7 ianuarie

Miercuri, 7 ianuarie 2025, Galateni 1:1–20

Epistola către Galateni este „Manifestul libertății creștine”, scris într-un moment de criză teologică și comunitară. Este cea mai pasională, directă și ne-negociabilă epistolă scrisă de Pavel. Nu conține introduceri, mulțumiri și complimente, ci doar focul pasiunii apostolului care vede cum Evanghelia harului este amenințată de legalism și confuzie.

Galateni este scrisoarea în care Pavel protejează biserica de confuzie, confruntă lideri și re-centrează totul pe Cristos. Este epistola în care devine pastor, profet, teolog și părinte spiritual în același timp.

Iudaizatorii predică Evanghelia, dar adaugă circumcizia și păzirea legii. Ei nu Îl neagă pe Cristos, dar adaugă condiții pentru mântuire: „Evanghelia +…”. Pavel vede acest lucru ca pe o trădare a esenței Evangheliei.

În spatele acestui conflict doctrinar se află două viziuni despre mântuire:

(1) harul lui Dumnezeu, predicat de Pavel, și
(2) meritul uman, predicat de iudaizatori.

1.     Evanghelia este de origine divină, nu umană (vers. 1–5)

(a) Apostolia lui Pavel este dată de Dumnezeu, nu de oameni: „Nu de la oameni, nici printr-un om” (vers. 1)

Pavel nu este un „apostol de mâna a doua”, pentru că autoritatea lui vine din întâlnirea personală cu Cristos (Fapte 9).

(b) Evanghelia este centrată pe moartea și învierea lui Cristos: „Care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre…” (vers. 4)

Mântuirea este realizată în mod deplin de Dumnezeu, fără contribuție umană.

(c) Scopul Evangheliei este „să ne smulgă din acest veac rău” (vers. 4)

Evanghelia nu doar ne iartă păcatele trecutului, ci transformă și sfințește viața în prezent.

2.     Orice altă evanghelie este o pervertire și atrage blestemul lui Dumnezeu (vers. 6–10)

(a) Uimirea lui Pavel: „Mă mir că treceți așa de repede…” (vers. 6)

(b) „O altă evanghelie” nu este Evanghelie (vers. 7)

Pavel folosește două cuvinte (grecești) diferite: „heteron” – de altă natură și „allon” – de același fel.

(c) Anatemele lui Pavel (vers. 8–9)

Chiar dacă un înger ar predica altceva, să fie anatema: „Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!” (vers. 9)

Evanghelia nu poate fi negociată.

(d) Pavel nu caută aprobarea oamenilor (vers. 10): „Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” (vers. 10)

Adevărul cere fidelitate, nu popularitate.

3.     Evanghelia lui Pavel este primită prin revelație, nu învățată de la oameni (vers. 11–24)

(a) Originea Evangheliei (vers. 11–12): „Nu este de obârșie omenească… ci prin descoperirea lui Isus Hristos.” (vers. 12)

Pavel nu este un discipol al apostolilor, ci al lui Cristos.

(b) Transformarea radicală a lui Pavel (vers. 13–14): fost prigonitor, „înaintat în iudaism” (vers. 14)

Convertirea lui este dovada evidentă a manifestării puterii Evangheliei.

(c) Confirmarea apostoliei lui Pavel (vers. 18–24)

Pavel îl vizitează pe Petru și au părtășie aproximativ două săptămâni (vers. 18).

Bisericile din Iudeea nu îl cunosc personal, dar aud despre el și despre convertirea lui miraculoasă: „Cel ce ne prigonea propovăduiește acum credința…” (vers. 23)

Galateni este epistola în care Pavel nu doar explică Evanghelia, ci luptă pentru ea.

Biserica poate supraviețui conflictelor, dar nu poate supraviețui unei Evanghelii alterate.

Să ne rugăm Domnului pentru înțelepciunea de a privi Evanghelia ca pe voia Creatorului descoperită nouă și de a ne centra viața pe Cristos, nu pe moralism.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, January 7, 2025, Galatians 1:1–20

The Epistle to the Galatians is the “Manifesto of Christian Freedom,” written at a moment of theological and communal crisis. It is the most passionate, direct, and non-negotiable epistle written by Paul. It contains no introductions, thanksgivings, or compliments—only the fire of an apostle who sees the gospel of grace threatened by legalism and confusion.

Galatians is the letter in which Paul protects the church from confusion, confronts leaders, and recenters everything on Christ. It is the epistle in which he becomes pastor, prophet, theologian, and spiritual father all at once.

The Judaizers preach the gospel but add circumcision and law-keeping. They do not deny Christ, but they add conditions for salvation: “Gospel + …”. Paul sees this as a betrayal of the very essence of the gospel.

Behind this doctrinal conflict stand two views of salvation:

(1) the grace of God, preached by Paul, and
(2) human merit, preached by the Judaizers.

1.     The gospel is of divine origin, not human (vv. 1–5)

(a) Paul’s apostleship is given by God, not by people: “not from men nor by a man” (v. 1)

Paul is not a “second-hand apostle,” because his authority comes from a personal encounter with Christ (Acts 9).

(b) The gospel is centered on the death and resurrection of Christ: “who gave himself for our sins …” (v. 4)

Salvation is accomplished fully by God, without human contribution.

(c) The purpose of the gospel is “to rescue us from the present evil age” (v. 4)

The gospel not only forgives past sins, but also transforms and sanctifies life in the present.

2.     Any other gospel is a perversion and brings God’s curse (vv. 6–10)

(a) Paul’s astonishment: “I am astonished that you are so quickly …” (v. 6)

(b) “A different gospel” is not the gospel (v. 7)

Paul uses two different (Greek) words: “heteron”—of a different nature, and “allon”—of the same kind.

(c) Paul’s anathemas (vv. 8–9)

Even if an angel should preach something else, let him be accursed: “If anybody is preaching to you a gospel other than what you accepted, let them be under God’s curse!” (v. 9)

The gospel cannot be negotiated.

(d) Paul does not seek human approval (v. 10): “If I were still trying to please people, I would not be a servant of Christ.” (v. 10)

Truth requires faithfulness, not popularity.

3.     Paul’s gospel is received by revelation, not learned from people (vv. 11–24)

(a) The origin of the gospel (vv. 11–12): “I did not receive it from any man, nor was I taught it; rather, I received it by revelation from Jesus Christ.” (v. 12)

Paul is not a disciple of the apostles, but of Christ.

(b) Paul’s radical transformation (vv. 13–14): former persecutor, “advancing in Judaism” (v. 14)

His conversion is clear evidence of the manifestation of the power of the gospel.

(c) The confirmation of Paul’s apostleship (vv. 18–24)

Paul visits Peter and they share fellowship for about two weeks (v. 18).

The churches in Judea do not know him personally, but they hear about him and his miraculous conversion: “The man who formerly persecuted us is now preaching the faith he once tried to destroy.” (v. 23)

Galatians is the epistle in which Paul does not merely explain the gospel—he fights for it.

The church can survive conflicts, but it cannot survive a distorted gospel.

Let us pray to the Lord for the wisdom to view the gospel as the will of the Creator revealed to us, and to center our lives on Christ, not on moralism.