8 ianuarie

Joi, 8 ianuarie 2025, Galateni 2:1–21

Epistola către Galateni a fost scrisă cu scopul să clarifice autenticitatea Evangheliei harului în fața influenței iudaizatorilor, care încearcă să impună credincioșilor dintre neamuri respectarea Legii mozaice, în special circumcizia. În primul secol, creștinismul era perceput ca o ramură a iudaismului și mulți creștini care proveneau din iudaism considerau că Legea lui Moise rămâne obligatorie. Această tensiune între creștinii evrei și creștinii dintre neamuri este atât de intensă încât afectează negativ comuniunea lor, neputând să mai stea la masă împreună. Dacă Galateni 1 apără originea divină a Evangheliei, Galateni 2 insistă asupra aplicării ei în mod corect în viața bisericii.

Galateni 2 prezintă două momente cheie:

·      Întâlnirea lui Pavel cu apostolii din Ierusalim (vers. 1–10) confirmă Evanghelia predicată de el.

·      Conflictul cu Petru la Antiohia (vers. 11–21) validează justificarea credincioșilor prin credință.

Capitolul 2 este esențial pentru înțelegerea conflictului între Evanghelia harului și legalism.

Capitolul 2 din Galateni poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1. Confirmarea Evangheliei lui Pavel de către apostoli (vers. 1–10)

(a) Evanghelia predicată de Pavel este aceeași cu cea a apostolilor: „Am arătat Evanghelia… ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.” (vers. 2)

Pavel merge la Ierusalim „după 14 ani” cu Barnaba și Tit (vers. 1). Evanghelia harului este recunoscută oficial, fără impunerea Legii. Apostolii nu cer uniformizare culturală, ci fidelitate doctrinară: „N-au adăugat nimic la Evanghelia mea” (vers. 6).

Nu trebuie compromis mesajul Evangheliei pentru a mulțumi oamenii, unitatea doctrinară fiind absolut esențială.

(b) Pericolul legalismului mascat spiritual (vers. 4–5)

Legalismul nu caută sfințenia, ci controlul: „să iscodească slobozenia” (vers. 4), „nici măcar o clipă” (vers. 5). Pavel refuză orice compromis știind că micile concesii distrug adevărul.

(c) Libertatea în Cristos (vers. 3–5)

Tit, fiind grec, nu a fost obligat să se taie împrejur pentru că mântuirea nu depinde de ritualuri: „Pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi” (vers. 5).

Creștinul trăiește în libertatea harului, nu sub jugul legalismului. Libertatea în Cristos nu este negociabilă.

(d) Egalitatea apostolică și unitatea misiunii (vers. 6–10)

Nu există o Evanghelie pentru iudei și o alta pentru neamuri: „nu mi-au adăugat nimic” (vers. 6).

2. Conflictul cu Petru (vers. 11–14)

(a) De frica iudaizatorilor, Petru se retrage de la masa neamurilor, neavând curajul de a confrunta eroarea lor teologică.

Din dragoste pentru adevăr, Pavel îl confruntă public pentru că păcatul lui a fost public: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile… cum silești pe neamuri să trăiască ca iudeii?” (v. 14). Adevărul Evangheliei trebuie apărat chiar și atunci când este amenințat de lideri respectați. „…i-am stat împotrivă” (vers. 11). Ipocrizia religioasă compromite Evanghelia: „…nu umblau drept după adevărul Evangheliei” (vers. 14).

Petru știa adevărul, îl predica, dar nu îl trăia consecvent.

(b) Justificarea prin credință, nu prin Lege (vers. 15–21)

„Omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos” (vers. 16).

Legea nu mântuiește, însă harul este suficient: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (vers. 21).

Viața creștină se trăiește „prin credința în Fiul lui Dumnezeu” (vers. 20).

(c) Justificarea prin credință este declarația teologică fundamentală (vers. 15–21)

În versetul 16 se repetă de trei ori faptul că „nimeni nu este justificat prin Lege, ci prin credință în Cristos”.

