3 octombrie

Vineri, 3 octombrie 2025, Luca 23:1-56

Capitolul 23 din Evanghelia după Luca descrie pătimirile Mântuitorului: procesul, condamnarea, răstignirea, moartea și îngroparea Sa.

Dincolo de prezentarea evenimentelor din perspectivă istorică, Luca surprinde aspectele teologice ale acestui proces dramatic: împlinirea profețiilor din Biblie, nevinovăția lui Isus Hristos, manifestarea iubirii divine.

Pasajul acesta poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Procesul lui Isus înaintea lui Pilat și Irod (vers. 1–25)

Nevinovăția lui Isus este recunoscută și confirmată de Pilat, care afirmă de trei ori că nu găsește nicio vină în El (vers. 4, 14, 22): „Pilat a zis preoților celor mai de seamă și norodului: ‘Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.’” (vers. 4)

De partea cealaltă, Irod Îl batjocorește, dar nu-L găsește vinovat și nu-L condamnă (vers. 11).

Poporul este manipulat să ceară eliberarea lui Baraba, care era un criminal, în locul lui Isus, care este Fiul lui Dumnezeu (vers. 18–25).

2.     Drumul spre Golgota și răstignirea (vers. 26–43)

Isus era atât de epuizat încât Simon din Cirene este constrâns să ducă crucea pe Golgota (vers. 26). Deși merge spre moarte, Mântuitorul rămâne preocupat de soarta altora, fiind profund interesat de oameni:

(a)   Femeile din Ierusalim
„Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri.” (vers. 28)

(b)  Mama Sa, Maria, și ucenicul iubit
„Femeie, iată fiul tău!”
„Iată mama ta!” (Ioan 19:25-27)

(c)   Cei care L-au răstignit
„Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” (vers. 34)

(d)  Tâlharul convertit
„Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta” a cerut tâlharul.

Isus îi răspunde: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (vers. 42-43)

3.     Moartea lui Isus (vers. 44–49)

„Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” (vers. 46)

Moartea lui Isus este un act de supunere totală față de voia lui Dumnezeu Tatăl.

Când perdeaua dinăuntru Templului s-a rupt (vers. 45), Domnul Își încredințează duhul în mâinile Tatălui (vers. 46).

Centurionul roman mărturisește: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit.” (vers. 47)

4.     Înmormântarea lui Isus (vers. 50–56)

„L-a coborât, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă.” (vers. 53)

Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului, care „aștepta Împărăția lui Dumnezeu” (vers. 51b), a pus trupul Domnului într-un mormânt nou care era al lui.

Femeile care Îl urmau pe Isus Îi ung trupul cu miresme pentru înmormântare (vers. 55–56).

În final, vinovatul Baraba este eliberat, iar nevinovatul Isus Hristos este condamnat și omorât prin crucificare. Aceasta este imaginea substituirii păcătosului prin propria Sa moarte, care îl justifică pe păcătosul vinovat.

Să ne rugăm insistent ca să putem manifesta și noi, asemenea Domnului nostru, o astfel de iubire, iertare, milă și bunătate.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, October 3, 2025, Luke 23:1-56

Chapter 23 of the Gospel of Luke describes the sufferings of the Savior: His trial, condemnation, crucifixion, death, and burial.

Beyond presenting the events from a historical perspective, Luke highlights the theological aspects of this dramatic process: the fulfillment of biblical prophecy, the innocence of Jesus Christ, and the manifestation of divine love.

This passage can be divided into several sections:

1.     Jesus’ trial before Pilate and Herod (vv. 1–25)

The innocence of Jesus is recognized and confirmed by Pilate, who states three times that he finds no guilt in Him (vv. 4, 14, 22): “Then Pilate announced to the chief priests and the crowd, ‘I find no basis for a charge against this man.’” (v. 4)

On the other hand, Herod mocked Him, but did not find Him guilty and did not condemn Him (v. 11).

The crowd was manipulated to ask for the release of Barabbas, who was a criminal, instead of Jesus, who is the Son of God (vv. 18–25).

2.     The road to Golgotha and the crucifixion (vv. 26–43)

Jesus was so exhausted that Simon of Cyrene was forced to carry the cross to Golgotha (v. 26). Although He was on His way to death, the Savior remained concerned about the fate of others, deeply interested in people:

(a)   The women of Jerusalem
“Daughters of Jerusalem, do not weep for me; weep for yourselves and for your children.” (v. 28)

(b)  His mother, Mary, and the beloved disciple
“Woman, here is your son!”
“Here is your mother!” (John 19:25-27)

(c)   Those who crucified Him
“Father, forgive them, for they do not know what they are doing.” (v. 34)

(d)  The repentant thief
“Jesus, remember me when you come into your kingdom.” the thief pleaded.

Jesus answered him: “Truly I tell you, today you will be with me in paradise.” (vv. 42-43)

3.     The death of Jesus (vv. 44–49)

“Father, into your hands I commit my spirit.” (v. 46)

The death of Jesus was an act of total submission to the will of God the Father.

When the curtain of the temple was torn in two (v. 45), the Lord entrusted His spirit into the hands of the Father (v. 46).

The Roman centurion testified: “Surely this was a righteous man.” (v. 47)

4.     The burial of Jesus (vv. 50–56)

“Then he took it down, wrapped it in linen cloth and placed it in a tomb cut in the rock, one in which no one had yet been laid.” (v. 53)

Joseph of Arimathea, a member of the Sanhedrin, who “was waiting for the kingdom of God” (v. 51b), placed the Lord’s body in a new tomb that belonged to him.

The women who had followed Jesus prepared spices and perfumes for His burial (vv. 55–56).

In the end, the guilty Barabbas was released, while the innocent Jesus Christ was condemned and killed by crucifixion. This is the picture of the sinner being substituted by His own death, which justifies the guilty sinner.

Let us pray earnestly that we too, like our Lord, may show such love, forgiveness, mercy, and kindness.