3 septembrie

Miercuri, 3 septembrie 2025, Marcu 9:1-50

Marcu 9 îmbină revelația cerească cu realitatea umană, arătând contrastul dintre gloria divină și neputința muritorilor. Evenimentele prezentate în acest capitol se desfășoară în nordul Israelului, înainte ca Domnul să vină la Ierusalim. Deși oameni bolnavi, săraci, marginalizați și posedați erau excluși din viața socială, Mântuitorul îi primește, îi vindecă și îi restaurează. Acest capitol ne oferă o panoramă a tensiunii dintre glorie și suferință, credință și necredință, slujire și ambiție.

Iată cele cinci secțiuni ale capitolului 9:

1.     Schimbarea la față – descoperirea slavei Domnului Isus (vers. 1-13)

„Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da.” (vers. 1-2)

Mântuitorul este validat ca Fiul lui Dumnezeu prin revelația de pe munte în prezența lui Petru, Iacov și Ioan: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” (v. 7) Prezența lui Moise și Ilie arată continuitatea între Lege, Profeți și împlinirea lor în Cristos.

2.     Vindecarea copilului demonizat – puterea credinței (vers. 14-29)

„Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut.” (vers. 17-18)

Neputința ucenicilor de a elibera tânărul posedat pune în evidență puterea credinței, rugăciunii și postului: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.” (vers. 23) Credința autentică este pusă la încercare, dar rugăciunea și dependența de Dumnezeu sunt sursa biruinței spirituale.

3.     A doua vestire a patimilor – neînțelegerea ucenicilor (vers. 30-32)

„Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” (vers. 31)

Domnul vorbește din nou despre suferință, moartea și învierea Sa, însă ucenicii nu înțeleg și nici nu au curajul să ceară explicații. Smerenia în fața misterului divin e mai valoroasă decât mândria cunoașterii.

4.     Învățătura despre smerenie și slujire – cine este cel mai mare? (vers. 33-37)

Ucenicii se ceartă despre cine este „cel mai mare” (vers. 34): „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă din toți și slujitorul tuturor” (vers. 35). Adevărata conducere spirituală se exprimă prin slujire și umilință. Adevărul este că smerenia și capacitatea de a sluji pe alții sunt măsura maturității și consacrării.

5.     Toleranță și sfințenie – chemarea la curăție (vers. 38–50)

„Ioan I-a zis: ‘Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu venea după noi.’” (vers. 38)

Domnul îi învață pe ucenici despre acceptarea celor care slujesc în Numele Lui, chiar dacă nu sunt din „cercul” ucenicilor: „Nu-l opriți”, a răspuns Isus… ‘Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.’ (vers. 39-40)

Ucenicia înseamnă smerenie, slujire și luptă intensă împotriva păcatului. Să ne rugăm pentru smerenie și dedicare, să umblăm după slava lui Dumnezeu, nu după înălțarea noastră.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, September 3, 2025, Mark 9:1-50

Mark 9 blends heavenly revelation with human reality, showing the contrast between divine glory and mortal weakness. The events in this chapter take place in the north of Israel, before the Lord went to Jerusalem. Though the sick, poor, marginalized, and possessed were excluded from social life, the Savior received them, healed them, and restoreed them. This chapter gives us a panorama of the tension between glory and suffering, faith and unbelief, service and ambition.

Here are the five sections of chapter 9:

1.     The Transfiguration – the revelation of the glory of the Lord Jesus (vv. 1–13)
“Jesus took Peter, James and John with him and led them up a high mountain, where they were all alone. There he was transfigured before them. His clothes became dazzling white, whiter than anyone in the world could bleach them.” (vv. 2–3) The Savior is confirmed as the Son of God through the revelation on the mountain in the presence of Peter, James, and John: “This is my Son, whom I love. Listen to him!” (v. 7). The presence of Moses and Elijah shows the continuity between the Law, the Prophets, and their fulfillment in Christ.

2.     The healing of the demon-possessed boy – the power of faith (vv. 14–29)
“Teacher, I brought you my son, who is possessed by a spirit that has robbed him of speech. Whenever it seizes him, it throws him to the ground. He foams at the mouth, gnashes his teeth and becomes rigid. I asked your disciples to drive out the spirit, but they could not.” (vv. 17–18) The disciples’ inability to deliver the boy highlights the power of faith, prayer, and fasting: “Everything is possible for one who believes.” (v. 23). Authentic faith is tested, but prayer and dependence on God are the source of spiritual victory.

3.     The second prediction of the Passion – the disciples’ lack of understanding (vv. 30–32)
“The Son of Man is going to be delivered into the hands of men. They will kill him, and after three days he will rise.” (v. 31) The Lord once again speaks about His suffering, death, and resurrection, but the disciples do not understand and do not have the courage to ask for an explanation. Humility before the divine mystery is more valuable than the pride of knowledge.

4.     Teaching on humility and service – who is the greatest? (vv. 33–37)
The disciples argued about who was “the greatest” (v. 34): “Anyone who wants to be first must be the very last, and the servant of all.” (v. 35). True spiritual leadership is expressed through service and humility. The truth is that humility and the ability to serve others are the measure of maturity and dedication.

5.     Tolerance and holiness – the call to purity (vv. 38–50)
“Teacher,” said John, “we saw someone driving out demons in your name and we told him to stop, because he was not one of us.” (v. 38) The Lord teaches the disciples to accept those who serve in His name, even if they are not part of the disciples’ “circle”: “Do not stop him,” Jesus said… “For whoever is not against us is for us.” (vv. 39–40)

Discipleship means humility, service, and an intense struggle against sin. Let us pray for humility and dedication, that we may seek God’s glory and not our own exaltation.