9 iulie

Miercuri, 9 iulie 2025, Hagai 1:1-15

Cartea profetului Hagai a fost scrisă în anul 520 î.Hr., în perioada post-exilică. După decretul lui Cirus din anul 538 î.Hr., evreii s-au întors în țara lor sub conducerea lui Zorobabel (Ezra 1) pentru a reconstrui Templul. Lucrările au fost începute, dar apoi abandonate din cauza opoziției locale (Ezra 4).

Poporul se stabilise în Iuda și Ierusalim, însă reconstrucția Templului fusese neglijată timp de aproximativ 16 ani. Poporul se concentrase pe reconstruirea caselor proprii și pe supraviețuirea economică. Se spunea: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului” (vers. 2).

Aceste evenimente s-au întâmplat în timpul domniei lui Darius I. Acesta a fost cel mai mare rege persan, în timpul domniei sale Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu.

Capitolul 1 poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Revelația profetică și mustrarea poporului (vers. 1–4)

Tema centrală a capitolului 1 descrie mustrarea evreilor pentru nepăsarea față de Casa lui Dumnezeu. Profetul îi cheamă să-și reorienteze prioritățile spirituale, amintindu-le că ascultarea aduce binecuvântare divină, timp în care neglijarea lucrării atrage secetă și lipsă.

Poporul a amânat lucrarea lui Dumnezeu, timp în care s-au îngrijit de confortul personal: „Pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” (vers. 4)

Când punem pe primul loc confortul nostru în loc de chemarea lui Dumnezeu, cădem în egoism spiritual.

2.     Consecințele neascultării și ale egoismului spiritual (vers. 5–11)

„Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” (vers. 5, 7)

Seceta, lipsurile și eșecul economic erau manifestări ale disciplinării divine: „Semănați mult și strângeți puțin…” (vers. 6)

Din cauza egoismului lor și a priorităților greșite, Dumnezeu a reținut binecuvântarea: „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.” (vers. 9)

Dumnezeu poate permite crize materiale pentru a ne trezi la realitatea neascultării spirituale.

3.     Ascultarea aduce trezire spirituală și restaurare (vers. 12–15)

„Și poporul s-a temut de Domnul.” (vers. 12)

Zorobabel, Iosua și rămășița poporului au ascultat glasul Domnului, duhul lor s-a trezit și au început lucrarea la Templu în a 24-a zi a lunii a șasea (vers. 14–15).

Dumnezeu i-a asigurat de prezența Sa, spunându-le: „Eu sunt cu voi.” (vers. 13) Când poporul răspunde chemării lui Dumnezeu, El îi însoțește cu prezența și binecuvântarea Sa.

Trezirea spirituală începe cu o conștientizare a stării noastre interioare și cu o decizie de a acționa în exterior. Neglijarea priorităților spirituale duce la secetă interioară și exterioară.

Relația spirituală personală cu Dumnezeu este mai importantă decât bunăstarea noastră materială, pentru că El lucrează cu și prin oameni care răspund chemării Sale.

Hagai 1 este o chemare profetică la redefinirea priorităților — Dumnezeu nu cere doar ziduri, ci inimi: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” (vers. 5)

Să nu ne mulțumim cu vorbe, ci să ne rugăm pentru o viață sfântă și slujitoare. Să ne ostenim în lucrarea Domnului, nu doar să vorbim despre ea.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, July 9, 2025 — Haggai 1:1–15

The book of the prophet Haggai was written in 520 B.C., during the post-exilic period. After Cyrus's decree in 538 B.C., the Jews returned to their land under the leadership of Zerubbabel (Ezra 1) to rebuild the Temple. The work was started but then abandoned due to local opposition (Ezra 4).

The people had settled in Judah and Jerusalem, but the reconstruction of the Temple had been neglected for about 16 years. The people had focused on rebuilding their own homes and on economic survival. They said, “The time has not yet come for the Lord’s house to be built” (v. 2).

These events took place during the reign of Darius I. He was the greatest Persian king; during his reign, the Persian Empire reached the peak of its power and territorial expansion, becoming the largest and most powerful state in the Middle East.

Chapter 1 can be divided into several sections:

1.     Prophetic revelation and rebuke of the people (vv. 1–4)

The central theme of chapter 1 describes God’s rebuke of the Jews for their indifference toward the House of the Lord. The prophet calls them to realign their spiritual priorities, reminding them that obedience brings divine blessing, while neglecting God’s work brings drought and loss. The people postponed God’s work while taking care of their personal comfort: “Is it a time for you yourselves to be living in your paneled houses, while this house remains a ruin?” (v. 4) When we place our comfort above God’s calling, we fall into spiritual selfishness.

2.     The consequences of disobedience and spiritual selfishness (vv. 5–11)

“Give careful thought to your ways.” (vv. 5, 7) The drought, shortages, and economic failure were manifestations of divine discipline: “You have planted much, but harvested little…” (v. 6) Because of their selfishness and wrong priorities, God withheld His blessing: “Because of my house, which remains a ruin, while each of you is busy with his own house.” (v. 9) God may allow material crises to awaken us to the reality of spiritual disobedience.

3.     Obedience brings spiritual awakening and restoration (vv. 12–15)

“Then the whole remnant of the people obeyed the voice of the Lord their God… and the people feared the Lord.” (v. 12) Zerubbabel, Joshua, and the remnant of the people obeyed the Lord’s voice; their spirits were stirred, and they began work on the Temple on the twenty-fourth day of the sixth month (vv. 14–15). God assured them of His presence, saying: “I am with you.” (v. 13) When the people respond to God’s call, He accompanies them with His presence and blessing.

Spiritual awakening begins with an awareness of our inner condition and a decision to act outwardly. Neglecting spiritual priorities leads to both inner and outer drought.

A personal spiritual relationship with God is more important than our material well-being, because He works with and through people who respond to His call.

Haggai 1 is a prophetic call to redefine our priorities—God does not only ask for walls, but for hearts: “Give careful thought to your ways.” (v. 5)

Let us not be satisfied with words alone, but pray for a holy and servant-hearted life. Let us labor in the work of the Lord, not merely talk about it.