9 august

Sâmbătă, 9 august 2025, Matei 12:1-50

Capitolul 12 este caracterizat de conflictul deschis apărut între Domnul Isus și farisei.

În perioada în care Mântuitorul a trăit în corp uman pe pământ, Israelul era sub stăpânirea Imperiului Roman. Viața politică și în mod special viața religioasă era în cea mai mare măsură influențată de cărturari, saduchei și în mod special de farisei.

Fariseii au devenit partida religioasă conducătoare în Israel în timpul împărătesei Alexandra, văduva regelui macabeu Alexandru Iannai (76-67 î.Cr).

Fariseii erau un grup religios care puneau un accent foarte mare pe respectarea legii scrise și a tradițiilor orale. Învățătura Mântuitorului accentua harul divin, iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Mesajul capitolului 12 se derulează în Galileea și conține șase relatări diferite:

1.     Spicele în ziua Sabatului (vers. 1-8) Mântuitorul este acuzat de farisei pentru că ucenicii Săi culeg spice de grâu în ziua Sabatului. Ei considerau această acțiune ca o încălcare a Sabatului. Domnul răspunde citând un exemplu asemănător din V.T., când regele David a mâncat pâinea punerii înainte, pâine pe care o puteau mânca doar preoții, Aaron și fiii lui (1 Samuel 21:1-6): „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (vers. 7-8)

2.     Omul cu mâna uscată (vers. 9-14) Isus vindecă mâna uscată a unui om într-o sinagogă în ziua Sabatului, act care provoacă mânia fariseilor. Mântuitorul nu a încălcat legea pentru că a avut milă de un bolnav și l-a vindecat. Oamenii religioși pot deveni nepăsători față de nevoile și suferința semenilor, asemenea preotului și levitului din Pilda Samariteanului (Luca 10:30-32).

3.     Isus, Robul Domnului (vers. 15-21) În urma vindecării omului cu mâna uscată, fariseii au hotărât să-L omoare pe Hristos: „Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.” (vers. 14) Reacția Domnului Isus a fost să plece din locul acela: „Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo.” (vers. 15a) Nu a fost vorba de frică de oameni; mai târziu El acceptă supliciul și merge la cruce: „Ei căutau deci să-L prindă şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.” (Ioan 7:30) Domnul a vindecat un demonizat, iar fariseii, văzând minunile, L-au acuzat că lucrează cu puterea diavolului: „Ai drac” (vers. 20).

4.     Îndrăcit mut și orb și păcatul împotriva Duhului Sfânt (vers. 22-37) Domnul i-a avertizat că se fac vinovați de păcatul împotriva Duhului Sfânt: „Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.” (vers. 31) De asemenea, El le amintește de gravitatea defăimării: „Pentru orice cuvânt nefolositor… vor da socoteală.” (vers. 36)

5.     Minunea cu prorocul Iona (vers. 38-45) Fariseii și cărturarii au cerut un semn, dar Mântuitorul le-a dat semnul profetului Iona, care a fost trei zile și trei nopți în pântecele peștelui uriaș. Acesta a fost un semn al morții și învierii Sale: „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (vers. 40)

6.     Mama și frații lui Isus (vers. 46-50) Când mama și frații Lui au venit să-L viziteze, Domnul a declarat că oricine face voia Tatălui este fratele, sora și mama Lui, explicând faptul că legătura spirituală este mai importantă decât legătura biologică: „Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (vers. 50)

Este ușor de observat faptul că Matei 12 este un capitol al contrastelor:

(a)   contrast între milă și legalism
(b) între credință și respingere
(c) între blândețea Mântuitorului și ura fariseilor

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a alege mila, nu legalismul, pentru a sluji cu compasiune, nu cu rigiditate

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, August 9, 2025, Matthew 12:1-50

Chapter 12 is characterized by the open conflict that arose between the Lord Jesus and the Pharisees.

During the time when the Savior lived in a human body on earth, Israel was under the rule of the Roman Empire. Political life and especially religious life were largely influenced by the scribes, Sadducees, and especially the Pharisees.

The Pharisees became the leading religious party in Israel during the reign of Queen Alexandra, the widow of the Maccabean king Alexander Jannaeus (76–67 B.C.).

The Pharisees were a religious group that placed great emphasis on observing the written law and oral traditions. The Savior’s teaching emphasized divine grace, love for God, and love for one’s neighbor.

The message of chapter 12 unfolds in Galilee and contains six different accounts:

1.     The grainfields on the Sabbath (vv. 1–8)
The Savior is accused by the Pharisees because His disciples were picking heads of grain on the Sabbath. They considered this action to be a violation of the Sabbath. The Lord responds by citing a similar example from the Old Testament, when King David ate the consecrated bread, which only the priests, Aaron and his sons, were allowed to eat (1 Samuel 21:1–6): “If you had known what these words mean, ‘I desire mercy, not sacrifice,’ you would not have condemned the innocent. For the Son of Man is Lord of the Sabbath.” (vv. 7–8)

2.     The man with the shriveled hand (vv. 9–14)
Jesus heals a man’s shriveled hand in a synagogue on the Sabbath, an act which provokes the anger of the Pharisees. The Savior did not break the law because He had compassion on a sick man and healed him. Religious people can become indifferent to the needs and suffering of others, just like the priest and the Levite in the parable of the Good Samaritan (Luke 10:30–32).

3.     Jesus, the Servant of the Lord (vv. 15–21)
Following the healing of the man with the shriveled hand, the Pharisees plotted to kill Christ: “But the Pharisees went out and plotted how they might kill Jesus.” (v. 14) The Lord Jesus’ reaction was to leave that place: “Aware of this, Jesus withdrew from that place.” (v. 15a) It was not out of fear of people; later He would accept the suffering and go to the cross: “At this they tried to seize him, but no one laid a hand on him, because his hour had not yet come.” (John 7:30) The Lord healed a demon-possessed man, and the Pharisees, seeing the miracles, accused Him of working by the power of the devil: “You are demon-possessed.” (v. 20)

4.     A demon-possessed, blind and mute man, and the sin against the Holy Spirit (vv. 22–37)
The Lord warned them that they were guilty of the sin against the Holy Spirit: “Blasphemy against the Spirit will not be forgiven.” (v. 31) He also reminded them of the seriousness of slander: “Everyone will have to give account on the day of judgment for every empty word they have spoken.” (v. 36)

5.     The sign of the prophet Jonah (vv. 38–45)
The Pharisees and the teachers of the law asked for a sign, but the Savior gave them the sign of the prophet Jonah, who was three days and three nights in the belly of the huge fish. This was a sign of His death and resurrection: “For as Jonah was three days and three nights in the belly of a huge fish, so the Son of Man will be three days and three nights in the heart of the earth.” (v. 40)

6.     Jesus’ mother and brothers (vv. 46–50)
When His mother and brothers came to visit Him, the Lord declared that anyone who does the will of the Father is His brother, sister, and mother, explaining that the spiritual bond is more important than the biological one: “For whoever does the will of my Father in heaven is my brother and sister and mother.” (v. 50)

It is easy to see that Matthew 12 is a chapter of contrasts:
(a) contrast between mercy and legalism
(b) between faith and rejection
(c) between the gentleness of the Savior and the hatred of the Pharisees

Let us pray to God to choose mercy, not legalism, to serve with compassion, not rigidity.