7 septembrie

Sâmbătă, 7 septembrie 2024, Psalm 132:1-18

Psalmul 132 prezintă idealul și frumusețea relației spirituale dintre Dumnezeu și om, bazată pe legământ.

1. Legământul lui David față de Dumnezeu: ,,Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov: „Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.” (vers. 2-5)

În baza acestui legământ, regele David se angajează să construiască pentru Dumnezeu un Templu în care oamenii să se închine (2 Samuel 7). Aici devine evidentă diferența dintre regii David și Saul, predecesorul său. Saul a fost preocupat de sine: reputație, faimă, semnificație, mândrie, putere… David a fost preocupat de onoarea lui Dumnezeu și de un loc de închinare pentru israelieni.

2. Legământul lui Dumnezeu față de regele David: ,,Domnul a jurat lui David adevărul şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.” (vers. 11) Prin acest legământ, Dumnezeu îl alege pe David și pe urmașii lui să conducă destinele poporului sfânt.

Asemenea legământului lui David care și-a onorat angajamentul față de Dumnezeu, legământul lui Dumnezeu s-a împlinit și David nu a fost lipsit de un urmaș la tron. Solomon care a devenit împărat în urma tatălui său a avut parte de mare favoare din partea lui Dumnezeu.

Chiar și după ce regele David a murit, legământul făcut de Dumnezeu cu el a continuat să fie valabil: ,,Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. Atunci, Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău. Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.” (1 Împărați 11:1-2, 4-9, 11-13)

Cât de valoros este legământul făcut cu Dumnezeu! Cât de mult prețuiește Dumnezeu credincioșia și loialitatea! Să ne rugăm Domnului pentru credincioșie și loialitate, să ne rugăm să iubim pe Domnul, Casa Domnului, Cartea Domnului și poporului Domnului!

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, September 7, 2024, Psalm 132:1-18

Psalm 132 presents the ideal and beauty of the spiritual relationship between God and man, based on a covenant.

1.     David's Covenant with God: “Remember how he swore an oath to the Lord and made a vow to the Mighty One of Jacob: 'I will not enter my house or go to my bed, I will allow no sleep to my eyes or slumber to my eyelids till I find a place for the Lord, a dwelling for the Mighty One of Jacob.'” (verses 2-5)

Based on this covenant, King David committed to building a Temple for God where people could worship (2 Samuel 7). Here, the difference between Kings David and Saul, his predecessor, becomes evident. Saul was self-centered: concerned with reputation, fame, significance, pride, and power… David, on the other hand, was concerned with honoring God and a place of worship for the Israelites.

2.     God's Covenant with King David: “The Lord swore an oath to David, a sure oath he will not revoke: 'One of your own descendants I will place on your throne.'” (verse 11) Through this covenant, God chose David and his descendants to lead the destinies of His holy people.

Just as David honored his commitment to God, God's covenant was fulfilled, and David was not without a successor on the throne. Solomon, who became king after his father, enjoyed great favor from God.

Even after King David died, the covenant God made with him continued to stand: “King Solomon, however, loved many foreign women besides Pharaoh’s daughter—Moabites, Ammonites, Edomites, Sidonians, and Hittites. They were from nations about which the Lord had told the Israelites, 'You must not intermarry with them, because they will surely turn your hearts after their gods.' Nevertheless, Solomon held fast to them in love. As Solomon grew old, his wives turned his heart after other gods, and his heart was not fully devoted to the Lord his God, as the heart of David his father had been. He followed Ashtoreth the goddess of the Sidonians, and Molek the detestable god of the Ammonites. So Solomon did evil in the eyes of the Lord; he did not follow the Lord completely, as David his father had done. On a hill east of Jerusalem, Solomon built a high place for Chemosh the detestable god of Moab, and for Molek the detestable god of the Ammonites. He did the same for all his foreign wives, who burned incense and offered sacrifices to their gods. The Lord became angry with Solomon because his heart had turned away from the Lord, the God of Israel, who had appeared to him twice. Although he had forbidden Solomon to follow other gods, Solomon did not keep the Lord’s command. So the Lord said to Solomon, 'Since this is your attitude and you have not kept my covenant and my decrees, which I commanded you, I will most certainly tear the kingdom away from you and give it to one of your subordinates. Nevertheless, for the sake of David your father, I will not do it during your lifetime. I will tear it out of the hand of your son. Yet I will not tear the whole kingdom from him, but will give him one tribe for the sake of David my servant and for the sake of Jerusalem, which I have chosen.'” (1 Kings 11:1-2, 4-9, 11-13)

How valuable is a covenant made with God! How much God values faithfulness and loyalty! Let us pray to the Lord for faithfulness and loyalty, and let us pray to love the Lord, the House of the Lord, the Book of the Lord, and the people of the Lord!