6 octombrie

Luni, 6 octombrie, Ioan 2:1-25

Ioan 2 descrie începutul lucrării publice a Domnului Isus.

Evenimentele prezentate impun împărțirea capitolului 2 în câteva secțiuni specifice:

1.     Transformarea apei în vin la nunta din Cana – semnul bucuriei transformatoare (vers. 1–11)

„Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.” (vers. 11) Acesta este primul semn public al Mântuitorului.

(a)   Organizatorii nunții se confruntă cu o problemă umană (vers. 1–3): „S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Isus și ucenicii Lui fuseseră, de asemenea, chemați la nuntă. În timpul ospățului s-a terminat vinul.”

(b)  Intervenția Mariei adresează problema (vers. 3–5): „Mama lui Isus I-a zis: Nu mai au vin. Isus i-a răspuns: Femeie, ce am Eu a face cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Maria învață să se raporteze la Fiul ei nu ca mamă, ci ca ucenică: „Faceți orice vă va zice El.” (vers. 5)

(c)   Mântuitorul a rezolvat problema făcând o minune (vers. 6–10): „Isus le-a zis: Umpleți vasele cu apă… Și-au scos și au dus nunului. Când a gustat nunul apa prefăcută în vin…” (vers. 7–8)

(d)  Manifestarea credinței ucenicilor (vers. 11): „El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.”

2. Curățirea Templului din Ierusalim – semnul sfințeniei restaurate (vers. 12–25)
Aceasta este prima confruntare directă cu mediul corupt al religiei vremii.

(a) Profitul religios a luat locul închinării sfinte (vers. 13–14): „Paștile iudeilor erau aproape, și Isus S-a suit la Ierusalim. A găsit în Templu pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezând acolo.”

Schimbătorii de bani și vânzătorii de animale transformaseră închinarea într-o afacere religioasă.

(b) Acțiunea lui Isus pune capăt corupției religioase (vers. 15–17): „A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu…”

Acțiunea aceasta fermă arată integritatea și pasiunea lui Isus pentru sfințenie. Mântuitorul are curajul să confrunte ceea ce pervertește închinarea din Casa lui Dumnezeu și să corecteze lucrurile cu responsabilitate.

(c) Dialogul cu iudeii (vers. 18–22):
„Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci aceste lucruri?”

„Dărâmați Templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.” (vers. 19)

(d) Credința superficială descalifică întotdeauna (vers. 23–25): „Mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. Dar Isus nu Se încredea în ei…”

Isus nu Se lasă manipulat de popularitate, El caută credință sinceră. Lucrarea Sa este completă prin faptul că El restaurează bucuria, dar păstrează sfințenia.

Să ne rugăm pentru înțelepciunea de a păstra sfințenia Casei lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 6, John 2:1–25

John 2 describes the beginning of the public ministry of the Lord Jesus.

The events presented require dividing chapter 2 into a few specific sections:

1. The water turned into wine at the wedding in Cana – the sign of transforming joy (vv. 1–11)
“What Jesus did here in Cana of Galilee was the first of the signs through which he revealed his glory; and his disciples believed in him.” (v. 11) This is the first public sign of the Savior.

(a) The organizers of the wedding face a human problem (vv. 1–3): “On the third day a wedding took place at Cana in Galilee. Jesus’ mother was there, and Jesus and his disciples had also been invited to the wedding. When the wine was gone…”

(b) Mary addresses the problem (vv. 3–5): “When the wine was gone, Jesus’ mother said to him, ‘They have no more wine.’ ‘Woman, why do you involve me?’ Jesus replied. ‘My hour has not yet come.’ His mother said to the servants, ‘Do whatever he tells you.’” (v. 5)
Mary learns to relate to her Son not as a mother, but as a disciple.

(c) The Savior solved the problem by performing a miracle (vv. 6–10): “Jesus said to the servants, ‘Fill the jars with water’; so they filled them to the brim. Then he told them, ‘Now draw some out and take it to the master of the banquet.’ They did so, and the master of the banquet tasted the water that had been turned into wine…” (vv. 7–8)

(d) The manifestation of the disciples’ faith (v. 11): “He revealed his glory, and his disciples believed in him.”

2. The cleansing of the Temple in Jerusalem – the sign of restored holiness (vv. 12–25)
This is the first direct confrontation with the corrupt religious environment of that time.

(a) Religious profit took the place of holy worship (vv. 13–14): “When it was almost time for the Jewish Passover, Jesus went up to Jerusalem. In the temple courts he found people selling cattle, sheep and doves, and others sitting at tables exchanging money.”
The money changers and animal sellers had turned worship into a religious business.

(b) The action of Jesus put an end to religious corruption (vv. 15–17): “So he made a whip out of cords, and drove all from the temple courts…”
This firm action shows the integrity and passion of Jesus for holiness. The Savior had the courage to confront what perverted worship in the house of God and to correct things responsibly.

(c) The dialogue with the Jews (vv. 18–22):
“What sign can you show us to prove your authority to do all this?”
“Destroy this temple, and I will raise it again in three days.” (v. 19)

(d) Superficial faith is always disqualified (vv. 23–25): “Now while he was in Jerusalem at the Passover Festival, many people saw the signs he was performing and believed in his name. But Jesus would not entrust himself to them…”

Jesus is not manipulated by popularity; He seeks sincere faith. His work is complete in that He restores joy but also preserves holiness.

Let us pray for the wisdom to preserve the holiness of the house of God.