3 noiembrie

Luni, 3 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 9:1–43

Capitolul 9 prezintă convertirea lui Saul, viitorul apostol Pavel – una dintre cele mai influente personalități ale credinței creștine. Dușmanul Bisericii devine slujitorul ei, persecutorul devine propovăduitor, iar ucigașul devine ucenic.

1.     Convertirea lui Saul pe drumul spre Siria (vers. 1–9)

„Saul sufla încă amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului.” (vers. 1) Saul crede sincer că face voia lui Dumnezeu atunci când încerca să extermine mișcarea creștină: „Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” (Ioan 16:2).
Mântuitorul Se identifică însă cu Biserica, iar a-l prigoni pe credincios înseamnă a-L prigoni pe Cristos. „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” (vers. 4). În ciuda proeminenței, succesului și durității sale, experiența de pe drumul spre Damasc îl frânge pe Saul și capitulează: „Deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.” (vers. 3). Saul „a căzut la pământ…” (vers. 4) și „tremurând şi plin de frică, a zis: «Doamne, ce vrei să fac?»” (vers. 6). Fiind orbit, „nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.” (vers. 8).

2.     Misiunea ucenicului Anania (vers. 10–19)

„Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă.” (vers. 11) Anania auzise despre agresivitatea lui Saul: „am auzit de la mulți câte rele a făcut el sfinților Tăi.” (vers. 13). Dumnezeu îl încurajează pe slujitorul Său intimidat de reputația dură a lui Saul: „El este un vas pe care l-am ales…” (vers. 15).
Acesta este timpul transformării lui Saul: „Anania… a pus mâinile peste el.” (vers. 17) „Au căzut de pe ochii lui un fel de solzi.” (vers. 18) „A fost botezat.” (vers. 18)
Potrivit principiului divin, vindecarea spirituală vine prin ascultare și comunitate. Convertirea lui Saul ne învață să nu renunțăm niciodată la speranța că orice om se poate converti.

3.     Saul devine slujitorul lui Dumnezeu (vers. 19–31)

„Îndată a început să propovăduiască… că Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (vers. 20) Puterea Duhului Sfânt face din cel mai aprig dușman unul dintre cei mai prolifici slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Primind vestea convertirii eroului lor, evreii complotează să-l omoare pe Saul; persecutorul devine persecutat. Mai târziu, apostolul avea de gând să scrie Bisericii din Corint despre această experiență: „Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.” (2 Corinteni 11:32).
Deși aud de convertirea lui, ucenicii se tem de el: „Toți se mirau… ‘Nu este acesta cel ce făcea prăpăd?’” (vers. 21). Barnaba, „fiul mângâierii”, îl prezintă apostolilor (vers. 27), devenind puntea între trecutul lui și viitorul lui Saul. Harul vede potențial acolo unde oamenii văd doar pericol.

4.     4. Lucrarea lui Petru în Lida și Iope (vers. 32–43)

Mergând în Lida, Petru „a găsit un om… care zăcea de opt ani olog în pat.” (vers. 33) Plin de credință, Petru îi spune: „Enea, Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” (vers. 33–34). Minunea aceasta i-a impresionat atât de mult pe oamenii din zonă, încât „toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.” (vers. 35).
În Iope, lângă Lida, era o ucenită pe care o chema Tabita (Dorca): „Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.” (vers. 36). „În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit.” (vers. 37) Moartea ei provoacă multă durere în comunitate, dar Petru se roagă și spune: „Tabita, scoală-te!” (vers. 40). „Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.” (vers. 42).
Vindecarea lui Enea și învierea Dorcăi mișcă inimile oamenilor și mulți se convertesc. De asemenea, convertirea lui Saul devine un exemplu de convertire radicală, dar și de schimbare autentică. Evenimentele spirituale care se petrec îi afectează pe oamenii din comunitate.

