6 septembrie

Sâmbătă, 6 septembrie 2025, Marcu 12:1-44

Marcu 12 continuă descrierea evenimentelor din ultima săptămână a vieții Mântuitorului pe pământ. Acest capitol este plin de confruntări teologice, parabole și învățături esențiale despre Lege, Mesia și revenirea acestuia. Mântuitorul este provocat de liderii religioși, însă răspunde cu multă înțelepciune, demascând ipocrizia acestora și revelând voia lui Dumnezeu.

Capitolul 12 poate avea mai multe secțiuni:

1.     Pilda vierilor (vers. 1-12)

Dumnezeu trimite proroci și, în final, pe Fiul Său, dar poporul (simbolizat de vieri) îi respinge.

„A trimis la ei pe fiul său preaiubit. Dar vierii… l-au omorât.” (vers. 6–8)

Suntem chemați să dăm rod, nu să ne însușim moștenirea.

„Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” (vers. 10).

2.     Plata birului Cezarului – datoria față de stat și față de Dumnezeu (vers. 13-17)

Mântuitorul răspunde unei capcane politice și religioase: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (vers. 17).

Creștinul trăiește responsabil în societate, dar cu loialitate supremă față de Dumnezeu.

3.     Întrebarea despre înviere (vers. 18-27)

Credința noastră trebuie să fie ancorată în Biblie, nu în speculații religioase.

„Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (vers. 24)

Saducheii contestă învierea, dar Isus demonstrează că Dumnezeu este „Dumnezeul celor vii” (vers. 27).

4.     Porunca cea mai mare (vers. 28-34)

Toată viața creștină se rezumă la iubirea autentică față de Dumnezeu și oameni.

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta…” (v. 30) și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (vers. 31).

Credința adevărată nu este ritual, ci o relație vie cu Dumnezeu, bazată pe încredere și dragoste.

5.     Isus demască ipocrizia cărturarilor (vers. 35–40)

Mântuitorul condamnă ipocrizia liderilor religioși care căutau faimă și profit din religie.

„Ei mănâncă casele văduvelor…” (vers. 40).

Dumnezeu vede dincolo de aparențe și judecă motivațiile.

„Ei vor primi o mai mare osândă.” (vers. 40)

Slujirea autentică nu caută recunoaștere, ci adevăr și smerenie.

6.     Dărnicia văduvei (vers. 41–44)

O văduvă săracă dăruiește tot ce are, demonstrând o credință autentică și o încredere totală în Dumnezeu.

„Această văduvă săracă a dat mai mult decât toți ceilalți … Ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea.” (vers. 43-44)

Dumnezeu privește la inimă, nu la mărimea darului; dărnicia autentică vine din încredere și iubire.

Marcu 12 este o lecție despre autoritate, responsabilitate și iubire, dragostea de Dumnezeu și de aproapele fiind centrul credinței creștine.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o credință autentică, care să ne conducă la o viață sfântă și roditoare.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, September 6, 2025, Mark 12:1-44

Mark 12 continues the description of the events from the last week of the Savior’s life on earth. This chapter is full of theological confrontations, parables, and essential teachings about the Law, the Messiah, and His return. The Savior is challenged by the religious leaders, but He responds with great wisdom, exposing their hypocrisy and revealing God’s will.

Chapter 12 can be divided into several sections:
1. The Parable of the Tenants (vv. 1–12)
God sends prophets and, in the end, His own Son, but the people (symbolized by the tenants) reject them. “He had one left to send, a son, whom he loved. He sent him last of all, saying, ‘They will respect my son.’ But the tenants… killed him.” (vv. 6–8) We are called to bear fruit, not to claim the inheritance for ourselves. “The stone the builders rejected has become the cornerstone.” (v. 10)
2. Paying the Imperial Tax to Caesar – Duty to State and to God (vv. 13–17)
The Savior responds to a political and religious trap: “Give back to Caesar what is Caesar’s and to God what is God’s.” (v. 17) The Christian lives responsibly in society but with ultimate loyalty to God.
3. The Question about the Resurrection (vv. 18–27)
Our faith must be anchored in Scripture, not in religious speculation. “Are you not in error because you do not know the Scriptures or the power of God?” (v. 24) The Sadducees denied the resurrection, but Jesus demonstrated that God is “the God of the living.” (v. 27)
4. The Greatest Commandment (vv. 28–34)
The entire Christian life can be summed up in authentic love for God and for people. “Love the Lord your God with all your heart…” (v. 30) and “Love your neighbor as yourself.” (v. 31) True faith is not ritual but a living relationship with God, built on trust and love.
5. Jesus Exposes the Hypocrisy of the Teachers of the Law (vv. 35–40)
The Savior condemns the hypocrisy of religious leaders who sought fame and profit from religion. “They devour widows’ houses…” (v. 40) God sees beyond appearances and judges the motives. “These men will be punished most severely.” (v. 40) Authentic service does not seek recognition but truth and humility.
6. The Widow’s Offering (vv. 41–44)
A poor widow gives all she has, demonstrating authentic faith and complete trust in God. “This poor widow has put more into the treasury than all the others. They all gave out of their wealth; but she, out of her poverty, put in everything—all she had to live on.” (vv. 43–44) God looks at the heart, not at the size of the gift; true generosity comes from trust and love.

Mark 12 is a lesson about authority, responsibility, and love—the love of God and neighbor being the center of Christian faith. Let us pray to God for an authentic faith that leads us to a holy and fruitful life.