10 mai

Vineri, 10 mai 2024, Psalm 13:1-6

Acest psalm consemnează strigătul lui David care trecea prin mari încercări. Pentru că nu a primit răspuns la rugăciune, regele a crezut că Dumnezeu l-a uitat: ,,Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde fața de mine”? (vers. 1)

David avea frământări interioare: ,,Până când voi avea sufletul plini de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi?” (vers. 2a) De asemenea, vrăjmașii îi puneau viața în pericol: ,,Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?” (vers. 2b)

De patru ori se repetă expresia ,,până când” în primele două versete. David se temea să nu fie ucis de dușmanii lui: ,,…ca să n-adorm somnul morții” (vers. 3b).

Ultimele două versete remarcă încrederea lui David în suveranitatea lui Dumnezeu: ,,Eu am încredere în bunătatea Ta” (vers. 5a). Încrederea în Dumnezeu a adus bucurie în inima lui David: ,,Sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale” (vers. 5b). Fără încredere nu există bucurie.

Încrederea în Dumnezeu îl ridică pe David deasupra fricii și inima i se umple de bucurie. La rândul ei, bucuria se exteriorizează prin cântare în cinstea Domnului: ,,Cânt Domnului căci mi-a făcut mult bine” (vers. 6).

Îngrijorarea lui David i-a adus frică (vers. 1-2), iar încrederea i-a adus bucurie și veselie (vers. 5-6). Nu încercarea prin care trecem ne fură bucuria, ci modul greșit de a ne raporta la încercare.

Ne vom ruga împreunăm cerând de la Dumnezeu puterea de a gestiona cu încredere orice încercare din viața noastră. Chiar dacă Dumnezeu nu răspunde când dorim noi, El răspunde când este timpul potrivit.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, May 10, 2024 – Psalm 13:1-6

This psalm records David's cry as he went through great trials. Because he hadn't received an answer to his prayer, the king believed that God had forgotten him: “How long, Lord? Will you forget me forever? How long will you hide your face from me?” (v. 1).

David had inner turmoil: “How long must I wrestle with my thoughts and day after day have sorrow in my heart? How long will my enemy triumph over me?” (v. 2).

The phrase “how long” is repeated four times in the first two verses. David feared that his enemies might kill him: “Give light to my eyes, or I will sleep in death, and my enemy will say, ‘I have overcome him’ and my foes will rejoice when I fall” (vv. 3-4).

The last two verses emphasize David's trust in God's sovereignty: “But I trust in your unfailing love; my heart rejoices in your salvation” (v. 5).

Trusting in God brought joy to David's heart: “I will sing the Lord’s praise, for he has been good to me” (v. 6). Without trust, there is no joy. Trusting in God lifted David above his fears, filling his heart with joy. In turn, this joy was expressed through songs of praise to the Lord.

David's worry brought him fear (vv. 1-2), while his trust brought him joy and gladness (vv. 5-6). It's not the trials we go through that steal our joy, but our wrong way of approaching them.

We will pray together, asking God for the strength to confidently handle any challenge in our lives. Even if God doesn't answer when we want, He answers when the time is right.