10 martie

Duminică, 10 martie 2024, Estera 4:1-17 – Mardoheu se întristează și Estera își asumă riscul

Haman a fost învestit cu multă autoritate de către împărat. Toți oamenii de la curte îngenuncheau înaintea lui, cu excepția lui Mardoheu. Cel mai probabil, Mardoheu îngenunchea doar înaintea lui Dumnezeu. Haman avea decretul semnat de împărat, potrivit căruia toți evreii urmau să fie uciși.

Evreii de peste tot au auzit despre decretul împăratului și s-au îngrozit. Mardoheu se simțea vinovat că l-a provocat pe Haman prin faptul că a refuzat să îngenuncheze înaintea lui, dar și pentru faptul că și-a destăinuit identitatea evreiască. Mardoheu și toți evreii au postit, s-au îmbrăcat in saci și și-au presărat praf și cenușă pe cap. În Vechiul Testament, postul este prezentat ca o cerere adresată lui Dumnezeu. Aceasta sugerează faptul că importanța și urgența cererii era atât de mare, încât toate celelalte priorități treceau în planul secund.

El a trimis vorbă Esterei să meargă la împărat și să ceară anularea decretului. Estera i-a amintit lui Mardoheu despre existența unei legi, potrivit căreia oricine mergea la împărat fără să fie chemat, urma să fie ucis. Ca excepție, exista totuși posibilitatea să supraviețuiască în situația în care împăratul îi întindea toiagul de domnie, semn că acceptă vizita vizitatorului nepoftit.

Este greu pentru noi să înțelegem de ce Estera nu putea merge în calitate de regină oricând dorea la regele Ahașveroș. Regina nu ajungea în mod regulat în prezența regelui și nici nu lua masa cu el. Ei nu aveau o relație de soț și soție așa cum o înțelegem noi astăzi. Ea avea o locuință separată și putea merge la rege doar atunci când acesta o chema. Chiar dacă putea fi invitată să se alăture regelui în camera de audiențe, ea nu avea acces nelimitat. Biblia menționează că nu mai fusese chemată de o lună de zile de către Ahașveroș (v. 11). Regele mai avea multe alte soții și țiitoare.

Mardoheu a insistat în fața reginei Estera să își asume riscul, fiindcă oricum și ea urma să fie ucisă alături de toți ceilalți evrei. Este greu de anticipat dacă regele i-ar fi permis lui Haman s-o omoare și pe regină împreună cu toți ceilalți evrei din ținut.

La insistența vărului ei, Mardoheu, și simțindu-se responsabilă de faptul că avea o mică șansă să-i scape pe evrei de la moarte, Estera a acceptat să meargă nechemată la împărat, împotriva poruncii. Ea a spus: ,,dacă va fi să pier voi pieri” (v. 16).  

În același timp, Estera a condiționat încercarea ei de a ajunge la împărat, cerându-i lui Mardoheu să postească împreună cu toți evreii din capitala Susa, alături de ea și slujnicele ei. Această inițiativă a reginei face dovada credinței ei în Dumnezeu.  

Estera și Mardoheu nu sunt prezentați ca niște oameni sfinți în carte, însă sunt prezentați ca niște patrioți.

Lecția de viață din acest pasaj dramatic este următoarea: Atunci când nu se mai poate face nimic, se mai poate totuși face ceva: implorarea ajutorului divin. Atunci când noi nu mai putem, El mai poate!

Pentru că urmează să ne rugăm, vom mijloci înaintea lui Dumnezeu, prezentând toate problemele pentru care, în mod logic, nu mai există nicio soluție. Ne vom ruga împotriva legilor care promovează păcatul, împotriva libertăților care expun copiii, împotriva deciziilor de război care ucid oameni nevinovați…  

Sunday, March 10, 2024: Esther 4:1-17 – Mordecai’s Sadness, Esther Takes a Risk

Haman was endowed with much authority by the king. All the people at court kneeled before him, except for Mordecai. Mordecai likely only kneeled before God. Haman had the decree for all Jews to be murdered  signed by the king.

Jews everywhere heard about the king's decree and were horrified. Mordecai felt guilty for provoking Haman by refusing to kneel before him, and for revealing his Jewish identity. Mordecai and all the Jews fasted, dressed in sackcloth, and sprinkled dust and ashes on their heads. In the Old Testament, fasting is presented as a plea to God. This suggests that the importance and urgency of the request were so great that all other priorities were secondary.

He sent word to Esther to go to the king and ask for the decree to be annulled. Esther reminded Mordecai about the existence of a law, according to which anyone who went to the king without being summoned was to be killed. However, there was an exception: one could survive if the king extended his scepter, signifying his acceptance of the uninvited visitor's presence.

It is hard for us to understand why Esther could not go to King Ahasuerus whenever she wanted, as the queen. The queen did not regularly appear before the king nor did she dine with him. They did not have a husband-wife relationship as we understand it today. She had a separate residence and could only go to the king when he summoned her. Even though she could be invited to join the king in the audience chamber, she did not have unrestricted access. The Bible mentions that she had not been summoned by Ahasuerus for a month (v. 11). The king had many other wives and concubines.

Mordecai insisted that Queen Esther take the risk, since she was to be killed along with all the other Jews anyway. It is hard to predict whether the king would have allowed Haman to kill the queen along with all the other Jews in the land.

At her cousin Mordecai's insistence and feeling responsible because she had a slim chance to save the Jews from death, Esther agreed to go to the king unsummoned, against the command. She said, “if I perish, I perish” (v. 16).

At the same time, Esther conditioned her attempt to reach the king by asking Mordecai to fast along with all the Jews in the capital of Susa, along with her and her maidservants. This initiative by the queen is proof of her faith in God.

Esther and Mordecai are not presented as holy people in the book, but they are presented as patriots.

The life lesson from this dramatic passage is as follows: When nothing else can be done, something can still be done: imploring divine help. When we no longer can, He still can!

Since we are about to pray, we will intercede before God, presenting all the problems for which, logically, there is no solution. We will pray against laws that promote sin, against freedoms that expose children, against decisions of war that kill innocent people.