11 iulie

Vineri, 11 iulie 2025, Zaharia 1:1-21

Zaharia, fiul lui Berechia, s-a născut în Babilon, însă a fost preot și profet în Ierusalim, contemporan cu profetul Hagai. El a slujit trei ani și apoi a fost omorât „între tindă și altar” (Matei 23:35).

Împreună cu administratorul Zorobabel, marele preot Iosua și profetul Hagai, Zaharia a slujit înaintea Domnului începând cu anul 520 î.Hr. Numele Zaharia este întâlnit de 29 de ori pe paginile Bibliei și înseamnă „Dumnezeu își aduce aminte”. Cartea lui Zaharia a fost scrisă în anul 520 î.Hr., după întoarcerea evreilor din exilul babilonian, în timpul domniei lui Darius I, regele Persiei.

Tema centrală a capitolului 1 îmbină mustrarea pentru păcatele trecutului și primirea viziunilor profetice în legătură cu reconstrucția Ierusalimului și în mod deosebit a Templului. Poporul era apatic, nostalgic după gloria din trecut, lipsit de speranță și viziune, temător de vecini și neîncrezător în promisiunile lui Dumnezeu.

Capitolul 1 poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Chemare la pocăință (vers. 1–6) „Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi.” (vers. 3) Dumnezeu îndeamnă poporul prin Zaharia să nu urmeze modelul părinților lor care nu au ascultat de mesajul divin adus prin profeți: „Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: ‹Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre rele și de la faptele voastre rele!”›” (vers. 4)

2.     Viziunea călăreților și asigurarea restaurării Ierusalimului (vers. 7–17) Zaharia vede un om călare pe un cal roșu printre mirturi (vers. 8). Îngerul Domnului mijlocește pentru Ierusalim: „Până când nu vei avea milă de Ierusalim?” (vers. 12) Răspunsul Domnului: „Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită.” (vers. 16) Chiar când nu înțelegem tăcerea lui Dumnezeu, El veghează și are un plan de restaurare.

3.     Viziunea celor patru coarne și patru fierari – judecata asupra celor ce au asuprit Israelul (vers. 18–21) Coarnele simbolizează puterile care au distrus Israelul (vers. 19). Fierarii sunt instrumentele lui Dumnezeu pentru a le înfrânge: „Coarnele au risipit pe Iuda… fierarii vin să le taie.” (vers. 21) Dumnezeu este drept și intervine în favoarea poporului Său. Pocăința poporului deschide ușa restaurării, pentru că Dumnezeu nu rămâne mâniat pe vecie.

Zaharia 1 este o chemare la trezire spirituală. Dumnezeu nu doar mustră, ci mângâie; nu doar judecă, ci restaurează. El caută o inimă care să se întoarcă la El și promite că Se va întoarce cu îndurare.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru mângâiere, restaurare și îndurare.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, July 11, 2025, Zechariah 1:1-21

Zechariah, son of Berekiah, was born in Babylon but was a priest and prophet in Jerusalem, a contemporary of the prophet Haggai. He served for three years and was then killed “between the temple and the altar” (Matthew 23:35).

Together with the governor Zerubbabel, the high priest Joshua, and the prophet Haggai, Zechariah served before the Lord starting in 520 B.C. The name Zechariah appears in the Bible 29 times and means “God remembers.” The book of Zechariah was written in 520 B.C., after the return of the Jews from the Babylonian exile, during the reign of Darius I, king of Persia.

The central theme of chapter 1 blends the rebuke for past sins and the reception of prophetic visions concerning the reconstruction of Jerusalem, especially the Temple. The people were apathetic, nostalgic for past glory, lacking hope and vision, fearful of neighbors, and distrustful of God’s promises.

Chapter 1 can be divided into several sections:

1.     Call to repentance (vv. 1–6)
“Return to Me, declares the Lord Almighty, and I will return to you.” (v. 3)
God urges the people through Zechariah not to follow the pattern of their ancestors who did not listen to the divine message brought by the prophets: “Do not be like your ancestors, to whom the earlier prophets proclaimed: This is what the Lord Almighty says: ‘Turn from your evil ways and your evil practices.’” (v. 4)

2.     The vision of the horsemen and the assurance of Jerusalem’s restoration (vv. 7–17)
Zechariah sees a man riding a red horse among the myrtle trees (v. 8). The Angel of the Lord intercedes for Jerusalem: “How long will you withhold mercy from Jerusalem?” (v. 12)
The Lord’s response: “I will return to Jerusalem with mercy, and there my house will be rebuilt.” (v. 16)
Even when we do not understand God’s silence, He watches and has a plan of restoration.

3.     The vision of the four horns and four craftsmen – judgment on those who oppressed Israel (vv. 18–21)
The horns symbolize the powers that destroyed Israel (v. 19). The craftsmen are God’s instruments to defeat them: “These are the horns that scattered Judah… and these craftsmen have come to terrify them.” (v. 21)

God is just and intervenes on behalf of His people. The repentance of the people opens the door for restoration because God does not remain angry forever.

Zechariah 1 is a call to spiritual awakening. God not only rebukes but also comforts; He not only judges but also restores. He seeks a heart that will return to Him and He promises that He will grant mercy.

Let us pray to God for comfort, restoration, and mercy.