7 august

Joi, 7 august 2025, Matei 10:1-42

Capitolul 10 are caracter misionar, Mântuitorul trimițându-i pe cei 12 ucenici să predice, să vindece și să accepte persecuția. El le-a arătat cum se fac lucrurile acestea în capitolele 5-9.
Iată dar cele trei etape: chemare, instruire și trimitere.

Numărul 12 nu este întâmplător, ci reprezintă cele 12 seminții / triburi ale lui Israel (vers. 28). Cei 12 ucenici au umblat cu Domnul, L-au însoțit până la Golgota, L-au văzut după ce a înviat, au fost primii membri ai Bisericii Primare și au continuat să predice învățăturile Lui. Ei vor judeca la sfârșitul timpului cele 12 seminții ale lui Israel și numele lor vor fi scrise pe cele 12 pietre de temelie ale Ierusalimului ceresc (Apocalipsa 21:14).

1.     Chemarea ucenicilor și autoritatea dată de Domnul Isus (vers. 1-4) „Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” (vers. 1) Domnul i-a trimis pe cei 12 ucenici să predice evreilor din Iudeea și Galileea „la oile pierdute ale casei lui Israel” (vers. 6).

2.     Instruirea ucenicilor pentru misiune (vers. 5-15) „Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia cerurilor este aproape!’ Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (vers. 7-8) Domnul i-a învățat să meargă doar la evrei, să predice doar evreilor despre Împărăția cerurilor și să vindece fără plată. Să nu strângă provizii pe drum și să accepte dacă sunt respinși: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor” (vers. 5). Universalizarea misiunii urma să aibă loc după moartea, învierea, înălțarea Domnului la cer și după coborârea Duhului Sfânt (Matei 28:19; Faptele Ap. 1:8). „Mergând, să propovăduiți, zicând: ‘Împărăția cerurilor s-a apropiat!’” (Matei 10:7)

3.     Domnul i-a avertizat despre pericolele și persecuțiile de care vor avea parte (vers. 16-25) „Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.” (vers. 22) Mântuitorul i-a prevenit pe ucenici că vor fi judecați, bătuți, urâți, neînțeleși de membrii neconvertiți ai familiei și le-a cerut să fie înțelepți și fără răutate:
„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” (vers. 16)

4.     Avertismentele și încurajările pentru ucenici (vers. 26-33) „Nu vă temeți de cei care omoară trupul, dar care nu pot să omoare sufletul; temeți-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă și trupul și sufletul în iad.” (vers. 28) Domnul le-a poruncit să nu se teamă de oameni, ci doar de Dumnezeu: El i-a învățat că mărturisirea publică este esențială:
„De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” (vers. 32)

5.     Costul uceniciei și răsplata (vers. 34–42) „Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.” (vers. 34) Smerenia și dedicarea pe care le aduce pocăința nu sunt deloc tentante pentru oamenii cu inima și mintea netransformate: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” (vers. 37) Mântuitorul promite un premiu ceresc pentru slujitorii Săi și pentru cei care-I vor ajuta pe aceștia:
„Oricine va da unuia dintre acești mici un pahar cu apă rece numai pentru că este ucenic, adevărat vă spun, nu-și va pierde răsplata.” (vers. 42)

Domnul ne-a învățat că manifestarea credinței implică risc și persecuție, însă El va fi alături de orice copil al Său. El nu ne cere să devenim convertiți, ci ucenici, iar ucenicia este radicală deoarece presupune renunțare, angajament, dedicare, curaj și loialitate. Ucenicia presupune renunțarea la dorințele proprii pentru a-L urma pe Isus. A trăi pentru El poate însemna uneori osteneli, pierderi și sacrificii, dar răsplata este veșnică.

Să ne rugăm pentru a deveni ucenici și să susținem pe toți slujitorii care sunt implicați în lucrul Împărăției.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, August 7, 2025 – Matthew 10:1–42

Chapter 10 has a missionary character, with the Savior sending the 12 disciples to preach, to heal, and to accept persecution. He had already shown them how to do these things in chapters 5–9.

Thus, we see three stages: calling, training, and sending.

The number 12 is not random; it represents the 12 tribes of Israel (v. 28). The 12 disciples walked with the Lord, followed Him to Golgotha, saw Him after He rose, were the first members of the Early Church, and continued to preach His teachings. They will judge the 12 tribes of Israel at the end of time, and their names will be written on the 12 foundation stones of the heavenly Jerusalem (Revelation 21:14).

1.     The calling of the disciples and the authority given by Jesus (vv. 1–4)

“Jesus called his twelve disciples to him and gave them authority to drive out impure spirits and to heal every disease and sickness.” (v. 1)
The Lord sent the 12 disciples to preach to the Jews in Judea and Galilee “to the lost sheep of Israel.” (v. 6)

2.     The disciples’ training for mission (vv. 5–15) “As you go, proclaim this message: ‘The kingdom of heaven has come near.’ Heal the sick, raise the dead, cleanse those who have leprosy, drive out demons. Freely you have received; freely give.” (vv. 7–8) The Lord taught them to go only to the Jews, to preach only to Jews about the kingdom of heaven, and to heal without payment. They were not to take provisions for the journey and were to accept rejection: “Do not go among the Gentiles or enter any town of the Samaritans.” (v. 5)
The universalization of the mission would come after the Lord’s death, resurrection, ascension, and the descent of the Holy Spirit (Matthew 28:19; Acts 1:8).
“As you go, proclaim this message: ‘The kingdom of heaven has come near.’” (Matthew 10:7)

3.     The Lord warned them of dangers and persecution (vv. 16–25) “Brother will betray brother to death, and a father his child; children will rebel against their parents and have them put to death.” (v. 22) The Savior warned the disciples they would be judged, beaten, hated, and misunderstood by unconverted family members, and urged them to be wise and innocent:
“I am sending you out like sheep among wolves. Therefore be as shrewd as snakes and as innocent as doves.” (v. 16)

4.     Warnings and encouragements for the disciples (vv. 26–33) “Do not be afraid of those who kill the body but cannot kill the soul. Rather, be afraid of the One who can destroy both soul and body in hell.” (v. 28) The Lord commanded them not to fear people but to fear God. He taught that public confession is essential:
“Whoever acknowledges me before others, I will also acknowledge before my Father in heaven.” (v. 32)

5.     The cost of discipleship and the reward (vv. 34–42) “Do not suppose that I have come to bring peace to the earth. I did not come to bring peace, but a sword.” (v. 34) The humility and dedication brought by repentance are not at all appealing to people whose hearts and minds remain untransformed: “Anyone who loves their father or mother more than me is not worthy of me; anyone who loves their son or daughter more than me is not worthy of me.” (v. 37) The Savior promises a heavenly reward for His servants and for those who help them:
“And if anyone gives even a cup of cold water to one of these little ones who is my disciple, truly I tell you, that person will certainly not lose their reward.” (v. 42)

The Lord taught us that living out our faith involves risk and persecution, but He will be with each of His children. He does not ask us to become merely converts, but disciples—and discipleship is radical, requiring renunciation, commitment, dedication, courage, and loyalty. Discipleship means giving up personal desires to follow Jesus. Living for Him may involve hardship, loss, and sacrifice—but the reward is eternal.

Let us pray to become disciples and to support all servants involved in the work of the Kingdom.