3 decembrie

Miercuri, 3 decembrie 2025, Romani 11:1-36

Romani 11 este capitolul care încheie secțiunea 9–11 din epistola lui Pavel, unde descrie problema necredinței evreilor, dar și fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile făcute.

Epistola către Romani are două mari părți:

•  Capitolele 1–8: Evanghelia, păcatul universal, îndreptățirea prin credință, viața în Duhul.
• Capitolele 12–16: Aplicarea vieții creștine.

Romani 9–11 se constituie într-o secțiune de tranziție, dar și de clarificare:
(a) Capitolul 9 vorbește despre suveranitatea lui Dumnezeu în alegerea lui Israel.
(b) Capitolul 10 descrie responsabilitatea omului prin credință și reacția Israelului.
(c) Capitolul 11 tratează aparentul eșec al Israelului, viitoarea lor restaurare, afirmarea fidelității divine față de rămășița aleasă prin har și altoirea neamurilor. Împietrirea evreilor este parțială și temporară, iar planul divin include atât neamurile, cât și o viitoare restaurare a Israelului.

O mai ușoară înțelegere a cărții presupune o modestă definire a câtorva termeni:
Împietrire: desemnează starea de insensibilitate spirituală a unei părți din Israel, permisă de Dumnezeu pentru o vreme. Este „parțială” și „temporară”, având rolul de a facilita intrarea neamurilor și de a pregăti o viitoare trezire a Israelului.
Rămășița: se referă la grupul mic de credincioși evrei care au rămas fideli lui Dumnezeu. Pavel amintește exemplul din vremea lui Ilie: „Mi-am lăsat șapte mii…”
Alunecarea lor: refuzul Israelului de a primi neprihănirea prin credință. „Alunecarea” nu este finală, ci are un scop pedagogic: mântuirea neamurilor și provocarea Israelului la gelozie.
Plinătatea neamurilor: numărul complet al celor dintre neamuri care vor intra în mântuire, termen specific vremurilor sfârșitului, când se va deschide calea pentru restaurarea Israelului.
Promisiunile: angajamentele lui Dumnezeu față de poporul Său, în special legămintele cu patriarhii (Avraam, Isaac și Iacov), care nu pot fi revocate (vers. 29).
„Tot Israelul va fi mântuit”: o expresie profetică (vers. 26). La nivel colectiv, Israelul va experimenta o restaurare spirituală după ce „plinătatea neamurilor” va fi intrat.

Capitolul 11 poate fi împărțit în câteva secțiuni:
1. Dumnezeu n-a lepădat poporul Său – o rămășiță păstrată prin har (vers. 1–10)
„Oare a lepădat Dumnezeu poporul Său? Nicidecum!” (vers. 1)
Exemplul lui Ilie, care credea că a rămas singur: „Mi-am păstrat 7.000 de bărbați…” (vers. 2–4)
„…și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har.” (vers. 5)
Căderea Israelului a condus la mântuirea neamurilor spre gelozia și restaurarea evreilor (vers. 11)
2. Căderea Israelului și intrarea neamurilor – metafora măslinului (vers. 11–24)
„S-au lovit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos.” (vers. 11)
Prin lucrarea lui între neamuri, apostolul dorește să stârnească gelozia propriului său popor: „…să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei.” (vers. 14)
Metafora măslinului zugrăvește raportul dintre patriarhii Israelului, populația evreiască și convertiții dintre neamuri (vers. 16–24):
(a) rădăcina – patriarhii, promisiunile lui Dumnezeu
(b) ramurile naturale – evreii
(c) ramurile sălbatice – neamurile credincioase au fost altoite, dar nu sunt rădăcina
Neamurile să nu se mândrească: „nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține” (vers. 18)
Posibilitatea re-altoirii Israelului stă în puterea lui Dumnezeu. Dacă El n-a cruțat ramurile naturale, nu va cruța nici ramurile altoite, dacă trăiesc în necredință.
3. Taina împietririi parțiale și mântuirea „întregului Israel” (vers. 25–32)
„Nu vreau să nu știți taina aceasta…” (vers. 25a)
Care este taina? „O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor.” (vers. 25b)
Nu știm care este numărul deplin al neamurilor.
Prezentarea tainei, însă, nu explicarea acesteia: „Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.” (vers. 32b)
Reciprocitatea milei divine: „…voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și… prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei, acum, n-au ascultat” și „prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare.” (vers. 30–32a)
4. Doxologia finală – adorarea în prezența misterului (vers. 33–36)
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu!” (vers. 33)
„Cine a cunoscut gândul Domnului…?” (vers. 34)
„Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” (vers. 35)
„Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci. Amin.” (vers. 36)

Dumnezeu nu poate fi pe deplin înțeles, dar putem înțelege multe lucruri despre El. Pavel a înțeles acest principiu și s-a închinat. Teologia sfârșește în închinare. Logica umană se oprește, închinându-se; cadenta divină infinită continuă!
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Căci din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile…” (vers. 33a, 36)

Să ne rugăm, să contemplăm, să ne închinăm!

