31 iulie

Joi, 31 iulie 2025, Matei 3:1-17

Capitolul 3 marchează începutul activității publice a lui Ioan Botezătorul și a Mântuitorului Isus Hristos. Este un capitol al chemării la pocăință, al confruntării religiozității formale și al descoperirii Fiului lui Dumnezeu prin botezul în apă. Contextul este pustia Iudeii, un loc simbolic al separării de lume și al întâlnirii cu Dumnezeu.

Cele trei idei principale împart capitolul în trei secțiuni:

1.     Lucrarea lui Ioan Botezătorul (vers. 1–6)

Ioan Botezătorul îi boteza pe oameni în râul Iordan cu botezul pocăinței și L-a prezentat pe Isus Hristos ca fiind Mielul lui Dumnezeu: „În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: ‘Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.’” (vers. 1-2)

Acest pasaj ne introduce în lucrarea profetică a lui Ioan Botezătorul, trimis să pregătească poporul pentru venirea Mântuitorului: „Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: ‘Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.’” (vers. 3)

2.     Confruntarea fariseilor și saducheilor (vers. 7–12)

Ioan îi mustră pe farisei și saduchei, care împlineau ritualul botezului în apă, dar nu trăiau o viață de pocăință. Ei se încredeau în descendența lor evreiască și se ascundeau în spatele formalismului exterior: „Și, văzând Ioan că mulți din farisei și saduchei vin la botez, le zice: ‘Voi, pui de năpârci, cine v-a arătat să fugiți de mânia viitoare?’” (vers. 7)

3.     Botezul în apă și cu Duhul Sfânt al lui Isus (vers. 13–17)

Ioan Îl botează pe Mântuitorul în apă, după ce inițial a încercat să-L oprească: „Dar Ioan căuta să-L oprească. ‘Eu’, zicea el, ‘am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?’” (vers. 14)

Argumentul Mântuitorului a subliniat importanța împlinirii Cuvântului sfânt. El S-a botezat, chiar dacă evreii s-au mirat, iar Ioan a încercat să-L oprească. Nu alții trebuie să creadă și să hotărască în locul nostru ce facem în legătură cu viața veșnică: „Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.’ Atunci, Ioan L-a lăsat.” (vers. 15)

Botezul practicat de Ioan nu era doar o simplă ceremonie, ci un semn al pocăinței și al întoarcerii la Dumnezeu, o pregătire pentru venirea Împărăției cerurilor. Dumnezeu a confirmat din cer calitatea de Mântuitor a Fiului Său, Isus Hristos: „Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’” (vers. 17)

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a fi ascultători în toate lucrurile, refuzând scurtăturile vieții de credință. Să credem și să trăim ce credem. Dacă nimeni nu ne va valida, este mai mult decât suficientă validarea lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, July 31, 2025, Matthew 3:1-17

Chapter 3 marks the beginning of the public ministry of John the Baptist and of the Savior Jesus Christ. It is a chapter of the call to repentance, of confronting formal religiosity, and of the revelation of the Son of God through baptism in water. The setting is the wilderness of Judea, a symbolic place of separation from the world and of encountering God.

The three main ideas divide the chapter into three sections:

1.     The Ministry of John the Baptist (vv. 1–6)

John the Baptist baptized people in the Jordan River with the baptism of repentance and presented Jesus Christ as the Lamb of God: “In those days John the Baptist came, preaching in the wilderness of Judea and saying, ‘Repent, for the kingdom of heaven has come near.’” (vv. 1-2)

This passage introduces us to the prophetic ministry of John the Baptist, sent to prepare the people for the coming of the Savior: “This is he who was spoken of through the prophet Isaiah: ‘A voice of one calling in the wilderness, “Prepare the way for the Lord, make straight paths for him.”’” (v. 3)

2.     The Confrontation with the Pharisees and Sadducees (vv. 7–12)

John rebuked the Pharisees and Sadducees, who were fulfilling the ritual of water baptism but were not living a life of repentance. They trusted in their Jewish ancestry and hid behind outward formalism: “But when he saw many of the Pharisees and Sadducees coming to where he was baptizing, he said to them: ‘You brood of vipers! Who warned you to flee from the coming wrath?’” (v. 7)

3.     The Baptism of Jesus with Water and the Holy Spirit (vv. 13–17)

John baptized the Savior in water, though at first he tried to prevent Him: “But John tried to deter him, saying, ‘I need to be baptized by you, and do you come to me?’” (v. 14)

The Savior’s argument emphasized the importance of fulfilling the holy Word. He was baptized, even though the Jews were amazed and John had tried to stop Him. Others cannot believe or decide in our place what we do regarding eternal life: “Jesus replied, ‘Let it be so now; it is proper for us to do this to fulfill all righteousness.’ Then John consented.” (v. 15)

The baptism practiced by John was not just a simple ceremony, but a sign of repentance and turning back to God, a preparation for the coming of the kingdom of heaven. God confirmed from heaven the identity of His Son, the Savior Jesus Christ: “And a voice from heaven said, ‘This is my Son, whom I love; with him I am well pleased.’” (v. 17)

Let us pray to God to be obedient in all things, refusing shortcuts in the life of faith. Let us believe and live what we believe. Even if no one validates us, God’s validation is more than enough.