4 octombrie

Vineri, 4 octombrie 2024, Proverbele 8:1-36

Capitolul precedent a prezentat femeia de moravuri ușoare care iese seducătoare pe stradă. Are o inimă șireată, este bună de gură și neastâmpărată. Stă la pândă, așteptându-l pe cel naiv, pe băiatul ușuratic.

În capitolul de față, înțelepciunea se adresează cinstit, deschis și onest. La prima ei strigare (capitolul 1:20-22) s-a adresat proștilor, batjocoritorilor și nebunilor. În capitlul 8, înțelepciunea se adresează proștilor, naivilor și nebunilor. La a doua strigare batjocoritorii sunt omiși.

Capitolul de astăzi este împărțit în două sesiuni: strigarea și originea înțelepciunii.

I. STRIGAREA ÎNȚELEPCIUNII

1.     Universalitatea înțelepciunii – Strigarea înțelepciunii este universală, nu selectivă; este pentru toți oamenii care vor s-o audă: ,,Ea se aşază sus, pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii, şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor.” (vers. 2-3)

2.     Instructivitatea înțelepciunii – Înțeleciunea este educativă și corectivă: ,,Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!” (vers. 4)

3.     Prioritatea înțelepciunii – Înțelepciunea este mai valoroasă decât lucrurile materiale: ,,Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (vers. 10-11)

4.     Domiciliul înțelepciunii – Mintea stă în cap, nu în inimă (sentimente), nu în mușchi (corpul fizic). Deciziile trebuie luate pe baza discernământului: ,,Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.” (vers. 12-13)

5.     Cârmuirea înțelepciunii: ,,Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.” (vers. 15-16)

Conducerea face diferența dintre bine și rău, dintre corupție și dreptate, dintre nepotism și performanță, dintre succes și eșec. Conducerea înseamnă influență: ,,Poporul meu este asuprit de nişte copii şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!” (Isaia 3:12)

6.     Autenticitatea înțelepciunii – Înțelepciunea se verifică cu sfințenia: ,,Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.” (vers. 20-21)

II. ORIGINEA ÎNȚELEPCIUNII

 Înțelepciunea vine de la Dumnezeu:

·              ,,Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.” (vers. 1)

·              ,,Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;…” (vers. 27a)

·              ,,…eu (înțelepciunea) eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.” (vers. 30-31)

Personificarea este un procedeu literar și poetic care are drept scop însuflețirea unor lucruri fără viață, ca și când acestea ar fi ființe vii: ,,…eu (înțelepciunea) eram meşterul Lui, la lucru lângă El… jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.” (vers. 31) Deoarece parabolele, alegoriile și ilustrațiile biblice folosesc figuri de stil, ele nu pot fi folosite pentru stabilirea doctrinelor biblice. A stabili dogme pe baza unor astfel de pasaje este deosebit de riscant. Alegoria este un procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

Acest capitol explică faptul că înțelepciunea stă la dispoziția tuturor oamenilor care se tem de Domnul. Ea conduce la maturizare, echilibru, unitate, fidelitate, loialitate, iertare, bunătate și iubire…

Să ne rugăm Domnului pentru o măsură mare de înțelepciune.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, October 4, 2024 – Proverbs 8:1-36

The previous chapter presented the adulterous woman who seduces on the streets. She has a cunning heart, is persuasive, and restless. She lies in wait, looking for the naive, the careless young man.

In the current chapter, wisdom speaks honestly, openly, and truthfully. In its first call (chapter 1:20-22), wisdom addresses the simple, the mockers, and the fools. In chapter 8, wisdom calls out to the simple, the naive, and the foolish, leaving out the mockers in its second call.

Today’s chapter is divided into two sections: the call and the origin of wisdom.

I. THE CALL OF WISDOM

1. The Universality of Wisdom – The call of wisdom is universal, not selective; it is for all people who wish to hear it: “At the highest point along the way, where the paths meet, she takes her stand; beside the gate leading into the city, at the entrance, she cries aloud.” (v. 2-3)
2. The Instructive Nature of Wisdom – Wisdom is educational and corrective: “Learn prudence, O simple ones; learn sense, O fools!” (v. 4)
3. The Priority of Wisdom – Wisdom is more valuable than material things: “Choose my instruction instead of silver, knowledge rather than choice gold, for wisdom is more precious than rubies, and nothing you desire can compare with her.” (v. 10-11)
4. The Dwelling of Wisdom – Wisdom resides in the mind, not in the heart (emotions), nor in the muscles (physical body). Decisions should be made based on discernment: “I, wisdom, dwell together with prudence; I possess knowledge and discretion. To fear the Lord is to hate evil; I hate pride and arrogance, evil behavior and perverse speech.” (v. 12-13)
5. The Governance of Wisdom – “By me kings reign and rulers issue decrees that are just; by me princes govern, and nobles—all who rule on earth.” (v. 15-16)

Leadership makes the difference between right and wrong, corruption and justice, nepotism and performance, success and failure. Leadership means influence: “Youth oppress my people, women rule over them. My people, your guides lead you astray; they turn you from the path.” (Isaiah 3:12)

6. The Authenticity of Wisdom – Wisdom is verified through holiness: “I walk in the way of righteousness, along the paths of justice, bestowing a rich inheritance on those who love me and making their treasuries full.” (v. 20-21)

II. THE ORIGIN OF WISDOM

Wisdom Comes from God:

·              “The Lord brought me forth as the first of his works, before his deeds of old.” (v. 22)

·              “When He established the heavens, I was there…” (v. 27a)

·              “…I (wisdom) was constantly at His side. I was filled with delight day after day, rejoicing always in His presence, rejoicing in His whole world and delighting in mankind.” (v. 30-31)

Personification is a literary and poetic device aimed at animating lifeless things as if they were living beings: “…I (wisdom) was constantly at His side… rejoicing in His whole world and delighting in mankind.” (v. 31) Because parables, allegories, and biblical illustrations use figures of speech, they cannot be used to establish biblical doctrines. Establishing dogmas based on such passages is particularly risky. Allegory is an artistic device that expresses an abstract idea through concrete means.

This chapter explains that wisdom is available to all who fear the Lord. It leads to maturity, balance, unity, faithfulness, loyalty, forgiveness, kindness, and love…

Let us pray to the Lord for a great measure of wisdom.