1 decembrie

Vineri, 1 decembrie 2023, 2 Regi 19:1 – Dumnezeu scapă Ierusalimul

Ezechia și întreg poporul iudeu au văzut numeroasa armată asiriană și au auzit amenințările lui Rabsache, purtătorul de cuvânt al regelui asirian, Sanherib. Argumentele prezentate și retorica folosită de Rabsache au avut drept scop să-l îngrozească pe Ezechia și să paralizeze poporul iudeu.

„Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia. Şi a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: ,,După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea. Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omeneşti“ (2 Cron. 32:16-19).

Rabsache n-a încercat să-l convingă pe Ezechia, ci a vrut să înmoaie inima poporului din jurul lui. Intenția lui a fost vizibilă prin faptul că a vorbit în limba evreiască. Strategia lui Rabsache a fost să semene panică în inimile oamenilor de pe zidurile cetății: „Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: ,,Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.“ (2 Regi 18:26)

Rabsache, care era un foarte bun orator, a avut intenția să spulbere încrederea israelienilor în Dumnezeu și în Ezechia, regele lor – ,,dezbină și cucerește”.

1) Vinovăția lui Ezechia este pedepsită acum de Dumnezeu pentru dorința lui de a se alia cu Egiptul, Fenicia și Filistia, dar și pentru „reformele lui“ exagerate. „Rabşache le-a zis: ,,Spuneţi lui Ezechia: „Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: „Ce este încrederea aceasta pe care te bizuieşti?“ Tu ai zis: „Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere.“ Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijineşte pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. Poate că îmi veţi spune: „În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.“ Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim?“ (2 Regi 18:19-22)

2) Armata lui Ezechia este insuficientă și nepregătită pentru a putea rezista experimentatei armate asiriene. „Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu?“ (2 Regi 18:23-24)

3) Ezechia nu vrea să accepte că Dumnezeu are de gând să-i subordoneze pe israelieni împăratului Asiriei. „Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi. De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ,,Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o“ (2 Regi 18:25).

Speriat de asirieni, împovărat de situația țării, Ezechia face câteva lucruri pe care le-a făcut întotdeauna în situații critice:

a.     Se roagă în Casa Domnului și Îi prezintă lui Dumnezeu scrisoarea amenințătoare scrisă de regele asirian: „Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, şi a întins-o înaintea Domnului, căruia i-a făcut următoarea rugăciune: ,,Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei, au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările, şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!“ (2 Regi 19:14-19)

b.     Ezechia îl consultă pe Isaia, profetul lui Dumnezeu: ,,A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ. Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere. Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas. Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia.” (2 Regi 19:2-5)

În aceste zile cumplite, lucrul care a făcut diferența și i-a dat echilibru regelui Ezechia a fost relația lui spirituală cu Dumnezeu. În ziua necazului nu mai este timp pentru pregătire, însă fiecare muritor are o viață la dispoziție pentru aceasta. După regele David, Ezechia a fost cel mai credincios împărat și cel mai reformator lider. Reforma spirituală pe care a făcut-o Ezechia a fost cea mai amplă din istoria Regatului de Sud.

Este timpul acum să-I mulțumim Domnului pentru că, atunci când oamenii nu mai sunt suficienți, Dumnezeu folosește îngerii. Să-I mulțumim pentru că, atunci când metodele naturale nu mai pot rezolva problema, Dumnezeu folosește metode supranaturale. Continuând rugăciunea, să ne apropiem de Dumnezeu și să ne pregătim pentru zilele grele care nu ocolesc pe nici un muritor. Cea mai eficientă investiție în viața unui om este în apropierea de Dumnezeu. Neprihănirea lui Ezechia a fost dovada credinței lui în Dumnezeu. Domnul a onorat sfințenia lui și l-a protejat pe el și poporul său.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, December 1, 2023: 2 Kings 19:1 – God Saves Jerusalem

Hezekiah and the entire Judean people saw the numerous Assyrian army and heard the threats of Rabshakeh, the spokesman for the Assyrian king, Sennacherib. The arguments presented and the rhetoric used by Rabshakeh aimed to terrify Hezekiah and paralyze the Judean people.

“The servants of Sennacherib spoke further against the Lord God and against His servant Hezekiah. He also sent a letter insulting the Lord, the God of Israel, speaking against Him: 'Just as the gods of the nations of other lands have not delivered their people from my hand, so the God of Hezekiah will not deliver His people from my hand.' The servants of Sennacherib shouted loudly in the Hebrew language, to throw terror and fear among the people of Jerusalem, who were on the wall, in order to take over the city. They spoke of the God of Jerusalem as of the gods of the peoples of the earth, which are the work of human hands” (2 Chronicles 32:16-19).

