4 octombrie

Sâmbătă, 4 octombrie 2025, Luca 24:1-53

Capitolul 23 al Evangheliei după Luca s-a încheiat în notă de tristețe, durere și moarte a răstignirii Mântuitorului, însă capitolul 24 descrie miracolul învierii Domnului Isus din morți și a înălțării Sale la cer. Acest ultim capitol al cărții lui Luca prezintă câteva acțiuni specifice care ne vor ajuta să împărțim mesajul în patru secțiuni distincte.

1.     Învierea lui Isus – mormântul gol și îngerii (vers. 1–12)
Femeile credincioase merg duminică dimineața la mormântul Domnului aducând miresmele pe care le pregătiseră (vers. 1) și, spre adânca lor mirare, găsesc piatra din fața mormântului dată la o parte și mormântul gol (vers. 2-3). Doi îngeri prezenți acolo le-au întâmpinat spunându-le: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat…” (vers. 5-6) Uimite, se întorc în grabă la Ierusalim ca să spună ucenicilor vestea incredibilă (vers. 33-35).
Reacția acestora a fost previzibilă: „Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.” (vers. 11) Petru aleargă la mormânt, găsește fâșiile de pânză jos și pleacă uimit (vers. 12).
Învierea din morți este un eveniment care sfidează logica naturală, drept pentru care provoacă mirare și respingere în mintea omului obișnuit. Toți oamenii știu că nimeni nu se mai întoarce din moarte, de aceea învierea nu este doar o minune, ci este o ruptură în ordinea naturală, un semn inexplicabil că Dumnezeu intervine direct în istorie. Învierea nu poate fi explicată științific, însă, asemenea oricărui alt miracol, trebuie acceptată pentru că s-a întâmplat. Este adevărat, rațiunea spune: „Este imposibil”, însă credința răspunde: „La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” (Matei 19:26)
Necredința inițială a ucenicilor nu a fost o slăbiciune, ci o dovadă că învierea nu a fost și nu este o idee ușor de acceptat, nici măcar pentru cei care Îl urmaseră pe Domnul în cei trei ani și jumătate de misiune: „Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut.” (Marcu 16:11)

2.     Drumul spre Emaus (vers. 13-35)
Doi ucenici merg triști spre Emaus, discutând despre moartea și învierea Domnului (vers. 13-17). Isus se alătură lor, însă ei nu Îl recunosc: „Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.” (vers. 16) El le explică Scripturile „începând de la Moise și de la toți prorocii” (vers. 27), iar la frângerea pâinii Îl recunosc (vers. 30-31). Atunci au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” (vers. 32)
Învierea nu poate fi înțeleasă, dar poate fi acceptată prin credință. Ei s-au întors plini de bucurie la Ierusalim povestind cu entuziasm experiența lor incredibilă: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.” (vers. 34)

3.     Apariția Domnului în mijlocul ucenicilor (vers. 36-49)
Isus Se arată ucenicilor, spunând: „Pace vouă!” (vers. 36), apoi le arată rănile din mâini și picioare. Pentru a le arăta realitatea trupului Său înviat, le cere de mâncare și mănâncă în prezența lor pește și miere. Isus le-a argumentat amintindu-le cuvintele Scripturilor: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” (vers. 44) Atunci li s-a deschis mintea să înțeleagă Scripturile (vers. 41-43).
Înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul le-a explicat următorul pas al misiunii lor.
(a) Trebuie să facă evanghelizare în cultura lor și misiune în afara culturii lor: „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.” (vers. 47-48) Aceasta este Marea Trimitere.
(b) Trebuie să primească împuternicirea Duhului Sfânt pentru a avea resursele necesare pentru această mare misiune. Aceasta este Marea Împuternicire. Împuterniciți și trimiși.
Învierea dă naștere misiunii universale a Bisericii. Evanghelizarea și misiunea globală încep cu înțelegerea Scripturilor.

4.     Înălțarea lui Isus la cer (vers. 50-53)
Isus îi duce până la Betania, îi binecuvântează și Se înalță la cer (vers. 50-51). Ucenicii se întorc cu mare bucurie în Templu, lăudând pe Dumnezeu (vers. 52-53).
Înălțarea Domnului la cer confirmă domnia Sa și aduce bucuria și închinarea autentică în inimile ucenicilor. Învierea și înălțarea Domnului transformă tragedia crucii în cea mai mare biruință, devenind fundamentul propovăduirii Evangheliei.

