19-20)

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească cu orice preț de această nebunie, pe noi și pe toți cei dragi nouă. De asemenea, să nu uităm că Dumnezeu ne-a încredințat perspectiva vindecării acestor oameni prin împărtășirea Evangheliei: ,,Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20)

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, May 11, 2024 – Psalm 14:1-7

Psalm 14 is one of David's atypical psalms. Usually, his psalms start with praises to God or with laments and pleas for divine help. This time, however, David confronts unbelief and skepticism, calling on people to the wisdom of seeking God.

Both Psalm 14:1 and 53:1 state: “The fool says in his heart, 'There is no God.'” David is not referring to a medical folly, but to a moral one. This is not about a mental disorder, but an ethical derailment. The Bible does not question the discernment and intelligence of those who do not believe in God but notes a tendency towards the universal depravity of mankind.

In the text, the Hebrew word 'nabal' refers to a person uninterested in moral, religious truth, a person devoid of piety. The following verse (v. 2) lists some characteristics of the “fool”/irreligious man: “The people are corrupt, their deeds are vile; there is no one who does good.”

f)     Fools are worthless—evil, sinful: “…all have turned away, all have become corrupt…” (v. 3).

g)    Fools commit iniquity: “Those who do evil have become corrupt…” (v. 4a).

h)    They persecute the good people: “…they devour my people as though eating bread…” (v. 4b).

i)      Fools do not have a personal relationship with God: “…they do not call on the LORD” (v. 4c).

j)      They mock the needy: “You evildoers frustrate the plans of the poor…” (v. 6).

The idea conveyed by Psalm 14:1-2 is that sinful people do not believe in God.

The atheist Aldous Huxley, to escape the condemnation of his conscience, rejected the idea of the existence of God. This led him to write in his book “Ends and Means” the following explanation: “I had motives for not wanting the world to have a meaning; consequently, assumed it had none, and was able without any difficulty to find satisfying reasons for this assumption. The philosopher who finds no meaning in the world is not concerned exclusively with a problem in pure metaphysics; he is also concerned to prove that there is no valid reason why he personally should not do as he wishes to do. For myself, as, no doubt, for most of my contemporaries, the philosophy of meaninglessness was essentially an instrument of liberation from a certain system of morality. We objected to the morality because it interfered with our sexual freedom. The supporters of this system claimed that it embodied the meaning—the Christian meaning, they insisted—of the world. There was one admirably simple method of confuting these people and justifying ourselves in our erotic revolt: we would deny that the world had any meaning whatsoever.“

Try to notice how well King David captured such reasoning in verse 1: “The fool says in his heart, 'There is no God.'”

Atheists do not reject the idea of God's existence because they have sufficient arguments, but because they want to live their lives free from the moral constraints that the existence of God implies. “The wrath of God is being revealed from heaven against all the godlessness and wickedness of people, who suppress the truth by their wickedness…” (Romans 1:18) “For although they claimed to be wise, they became fools…” (Romans 1:22)

Everything within and outside of us is infused with the existence and love of God.

“For since the creation of the world God's invisible qualities—his eternal power and divine nature—have been clearly seen, being understood from what has been made, so that people are without excuse…” (Romans 1:20)

Let us pray to God to protect us at all costs from this folly, both us and all our loved ones. Also, let's not forget that God has entrusted us with the perspective of healing these people by sharing the Gospel: “Then Jesus came to them and said, 'All authority in heaven and on earth has been given to me. Therefore go and make disciples of all nations, baptizing them in the name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit, and teaching them to obey everything I have commanded you. And surely I am with you always, to the very end of the age.'” (Matthew 28:18-20)