Scopul capitolului 2 este să arate că Evanghelia lui Pavel este confirmată de apostoli, să demonstreze că nici Petru nu este deasupra adevărului revelat și să afirme egalitatea tuturor credincioșilor în Cristos.

Thursday, January 8, 2025, Galatians 2:1–21

The Epistle to the Galatians was written with the purpose of clarifying the authenticity of the gospel of grace in the face of the influence of the Judaizers, who were attempting to impose on Gentile believers the observance of the Mosaic Law, especially circumcision. In the first century, Christianity was perceived as a branch of Judaism, and many Christians who came from a Jewish background believed that the Law of Moses remained obligatory. This tension between Jewish Christians and Gentile Christians became so intense that it negatively affected their fellowship, to the point that they were no longer able to eat together. If Galatians 1 defends the divine origin of the gospel, Galatians 2 insists on its correct application in the life of the church.

Galatians 2 presents two key moments:

• The meeting between Paul and the apostles in Jerusalem (vv. 1–10) confirms the gospel he preached.

• The conflict with Peter in Antioch (vv. 11–21) validates the justification of believers by faith.

Chapter 2 is essential for understanding the conflict between the gospel of grace and legalism.

Chapter 2 of Galatians can be divided into several sections:

1. The confirmation of Paul’s gospel by the apostles (vv. 1–10)

(a) The gospel preached by Paul is the same as that of the apostles: “I presented to them the gospel that I preach among the Gentiles. I wanted to be sure I was not running and had not been running my race in vain.” (v. 2)

Paul goes to Jerusalem “after fourteen years” with Barnabas and Titus (v. 1). The gospel of grace is officially recognized, without the imposition of the Law. The apostles do not demand cultural uniformity, but doctrinal faithfulness: “they added nothing to my message” (v. 6).

The message of the gospel must not be compromised in order to please people; doctrinal unity is absolutely essential.

(b) The danger of spiritually disguised legalism (vv. 4–5)

Legalism does not pursue holiness, but control: “to spy on the freedom” (v. 4), “not even for a moment” (v. 5). Paul refuses any compromise, knowing that small concessions destroy the truth.

(c) Freedom in Christ (vv. 3–5)

Titus, being a Greek, was not compelled to be circumcised, because salvation does not depend on rituals: “so that the truth of the gospel might be preserved for you” (v. 5).

The Christian lives in the freedom of grace, not under the yoke of legalism. Freedom in Christ is not negotiable.

(d) Apostolic equality and unity of mission (vv. 6–10)

There is not one gospel for Jews and another for Gentiles: “they added nothing to my message” (v. 6).

2. The conflict with Peter (vv. 11–14)

(a) Out of fear of the Judaizers, Peter withdraws from table fellowship with the Gentiles, lacking the courage to confront their theological error.

Out of love for the truth, Paul confronts him publicly because his sin was public: “You are a Jew, yet you live like a Gentile and not like a Jew. How is it, then, that you force Gentiles to follow Jewish customs?” (v. 14). The truth of the gospel must be defended even when it is threatened by respected leaders. “I opposed him to his face” (v. 11). Religious hypocrisy compromises the gospel: “they were not acting in line with the truth of the gospel” (v. 14).

Peter knew the truth, preached it, but did not live it consistently.

(b) Justification by faith, not by the Law (vv. 15–21)

“A person is not justified by the works of the law, but by faith in Jesus Christ.” (v. 16)

The Law does not save, but grace is sufficient: “If righteousness could be gained through the law, Christ died for nothing!” (v. 21)

The Christian life is lived “by faith in the Son of God” (v. 20).

(c) Justification by faith as the fundamental theological declaration (vv. 15–21)

In verse 16, it is stated three times that “no one is justified by the law, but by faith in Christ.”

The purpose of chapter 2 is to show that Paul’s gospel is confirmed by the apostles, to demonstrate that not even Peter stands above revealed truth, and to affirm the equality of all believers in Christ.