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, December 3, 2025, Romans 11:1–36

Romans 11 is the chapter that concludes the section of chapters 9–11 in Paul’s epistle, where he addresses the problem of Israel’s unbelief and God’s faithfulness to His promises.

The Epistle to the Romans has two major parts:
• Chapters 1–8: The Gospel, universal sin, justification by faith, life in the Spirit.
• Chapters 12–16: The application of the Christian life.

Romans 9–11 forms a transitional and clarifying section:
(a) Chapter 9 speaks about God’s sovereignty in choosing Israel.
(b) Chapter 10 describes human responsibility through faith and Israel’s response.
(c) Chapter 11 deals with Israel’s apparent failure, their future restoration, the affirmation of God’s faithfulness toward the remnant chosen by grace, and the grafting in of the Gentiles. Israel’s hardening is partial and temporary, and the divine plan includes both the Gentiles and a future restoration of Israel.

A clearer understanding of the book requires a modest definition of several terms:

Hardening: the state of spiritual insensitivity affecting part of Israel, permitted by God for a time. It is “partial” and “temporary,” meant to allow the Gentiles to come in and to prepare a future awakening of Israel.
Remnant: the small group of Jewish believers who have remained faithful to God. Paul recalls the example from Elijah’s time: “I have reserved seven thousand…”
Their stumbling: Israel’s refusal to receive righteousness by faith. Their “stumbling” is not final but has a pedagogical purpose: the salvation of the Gentiles and provoking Israel to jealousy.
Fullness of the Gentiles: the complete number of Gentiles who will enter salvation—a term associated with end-times events, when the way will open for Israel’s restoration.
Promises: God’s commitments to His people, especially His covenants with the patriarchs (Abraham, Isaac, and Jacob), which cannot be revoked (v. 29).
“All Israel will be saved”: a prophetic expression (v. 26). At a collective level, Israel will experience a spiritual restoration after “the fullness of the Gentiles” has come in.

Chapter 11 can be divided into several sections:

1. God has not rejected His people – a remnant preserved by grace (vv. 1–10)

“Did God reject His people? By no means!” (v. 1)
The example of Elijah, who believed he was the only one left: “I have reserved seven thousand men…” (vv. 2–4)
“…and so too, at the present time there is a remnant chosen by grace.” (v. 5)
Israel’s fall led to the salvation of the Gentiles, which in turn is meant to stir Israel to jealousy and restoration (v. 11).

2. Israel’s fall and the Gentiles’ inclusion – the olive tree metaphor (vv. 11–24)

“Did they stumble so as to fall beyond recovery? Not at all! Rather, because of their transgression, salvation has come to the Gentiles to make Israel envious.” (v. 11)
Through his ministry among the Gentiles, the apostle desires to provoke his own people to jealousy: “…to arouse my own people to envy and save some of them.” (v. 14)

The olive tree metaphor illustrates the relationship between Israel’s patriarchs, the Jewish people, and Gentile converts (vv. 16–24):
(a) the root – the patriarchs, the promises of God
(b) the natural branches – the Jews
(c) the wild branches – the believing Gentiles who were grafted in, but are not the root

The Gentiles are warned not to boast: “you do not support the root, but the root supports you.” (v. 18)

The possibility of Israel being grafted back in lies in God’s power. If He did not spare the natural branches, He will not spare the grafted ones either, if they persist in unbelief.

3. The mystery of partial hardening and the salvation of “all Israel” (vv. 25–32)

“I do not want you to be ignorant of this mystery…” (v. 25a)
What is the mystery? “Israel has experienced a hardening in part until the full number of the Gentiles has come in.” (v. 25b)

We do not know what the full number of the Gentiles is.

The revelation of the mystery, however, is not the explanation of it:
“For God has bound everyone over to disobedience so that he may have mercy on them all.” (v. 32b)

The reciprocity of divine mercy:
“…you who at one time were disobedient to God have now received mercy as a result of their disobedience; so they too have now become disobedient in order that they too may now receive mercy as a result of God’s mercy to you.” (vv. 30–32a)

4. The final doxology – worship in the presence of mystery (vv. 33–36)

“Oh, the depth of the riches of the wisdom and knowledge of God!” (v. 33)
“Who has known the mind of the Lord…?” (v. 34)
“Who has ever given to God, that God should repay them?” (v. 35)
“For from Him and through Him and for Him are all things. To Him be the glory forever! Amen.” (v. 36)

God cannot be fully understood, yet we can understand many things about Him. Paul grasped this and worshiped. Theology ends in worship. Human logic stops in reverence, while the infinite cadence of the divine continues.
“Oh, the depth of the riches of the wisdom and knowledge of God! For from Him and through Him and for Him are all things…” (vv. 33a, 36)

Let us pray, contemplate, and worship!