Rabshakeh did not try to convince Hezekiah but to soften the hearts of the people around him. His intention was visible by the fact that he spoke in the Hebrew language. Rabshakeh's strategy was to sow panic in the hearts of the people on the city walls: “Eliakim son of Hilkiah, Shebna and Joah said to Rabshakeh, 'Speak to your servants in the Aramaic language, for we understand it; do not speak to us in the Judean language, in the hearing of the people on the wall.'” (2 Kings 18:26)

Rabshakeh, who was a very good orator, intended to shatter the Israelites’ confidence in God and in Hezekiah, their king – “divide and conquer.”

1.     Hezekiah’s guilt is now punished by God for his desire to ally with Egypt, Phoenicia, and Philistia, but also for his “exaggerated reforms.” “Rabshakeh said: 'Tell Hezekiah: Thus says the great king, the king of Assyria: What is this confidence you have? You say: ‘Strategy and strength are needed for war.’ But these are mere words. Now on whom do you rely, that you have rebelled against me? Look, you are relying on Egypt, that broken reed of a staff, which will pierce the hand of anyone who leans on it: such is Pharaoh king of Egypt to all who rely on him. But you may say to me: ‘We rely on the Lord our God.’ Isn’t it He whose high places and altars Hezekiah has removed, saying to Judah and Jerusalem, ‘You must worship before this altar in Jerusalem?’” (2 Kings 18:19-22)

2.     Hezekiah’s army is insufficient and unprepared to resist the experienced Assyrian army. “Now make an agreement with my master, the king of Assyria: I will give you two thousand horses—if you can put riders on them! How can you repel one of the least of my master’s servants? Even with the reliance on Egypt for chariots and horsemen.” (2 Kings 18:23-24)

3.     Hezekiah does not want to accept that God intends to subject the Israelites to the Assyrian emperor. “You rely on Egypt for chariots and horsemen. Moreover, did I come up against this place to destroy it without the Lord’s command? The Lord said to me, ‘Go up against this country and destroy it.’” (2 Kings 18:25).

Frightened by the Assyrians, burdened by the situation of the country, Hezekiah did several things he always did in critical situations:

a)     He prayed in the House of the Lord and presented to God the threatening letter written by the Assyrian king: “Hezekiah received the letter from the messengers and read it. Then he went up to the house of the Lord and spread it out before the Lord. And Hezekiah prayed to the Lord: 'Lord, the God of Israel, enthroned between the cherubim, you alone are God over all the kingdoms of the earth. You have made heaven and earth. Give ear, Lord, and hear; open your eyes, Lord, and see; listen to the words Sennacherib has sent to insult the living God. It is true, Lord, that the Assyrian kings have laid waste the nations and their lands and have thrown their gods into the fire and destroyed them, for they were not gods but only wood and stone, fashioned by human hands. Now, Lord our God, deliver us from his hand, so that all the kingdoms of the earth may know that you alone, Lord, are God.'” (2 Kings 19:14-19)

b)    Hezekiah consulted Isaiah, the prophet of God: “He sent Eliakim the palace administrator, Shebna the secretary and the leading priests, all wearing sackcloth, to the prophet Isaiah son of Amoz. They told him, 'This is what Hezekiah says: This day is a day of distress, rebuke and disgrace, as when children come to the moment of birth and there is no strength to deliver them. Perhaps the Lord your God will hear all the words of Rabshakeh, whom his master the king of Assyria has sent to insult the living God, and that he will rebuke him for the words the Lord your God has heard. Therefore, pray for the rest who are left.'” (2 Kings 19:2-5)

In these terrible days, the thing that made a difference and gave King Hezekiah balance was his spiritual relationship with God. In the day of trouble, there is no more time for preparation, but every mortal has a lifetime available for this. After King David, Hezekiah was the most faithful king and the most reforming leader. The spiritual reform that Hezekiah made was the most extensive in the history of the Southern Kingdom.

It is time now to thank the Lord because, when humans are no longer sufficient, God uses angels. Let us thank Him because, when natural methods can no longer solve the problem, God uses supernatural methods. Continuing in prayer, let us draw near to God and prepare for the difficult days that spare no mortal. The most effective investment in a person's life is drawing near to God. Hezekiah's righteousness was the proof of his faith in God. The Lord honored his holiness and protected him and his people.