31 octombrie

Vineri, 31 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 6:1-15

Capitolul 6 marchează o nouă etapă în dezvoltarea Bisericii Primare. Biserica crește numeric și influența ei devine tot mai vizibilă. După ce s-a confruntat cu păcatul din interior (Anania și Safira) și persecuția din exterior (arestarea apostolilor), în acest capitol, Biserica se confruntă cu prima criză administrativă internă – o nemulțumire legată de distribuirea ajutoarelor pentru văduve. Apostolii au ordinat diaconi pentru împlinirea acestei nevoi. În această perioadă, Biserica primară a făcut trecerea de la o comunitate spontană la una organizată.

Capitolul 6 prezintă câteva subiecte, drept pentru care pasajul se împarte în câteva secțiuni.

1. Criza internă din Biserică (vers. 1-6)

„În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva celor care vorbeau evreiește, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor.” (vers. 1)
Este de folos să remarcăm faptul că întotdeauna creșterea lucrării aduce provocări administrative și tensiuni între grupuri culturale. O biserică vie trebuie să gestioneze nu doar aspectele spirituale, ci și cele administrative și sociale. De asemenea, Dumnezeu permite dificultățile interne pentru a maturiza comunitatea.

În unitatea Bisericii nu există uniformitate, ci diversitate coordonată de Duhul. Biserica, fiind matură, găsește întotdeauna soluții spirituale la problemele practice apărute: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.” (vers. 2)

Creșterea bisericii aduce inevitabil tensiuni, dar și oportunități de organizare: „Alegeți, dar, fraților, dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune.” (vers. 3)

Este interesant să remarcăm faptul că, în orice biserică matură, nevoile administrative sunt gestionate spiritual. Dumnezeu onorează slujitori plini de Duh și înțelepciune: „Propunerea aceasta a plăcut întregii adunări.” (vers. 5)

Rugăciunea și punerea mâinilor confirmă recunoașterea spirituală a slujirii: „I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei.” (vers. 6)

Este vrednic de remarcat faptul că elementul esențial pentru slujire nu este competența tehnică, ci caracterul și plinătatea Duhului: „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință.” (vers. 7)
Armonia din interiorul bisericii produce putere în exteriorul ei. Când slujirea este făcută în mod responsabil, Evanghelia se răspândește în mod eficient. O biserică bine organizată devine un instrument eficient al harului; ordinea și ungerea duc împreună la creștere.

2. Ștefan – exemplu de credință, înțelepciune și putere (vers. 8–15)

„Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în popor.” (vers. 8)
Înțelepciunea dată de Duhul lui Ștefan depășește argumentele intelectuale ale opo­zanților lui: „Nu puteau sta împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el.” (vers. 10)

Plinătatea Duhului Sfânt se manifestă prin putere, har și înțelepciune; credinciosul care slujește devine un canal al prezenței divine. Opoziția religioasă și acuzațiile false se intensifică atunci când Duhul lucrează prin cineva: „Au pus niște oameni să spună: «L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.»” (vers. 11)

Minciuna și manipularea devin armele celor fără putere spirituală. Când adevărul divin se confruntă cu religia formalistă, apar calomniile: „Toți cei ce ședeau în sobor s-au uitat țintă la Ștefan și fața lui li s-a arătat ca fața unui înger.” (vers. 15)
Ștefan este prototipul slujitorului plin de Duh: înțelept, curajos, smerit și strălucitor în caracter.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru puterea de a recunoaște darurile Sale în viețile fraților noștri.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, November 31, 2025 – Acts 6:1–15

Chapter 6 marks a new stage in the development of the Early Church. The Church is growing numerically, and its influence is becoming increasingly visible. After facing sin from within (Ananias and Sapphira) and persecution from without (the arrest of the apostles), the Church now faces its first internal administrative crisis—a complaint about the distribution of food to widows. The apostles ordained deacons to meet this need. During this period, the early Church transitioned from a spontaneous community to an organized one.

Chapter 6 presents several key themes and can therefore be divided into distinct sections.

1. The Internal Crisis in the Church (vv. 1–6)

“In those days when the number of disciples was increasing, the Hellenistic Jews among them complained against the Hebraic Jews because their widows were being overlooked in the daily distribution of food.” (v. 1)
It is useful to note that the growth of ministry always brings administrative challenges and cultural tensions. A living church must manage not only spiritual matters but also administrative and social ones. Moreover, God allows internal difficulties to mature the community.

In the unity of the Church there is no uniformity, but diversity coordinated by the Spirit. A mature Church always finds spiritual solutions to practical problems: “It would not be right for us to neglect the ministry of the word of God in order to wait on tables.” (v. 2)

The growth of the Church inevitably brings tension, but also opportunities for organization: “Brothers and sisters, choose seven men from among you who are known to be full of the Spirit and wisdom.” (v. 3)

It is noteworthy that in any mature church, administrative needs are handled spiritually. God honors servants who are full of the Spirit and wisdom: “This proposal pleased the whole group.” (v. 5)

Prayer and the laying on of hands confirm the spiritual recognition of ministry: “They presented these men to the apostles, who prayed and laid their hands on them.” (v. 6)

It is worth noting that the essential element for ministry is not technical competence but character and the fullness of the Spirit: “So the word of God spread. The number of disciples in Jerusalem increased rapidly, and a large number of priests became obedient to the faith.” (v. 7)
Harmony within the church produces power outside it. When service is carried out responsibly, the Gospel spreads effectively. A well-organized church becomes an efficient instrument of grace; order and anointing together lead to growth.

2. Stephen – An Example of Faith, Wisdom, and Power (vv. 8–15)

“Now Stephen, a man full of God’s grace and power, performed great wonders and signs among the people.” (v. 8)
The wisdom given by the Spirit to Stephen surpasses the intellectual arguments of his opponents: “They could not stand up against the wisdom the Spirit gave him as he spoke.” (v. 10)

The fullness of the Holy Spirit manifests through power, grace, and wisdom; the believer who serves becomes a channel of divine presence. Religious opposition and false accusations intensify when the Spirit works through someone: “Then they secretly persuaded some men to say, ‘We have heard Stephen speak blasphemous words against Moses and against God.’” (v. 11)

Lies and manipulation become the weapons of those without spiritual power. When divine truth confronts formal religion, slander arises: “All who were sitting in the Sanhedrin looked intently at Stephen, and they saw that his face was like the face of an angel.” (v. 15)
Stephen is the prototype of a Spirit-filled servant—wise, courageous, humble, and radiant in character.

Let us pray to God for the strength to recognize His gifts in the lives of our brothers and sisters.