Să ne rugăm Domnului pentru o mărturie sfântă, pentru o viață curată și pentru o viziune biblică.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, November 3, 2025 – Acts 9:1–43

Chapter 9 presents the conversion of Saul, the future apostle Paul—one of the most influential figures in the Christian faith. The enemy of the Church becomes its servant, the persecutor becomes a preacher, and the killer becomes a disciple.

1.     The Conversion of Saul on the Road to Syria (vv. 1–9)

“Saul was still breathing out murderous threats against the Lord’s disciples.” (v. 1) Saul sincerely believed he was doing God’s will when he sought to destroy the Christian movement: “They will put you out of the synagogue; in fact, the time is coming when anyone who kills you will think they are offering a service to God.” (John 16:2).
The Savior, however, identifies Himself with the Church—persecuting a believer means persecuting Christ. “Saul, Saul, why do you persecute Me?” (v. 4). Despite his prominence, success, and hardness, the experience on the road to Damascus broke Saul and brought him to surrender: “Suddenly a light from heaven flashed around him.” (v. 3). Saul “fell to the ground…” (v. 4) and “trembling and astonished, said, ‘Lord, what do You want me to do?’” (v. 6). Blinded, “he could see nothing. So they led him by the hand into Damascus.” (v. 8).

2.     The Mission of the Disciple Ananias (vv. 10–19)

“Go to the house of Judas on Straight Street and ask for a man from Tarsus named Saul, for he is praying.” (v. 11) Ananias had heard of Saul’s cruelty: “I have heard many reports about this man and all the harm he has done to your saints.” (v. 13). God encourages His intimidated servant: “This man is My chosen instrument…” (v. 15).
This marks Saul’s moment of transformation: “Ananias went to the house and placed his hands on him.” (v. 17) “Something like scales fell from Saul’s eyes.” (v. 18) “He got up and was baptized.” (v. 18)
According to the divine principle, spiritual healing comes through obedience and community. Saul’s conversion teaches us never to lose hope that anyone can be transformed by God.

3.     Saul Becomes a Servant of God (vv. 19–31)

“At once he began to preach… that Jesus is the Son of God.” (v. 20) The power of the Holy Spirit turns the fiercest enemy into one of the most fruitful servants of the Church of God. When the Jews heard of the conversion of their former hero, they conspired to kill him—the persecutor became the persecuted. Later, the apostle would write to the Corinthian church about this experience: “But I was lowered in a basket from a window in the wall and slipped through his hands.” (2 Corinthians 11:32).
Even though they heard of his conversion, the disciples were afraid of him: “All those who heard him were astonished and asked, ‘Isn’t he the man who raised havoc?’” (v. 21). Barnabas, “the son of encouragement,” introduced him to the apostles (v. 27), becoming the bridge between Saul’s past and his future. Grace sees potential where people see only danger.

4.     Peter’s Ministry in Lydda and Joppa (vv. 32–43)

While traveling through Lydda, Peter “found a man named Aeneas, who was paralyzed and had been bedridden for eight years.” (v. 33) Full of faith, Peter said to him, “Aeneas, Jesus Christ heals you. Get up and roll up your mat.” (vv. 33–34). This miracle impressed the people so deeply that “all those who lived in Lydda and Sharon saw him and turned to the Lord.” (v. 35).
In Joppa, near Lydda, there was a disciple named Tabitha (Dorcas): “She was always doing good and helping the poor.” (v. 36). “About that time she became sick and died.” (v. 37) Her death caused great sorrow in the community, but Peter prayed and said, “Tabitha, get up.” (v. 40). “This became known all over Joppa, and many people believed in the Lord.” (v. 42).
The healing of Aeneas and the raising of Dorcas stirred the hearts of many, leading them to conversion. Likewise, Saul’s conversion stands as an example of radical transformation and authentic change. The spiritual events that took place profoundly impacted the people in their community.

Let us pray to the Lord for a holy testimony, a pure life, and a biblical vision.