În rugăciunea acestei dimineți vom mulțumi Domnului pentru că ne-a mântuit prin moartea pe cruce și, împuterniciți fiind cu Duhul Sfânt, ne vom asuma responsabilitatea evanghelizării și misiunii mondiale.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, October 4, 2025, Luke 24:1-53

Chapter 23 of the Gospel of Luke ended on a note of sorrow, pain, and the death of the crucifixion of the Savior, but chapter 24 describes the miracle of the resurrection of the Lord Jesus from the dead and His ascension into heaven. This final chapter of Luke presents several specific actions that help us divide the message into four distinct sections.

1.     The Resurrection of Jesus – the Empty Tomb and the Angels (vv. 1–12)
The faithful women went on Sunday morning to the Lord’s tomb bringing the spices they had prepared (v. 1) and, to their deep amazement, found the stone rolled away and the tomb empty (vv. 2-3). Two angels present there met them and said: “Why do you look for the living among the dead? He is not here; he has risen!” (vv. 5-6) Amazed, they hurried back to Jerusalem to tell the disciples the incredible news (vv. 33-35).
The reaction of the disciples was predictable: “But they did not believe the women, because their words seemed to them like nonsense.” (v. 11) Peter ran to the tomb, found the strips of linen lying there, and went away, wondering (v. 12).
The resurrection from the dead is an event that defies natural logic, provoking astonishment and rejection in the human mind. Everyone knows that no one returns from death, which is why the resurrection is not just a miracle, but a rupture in the natural order, an inexplicable sign that God intervenes directly in history. The resurrection cannot be explained scientifically, but like any other miracle, it must be accepted because it happened. It is true, reason says: “It is impossible”, but faith responds: “With God all things are possible.” (Matthew 19:26)
The disciples’ initial unbelief was not a weakness, but proof that the resurrection was not, and still is not, an idea easily accepted, not even by those who had followed the Lord for three and a half years of ministry: “When they heard that Jesus was alive and that she had seen him, they did not believe it.” (Mark 16:11)

2.     The Road to Emmaus (vv. 13-35)
Two disciples walked sadly toward Emmaus, discussing the death and resurrection of the Lord (vv. 13-17). Jesus joined them, but they did not recognize Him: “But they were kept from recognizing him.” (v. 16) He explained the Scriptures to them, “beginning with Moses and all the Prophets” (v. 27), and at the breaking of bread they recognized Him (vv. 30-31). Then they said to each other: “Were not our hearts burning within us while he talked with us on the road and opened the Scriptures to us?” (v. 32)
The resurrection cannot be understood, but it can be accepted by faith. They returned joyfully to Jerusalem, excitedly telling their incredible experience: “It is true! The Lord has risen and has appeared to Simon.” (v. 34)

3.     The Appearance of the Lord among the Disciples (vv. 36-49)
Jesus appeared to the disciples and said: “Peace be with you.” (v. 36). He showed them His hands and feet. To prove the reality of His resurrected body, He asked for food and ate fish and honey in their presence. Jesus reminded them of the Scriptures: “This is what I told you while I was still with you: Everything must be fulfilled that is written about me in the Law of Moses, the Prophets and the Psalms.” (v. 44) Then He opened their minds so they could understand the Scriptures (vv. 41-43).
Before His ascension into heaven, the Lord explained the next step in their mission.
(a) They must evangelize within their own culture and do mission beyond their culture: “Repentance for the forgiveness of sins will be preached in his name to all nations, beginning at Jerusalem. You are witnesses of these things.” (vv. 47-48). This is the Great Commission.
(b) They must receive the empowerment of the Holy Spirit in order to have the resources necessary for this great mission. This is the Great Empowerment. Empowered and sent.
The resurrection gives birth to the universal mission of the Church. Evangelism and global mission begin with understanding the Scriptures.

4.     The Ascension of Jesus into Heaven (vv. 50-53)
Jesus led them out to the vicinity of Bethany, blessed them, and was taken up into heaven (vv. 50-51). The disciples returned with great joy to the temple, praising God (vv. 52-53).
The ascension of the Lord into heaven confirms His reign and brings true joy and worship into the hearts of the disciples. The resurrection and ascension of the Lord transform the tragedy of the cross into the greatest victory, becoming the foundation of the proclamation of the Gospel.

In this morning’s prayer, we will thank the Lord for saving us through His death on the cross and, being empowered by the Holy Spirit, we will take up the responsibility of evangelism and worldwide mission.